29,910 matches
-
mai mult sau mai putin tehnicizat în analiza unor lucrări de acest tip, e notabil că binecunoscută Introducere în literatura fantastică a lui Tzvetan Todorov e foarte rar citată. Dacă am numărat bine, pe baza notelor de subsol, ea e citată de două ori. Observația poate înșela dacă o plasăm în planul strict al unei contabilități a referințelor. De fapt, toata terminologia analizelor compune o paradigmă care decurge din cea propusă de Todorov: ezitare, nehotărîre, ambiguitate, breșă, dubiu, ruptură, transgresiune, deviere
În căutarea unitătii by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17967_a_19292]
-
încheierea colocviului, spunea: "nous avons tous des choses singulières à dîre sur le fantastique". Ceea ce ne îndreptățește să credem că reflexia asupra fantasticului e mai degrabă una dispersata decît unificatoare, mai mult analitică decît sintetică. Pînă la urmă, ca să-l citez tot pe A. Carpentier, fantasticul invită la o discuție "non pas pour verifier la connaissance qu^on en a que pour ajuster l^idée qu^ on s^en fait". Rodica Lascu-Pop, Gwenhaël Ponnau (éds.) - Le fantastique au carrefour des arts
În căutarea unitătii by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17967_a_19292]
-
acord cu David Lodge și mi se pare că am fi fost scutiți de multe decepții dacă am fi adoptat din capul locului premisa că mediul romancierului este, ca și al poetului, limbajul. Vladimir Nabokov, pe care Lodge nu-l citează, decît că romancier, probabil fiindcă în 1966, cînd își scria prima versiune a cărții, analizele critice ale acestuia îi erau necunoscute, ne oferă cîteva remarcabile exemple de critică verbală a românului în lecțiile sale de la Cornell University. De asemenea Milan
Limbaj si fictiune by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17978_a_19303]
-
din partea Academiei, îngăduința de a relua travaliul, publicînd, în 17 ani, alte zece volume. Spuneam că acesta e destinul simbolic al edițiilor critice, la noi, din opera scriitorilor noștri clasici fundamentali. Avem, desigur, si ediții critice încheiate. Dar pot fi citate și altele, începute (de pildă, Caragiale, Camil Petrescu, Ion Barbu) stau împotmolite pe drum iar altele (cum se întîmplă cu opera lui Arghezi) nici macar nu au început și Dumnezeu știe dacă vor fi începute vreodată. Dar daca pentru încheierea ediției
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
Artă Teatrală și Cinematografică în anul 1956 și care era formată din: Mircea Albulescu, Gheorghe Cozorici, George Constantin, Draga Olteanu, Amza Pellea, Silvia Popovici, Dan Puican, Constantin Rautchi, Victor Rebengiuc, Dumitru Rucăreanu, Silviu Stănculescu, Sanda Toma, dacă ar fi sa citam doar numele sonore. Cei mai mulți au plecat după absolvire la Teatrul Național din Craiova, atrași că un magnet de profesorul lor, regizorul Vlad Mugur, cu care au format o extraordinară echipa, deschizătoarea unui drum major pentru teatrul românesc. Interesant este și
Chipuri si destine de aur by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17971_a_19296]
-
Florin Ioniță, analizează rezultatele simulării examenului de capacitate. Experimentul a urmărit, între altele, stabilirea gradului de dificultate a subpunctelor din testul de limbă și literatura română, precum și nivelul de competență al candidaților. După corectarea miilor de teze (din care sînt citate "perle" de tot hazul), a reieșit că nivelul e parter. Parterater. Și nu din vina copiilor. Ei sînt "dresați" mai cu seamă să memoreze, iar diferențele de performanță vin din eficacitatea dresajului. "A raționa, a avea păreri personale devine adesea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17976_a_19301]
-
ciobanul din Miorița nu e resemnat etc. etc. * În repetiția generală pentru examenul de capacitate, unul din punctele testului la română cerea să se exemplifice valoarea de prepoziție și de conjuncție a cuvîntului de. În finalul articolului sau, Florin Ioniță citează două enunțuri extrase din tezele viitorilor absolvenți ai ciclului obligatoriu de învătămînt: "De la acest examen eu nu am priceput nimica ca să am în minte" și "De la această școală nu se poate învăța ceva". Misterul lui Cristian Popisteanu Pentru un director
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17976_a_19301]
-
postum e să nu i se simtă dispariția altfel decît prin absența semnăturii. Numărul din aprilie al MAGAZINULUI ISTORIC poartă, însă, chiar si semnătură directorului sau, Cristian Popisteanu, într-o scrisoare adresată redacției, dar și cititorilor. O scrisoare din care citam un fragment care a căpătat valoare testamentara: "Păstrarea Magazinului istoric în biblioteca este un obicei larg răspîndit între cititorii noștri. Iată de ce credem cu consecventă că în condițiile unei avalanșe de subiecte istorice în toată media românească (și mondială) de la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17976_a_19301]
-
moment, scria Cristian Popisteanu, "exclusiv datorită donatorilor, sponsorilor, lectorilor." Ca un al doilea editorial, e publicat în acest număr al revistei, în fragmente, un articol apărut în 1925, în Observatorul și purtînd semnătura lui Al. Averescu, articol din care iarăși citam: Găsesc neloial față de publicul cititor de a prezenta faptele deformate, precum și foarte vătămător educațiune civice a populației cînd prin abilitatea condeiului se induce publicul de a lua drept silogisme oneste ceea ce e scris în ziar și din contră drept sofisme
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17976_a_19301]
-
