2,061 matches
-
Vecinul Ionescu este inginer., termenul Ionescu funcționează ca atribut, în timp ce, într-un enunț precum Vecinul, Ionescu, este inginer., același termen este subiect, în relație de apoziție cu substantivul vecinul. Pauza este o caracteristică definitorie, în complementaritate cu topica, a atributului circumstanțial: Mihaela, așa bolnavă, s-a dus totuși la școală. Articolul În legătură cu funcția lui morfologică, de morfem al gradului maxim de determinare a substantivului, articolul hotărât fixează caracterul de interdependență pentru o relație verb-substantiv, marcând totodată și identitatea funcțională, de subiect
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
În legătură cu caracterul planului lor semantic, mai concret sau mai abstract, prepozițiile se impun ca mărci ale unei funcții sintactice sau rămân doar mijloace de realizare a relației de dependență. Sunt mărci absolute unele locuțiuni prepoziționale: în ceea ce privește, în privința, cât privește, pentru circumstanțialul referinței, cu tot (totul, toate), pentru circumstanțialul concesiv. În interiorul funcției de circumstanțial, prepozițiile și locuțiunile prepoziționale derivate de la adverbe și locuțiuni adverbiale de loc și timp sunt mărci ale unor circumstanțiale spațiale și/sau temporale: în jurul, în jur de, în susul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sau mai abstract, prepozițiile se impun ca mărci ale unei funcții sintactice sau rămân doar mijloace de realizare a relației de dependență. Sunt mărci absolute unele locuțiuni prepoziționale: în ceea ce privește, în privința, cât privește, pentru circumstanțialul referinței, cu tot (totul, toate), pentru circumstanțialul concesiv. În interiorul funcției de circumstanțial, prepozițiile și locuțiunile prepoziționale derivate de la adverbe și locuțiuni adverbiale de loc și timp sunt mărci ale unor circumstanțiale spațiale și/sau temporale: în jurul, în jur de, în susul, în josul, înaintea, înapoia, de jur împrejurul etc. Prin caracterul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
impun ca mărci ale unei funcții sintactice sau rămân doar mijloace de realizare a relației de dependență. Sunt mărci absolute unele locuțiuni prepoziționale: în ceea ce privește, în privința, cât privește, pentru circumstanțialul referinței, cu tot (totul, toate), pentru circumstanțialul concesiv. În interiorul funcției de circumstanțial, prepozițiile și locuțiunile prepoziționale derivate de la adverbe și locuțiuni adverbiale de loc și timp sunt mărci ale unor circumstanțiale spațiale și/sau temporale: în jurul, în jur de, în susul, în josul, înaintea, înapoia, de jur împrejurul etc. Prin caracterul lor mai abstract, prepoziții precum
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
absolute unele locuțiuni prepoziționale: în ceea ce privește, în privința, cât privește, pentru circumstanțialul referinței, cu tot (totul, toate), pentru circumstanțialul concesiv. În interiorul funcției de circumstanțial, prepozițiile și locuțiunile prepoziționale derivate de la adverbe și locuțiuni adverbiale de loc și timp sunt mărci ale unor circumstanțiale spațiale și/sau temporale: în jurul, în jur de, în susul, în josul, înaintea, înapoia, de jur împrejurul etc. Prin caracterul lor mai abstract, prepoziții precum de, la, în, cu pot însoți termeni prin care se realizează mai multe funcții sintactice, ceea ce le anulează capacitatea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și locuțiunea de câte ori, adverbele nehotărâte formate pe baza lor prin ori: oricând, oriunde, oricât, oriâncotro, oridincotro, ori de câte ori. Ca și pronumele relative, adverbele relative îndeplinesc (singure sau precedate de prepoziții) concomitent rolul de element relațional și diferite funcții sintactice (mai ales circumstanțiale) în propoziția pe care o introduc. În enunțul „Căci unde-ajunge nu-i hotar,/ Nici ochi spre a cunoaște.” (M. Eminescu), adverbul unde introduce o circumstanțială de spațialitate în structura căreia realizează funcția de circumstanțial spațial. În stil direct, când relația
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sau precedate de prepoziții) concomitent rolul de element relațional și diferite funcții sintactice (mai ales circumstanțiale) în propoziția pe care o introduc. În enunțul „Căci unde-ajunge nu-i hotar,/ Nici ochi spre a cunoaște.” (M. Eminescu), adverbul unde introduce o circumstanțială de spațialitate în structura căreia realizează funcția de circumstanțial spațial. În stil direct, când relația de dependență nu este de tip atributiv, adverbele relative devin mărci distinctive ale tipului de circumstanțială pe care o introduc; identitatea funcțional-sintactică a propoziției este
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și diferite funcții sintactice (mai ales circumstanțiale) în propoziția pe care o introduc. În enunțul „Căci unde-ajunge nu-i hotar,/ Nici ochi spre a cunoaște.” (M. Eminescu), adverbul unde introduce o circumstanțială de spațialitate în structura căreia realizează funcția de circumstanțial spațial. În stil direct, când relația de dependență nu este de tip atributiv, adverbele relative devin mărci distinctive ale tipului de circumstanțială pe care o introduc; identitatea funcțional-sintactică a propoziției este determinată de planul semantic al adverbului: • încotro, unde - circumstanțial
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
spre a cunoaște.” (M. Eminescu), adverbul unde introduce o circumstanțială de spațialitate în structura căreia realizează funcția de circumstanțial spațial. În stil direct, când relația de dependență nu este de tip atributiv, adverbele relative devin mărci distinctive ale tipului de circumstanțială pe care o introduc; identitatea funcțional-sintactică a propoziției este determinată de planul semantic al adverbului: • încotro, unde - circumstanțial de spațialitate: „Atunci ai să te poți duce unde n-au putut merge frații tăi.” (I. Creangă) • când - circumstanțial de temporalitate: „Când
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
circumstanțial spațial. În stil direct, când relația de dependență nu este de tip atributiv, adverbele relative devin mărci distinctive ale tipului de circumstanțială pe care o introduc; identitatea funcțional-sintactică a propoziției este determinată de planul semantic al adverbului: • încotro, unde - circumstanțial de spațialitate: „Atunci ai să te poți duce unde n-au putut merge frații tăi.” (I. Creangă) • când - circumstanțial de temporalitate: „Când am plecat, un ornic bătea din ceață rar, Atât de rar că timpul trecea pe lângă oră.” (T. Arghezi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ale tipului de circumstanțială pe care o introduc; identitatea funcțional-sintactică a propoziției este determinată de planul semantic al adverbului: • încotro, unde - circumstanțial de spațialitate: „Atunci ai să te poți duce unde n-au putut merge frații tăi.” (I. Creangă) • când - circumstanțial de temporalitate: „Când am plecat, un ornic bătea din ceață rar, Atât de rar că timpul trecea pe lângă oră.” (T. Arghezi) • cum și cât - circumstanțial de modalitate: „Și s-așază toți la masă, cum li-s anii, cum li-i
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ai să te poți duce unde n-au putut merge frații tăi.” (I. Creangă) • când - circumstanțial de temporalitate: „Când am plecat, un ornic bătea din ceață rar, Atât de rar că timpul trecea pe lângă oră.” (T. Arghezi) • cum și cât - circumstanțial de modalitate: „Și s-așază toți la masă, cum li-s anii, cum li-i rangul.” (M. Eminescu) Observații: Adverbul cât are uneori valoare de prepoziție, în care caz nu mai marchează dezvoltarea propozițională a unei funcții sintactice: „Sub icoana
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
devenit conjuncție, introducând o completivă de opoziție. Observații: Pronumele (adjectivele) și adverbele nehotărâte, mai ales când verbul-predicat din propozițiile pe care le introduc se află la potențial-optativ, dezvoltă în planul semantic al funcțiilor sintactice pe care le marchează (subiect, complement, circumstanțial) și ideea de concesie: „Oricine ar veni e bine venit.”, „El e totdeauna de acord cu orice i-ai spune.”, „Mihaela se duce oriunde ai trimite-o.” ș.a.m.d. Termeni corelativi Când elementele de relație nu sunt în măsură
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
El e totdeauna de acord cu orice i-ai spune.”, „Mihaela se duce oriunde ai trimite-o.” ș.a.m.d. Termeni corelativi Când elementele de relație nu sunt în măsură să marcheze o anumită identitate funcțional-sintactică, mai ales în categoria circumstanțialelor, se constituie în cale de reducere a ambiguității sintactice diferite adverbe corelative, care devin astfel mărci indirecte ale tipului funcțional al propoziției. În enunțul Cum a intrat, așa a și ieșit., adverbul corelativ așa fixează propoziției Cum a intrat. identitatea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
constituie în cale de reducere a ambiguității sintactice diferite adverbe corelative, care devin astfel mărci indirecte ale tipului funcțional al propoziției. În enunțul Cum a intrat, așa a și ieșit., adverbul corelativ așa fixează propoziției Cum a intrat. identitatea de circumstanțială de mod. În absența lui, propoziția poate dezvolta funcția de circumstanțial temporal: Cum a intrat, a și ieșit. Dubla realizare a unor funcții sintactice Mai ales când se realizează prin pronume personale (care prezintă o serie de omonimii în flexiunea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care devin astfel mărci indirecte ale tipului funcțional al propoziției. În enunțul Cum a intrat, așa a și ieșit., adverbul corelativ așa fixează propoziției Cum a intrat. identitatea de circumstanțială de mod. În absența lui, propoziția poate dezvolta funcția de circumstanțial temporal: Cum a intrat, a și ieșit. Dubla realizare a unor funcții sintactice Mai ales când se realizează prin pronume personale (care prezintă o serie de omonimii în flexiunea cazuală), forma lungă a pronumelui sau substantivului care anticipă sau reia
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
spre izvor,/ Ce le-am dat-o tuturor,/Împlându-și cofeile/ Mi-o cântă femeile.”, dativul pronominal tuturor marchează situarea formei le în cazul dativ și identitatea sa funcțională de complement indirect. Absența mărcilor în dezvoltarea unor funcții sintactice În dezvoltarea circumstanțialelor, în mod frecvent, planului semantic nu-i corespund mărci specifice în planul expresiei. Identitatea diferitelor circumstanțiale este fixată atunci de însuși planul semantic al termenului prin care funcția de circumstanțial se realizează sau rămâne implicită în planul semantic al relației
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tuturor marchează situarea formei le în cazul dativ și identitatea sa funcțională de complement indirect. Absența mărcilor în dezvoltarea unor funcții sintactice În dezvoltarea circumstanțialelor, în mod frecvent, planului semantic nu-i corespund mărci specifice în planul expresiei. Identitatea diferitelor circumstanțiale este fixată atunci de însuși planul semantic al termenului prin care funcția de circumstanțial se realizează sau rămâne implicită în planul semantic al relației de dependență. Prin clasa semantică la care aparțin, adverbele pronominale de tipul aici, acolo, atunci, niciodată
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
indirect. Absența mărcilor în dezvoltarea unor funcții sintactice În dezvoltarea circumstanțialelor, în mod frecvent, planului semantic nu-i corespund mărci specifice în planul expresiei. Identitatea diferitelor circumstanțiale este fixată atunci de însuși planul semantic al termenului prin care funcția de circumstanțial se realizează sau rămâne implicită în planul semantic al relației de dependență. Prin clasa semantică la care aparțin, adverbele pronominale de tipul aici, acolo, atunci, niciodată etc. își fixează identitatea funcțional-sintactică distinctă, atunci când realizează funcția de circumstanțial: aici - adverb de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care funcția de circumstanțial se realizează sau rămâne implicită în planul semantic al relației de dependență. Prin clasa semantică la care aparțin, adverbele pronominale de tipul aici, acolo, atunci, niciodată etc. își fixează identitatea funcțional-sintactică distinctă, atunci când realizează funcția de circumstanțial: aici - adverb de loc ® circumstanțial spațial: „Aici e casa mea. Dincolo soarele și grădina cu stupi.” (L. Blaga), niciodată - adverb de timp ®: circumstanțial temporal: „Trecut-au anii ca nori lungi pe șesuri Și niciodată n-or să vie iară.” (M.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
realizează sau rămâne implicită în planul semantic al relației de dependență. Prin clasa semantică la care aparțin, adverbele pronominale de tipul aici, acolo, atunci, niciodată etc. își fixează identitatea funcțional-sintactică distinctă, atunci când realizează funcția de circumstanțial: aici - adverb de loc ® circumstanțial spațial: „Aici e casa mea. Dincolo soarele și grădina cu stupi.” (L. Blaga), niciodată - adverb de timp ®: circumstanțial temporal: „Trecut-au anii ca nori lungi pe șesuri Și niciodată n-or să vie iară.” (M. Eminescu) Se poate vorbi în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pronominale de tipul aici, acolo, atunci, niciodată etc. își fixează identitatea funcțional-sintactică distinctă, atunci când realizează funcția de circumstanțial: aici - adverb de loc ® circumstanțial spațial: „Aici e casa mea. Dincolo soarele și grădina cu stupi.” (L. Blaga), niciodată - adverb de timp ®: circumstanțial temporal: „Trecut-au anii ca nori lungi pe șesuri Și niciodată n-or să vie iară.” (M. Eminescu) Se poate vorbi în acest caz de „mărci” semantice. Când se realizează propozițional, circumstanțialul concesiv se dispensează de elementul joncțional, mai ales
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu stupi.” (L. Blaga), niciodată - adverb de timp ®: circumstanțial temporal: „Trecut-au anii ca nori lungi pe șesuri Și niciodată n-or să vie iară.” (M. Eminescu) Se poate vorbi în acest caz de „mărci” semantice. Când se realizează propozițional, circumstanțialul concesiv se dispensează de elementul joncțional, mai ales dacă marca identității sale specifice este fixată, la nivelul predicatului, de prezența unui semiauxiliar de modalitate; în versurile eminesciene: „Poți zidi o lume-ntreagă, poți s-o sfarămi, orice-ai spune Peste
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
modalitate; în versurile eminesciene: „Poți zidi o lume-ntreagă, poți s-o sfarămi, orice-ai spune Peste toate o lopată de țărână se depune.” (M. Eminescu) propozițiile Poți zidi o lume-ntreagă și poți s-o sfarămi realizează funcția de circumstanțial concesiv. UNITĂȚI SINTACTICEtc " UNIT|}I SINTACTICE" Primele două ediții (1954 și 1963 ) ale Gramatica Academiei identifică, în interpretarea sintaxei limbii române : propoziția, ca „unitatea de bază a sintaxei” (G.A., II, p. 7) și fraza - „unitatea sintactică superioară propoziției (...), constituită
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Observații: Enunțurile dezvoltate în baza unor interjecții voliționale, prezentative sau onomatopeice pot realiza funcția de predicat și pot primi determinanți, care dezvoltă mai ales funcțiile de complement: „Vai de biet român săracul, / Îndărăt tot dă ca racul.” (M. Eminescu) și circumstanțial: „Hai în codrul cu verdeață, / Und-izvoare plâng în vale.” (M. Eminescu) Enunțurile cu interjecția hai se apropie de enunțurile verbale; interjecția primește, atunci, la plural, dezinențe pentru persoanele I și a II-a: „Aidem la gazda dumitale să-mi spui
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]