ar fi fost un dascăl de gramatică", pufnește învățatul. Odată cu Renașterea, în toate colțurile Europei apar descoperiri ale "adevăratei" limbi a Paradisului, după cum vrea fiecare să atribuie strămoșilor săi un idiom care va fi fost cîndva comun întregii omeniri. Vernant citează o parodie semnificativă pentru această explozie de graiuri mitice, scrisă prin secolul al XVII lea de un suedez. Pentru că fusese alungat din țară de către reprezentanții clerului luteran, autorul, un anume Andreas Kempe, se distrează descoperind burlescul savuros al acestei goane
Ce limbă vorbeau Adam si Eva? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17993_a_19318]
-
drept limba primordială, inevitabil arienii devin reprezentanții unui popor originar, a cărui existența o preceda pe cea a semiților. Asupra potențialului periculos conținut în această idee nu e nevoie să zăbovesc, el e absolut evident. Ceea ce m-a mirat cumva citînd eruditul și pasionantul studiu al lui Olender a fost să constat cît de tîrziu apare, totuși, la nivelul studiului limbajului, această idee a arianismului. Ținînd cont de secolele de antisemitism din istoria Vestului, m-aș fi așteptat că ea să
Ce limbă vorbeau Adam si Eva? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17993_a_19318]
-
face liberi". ...Nici o concesie, nici un pas alăturea cu drumul. Pentru că, o dată făcut, nimic nu va mai putea fi ca înainte. "Compromisurile, îi răspunde N. Steinhardt lui Zaharia Sângeorzan, nu constituie numai o problemă etică, sunt și o primejdie profesională" și citează, mai departe, cuvintele lui Andrei Tarkovski: Cine face un film de convenientă și compromis cu gândul că apoi vă dobândi dreptul de a face și unul liber se înșală amarnic: în veci nu va mai fi în stare de așa ceva
Întrebări pentru un an by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18000_a_19325]
-
prilejuit presei pe lînga publicarea știrii, cu litere mari, un șir de speculații care mai de care mai amețitoare, încît, premierul, dacă n-ar fi suferit atacul de inimă de vineri 26 martie, cu siguranță că l-ar fi făcut citînd ziarele de la începutul săptămînii trecute. Dar și imediat după, cînd s-a anunțat că ministrul Sănătății va conduce comisia însărcinată cu rezolvarea problemei sale, premierul ar fi avut toate motivele să-i crească pulsul. Fiindcă, totuși, dl Hajdu Gabor e
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18017_a_19342]
-
unuia dintre implicați, mărturisirea adulterinei, tragică și cu iz evanghelic ("Ei, domnilor judecători, în decăderea mea, n-am uitat că șunt creștină și am plîns de multe ori la picioarele duhovnicului meu, înțeleptul părinte Vasile...") Evident, prietenul lui Bobîrcă, ascultînd-o, citează din evanghelia lui Ioan pasajul cu întrebarea lui Iisus "Care dintre voi este fără de păcat să arunce cel dintîi piatră asupra ei". Totul se conciliază tacit și finalul vestește o împăcare dintre dr. Taifun și amantă lui, viitoare soție. Românul
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]
-
Căci domeniul nu mai e azi atractiv decît pentru un numar restrîns de studioși, considerați cam excentrici. Gustul pentru studiul limbilor clasice și accesul la înțelegerea nemijlocita a literaturii eline și latine au cam dispărut la noi (continuă să se citeze însă, adesea greșit, maxime și locuțiuni preluate după ureche sau din paginile roz ale Larousse-ului, o impostura despre care se crede că sporește prestigiul intelectual). * Surpriză pe care ne-o aduce acest număr al Jurnalului literar este că eruditul clasicist
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17958_a_19283]
-
reiese că se cunoșteau mai demult și îi mărturisea că, văzînd-o într-o lojă la o reprezentație, și-a adus aminte "de invitația primită de a veni într-o joi la serata dv. literară" și o vestea că va veni, citînd, acolo, o poezie. Se pare că, flușturateca cum era, Veronica și l-a apropiat pe poet de inimă ei. Brusc, în a doua scrisoare păstrată, din 1876, poetul se plîngea că a fost înșelat în simțămintele sale, ca Veronicăi îi
Scrisori de dragoste by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18005_a_19330]
-
pretinde să fie o știință (argumentul este însă extraordinar: avînd în vedere personalitatea omenească, pe omul practic, trăitor într-un mediu anumit, si nu personalitatea artistică, adică pe omul care creeaza, istoria se situează principial în afara sferei literaturii), ca să-l citez pe Ovid Densusianu, autor el însuși al unei, inca valide, Istorii a literaturii române moderne: În accepțiunea ei largă, critică cuprinde două preocupațiuni, după scopul pe care-l urmărește: preocupațiuni estetice și preocupațiuni istorice." Ideea articolului din 1906 ar fi
Conceptul de istorie literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18048_a_19373]
-
cei mai mulți copii de bani gata") în a se apropia de clasa muncitoare (dovedind un acut sentiment al culpei față de poziția lor socială pe care incearca, parcă, s-o exorcizeze!), ironia lui Alexandru călinescu e devastatoare. Să-mi fie îngăduit să citez, pentru farmecul lui unic, un asemenea fragment: "Obsedați de ideea că trebuie să se apropie de clasa muncitoare, unii dintre ei se duc "la baza", devin simpli muncitori în uzine. Nu toți trec proba: Tiénot Grumbach intra la Citröen și
"Principiul textelor comunicante" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18051_a_19376]
-
timpul le consolidează locul în memorie, le amplifica importantă. Din Îngeri căzuți nu uiți o stare (un amestec de tristețe disperată și de umor grațios), nu uiți fragmente de emoție, nu uiți o imagine dintr-un spital, cu o fată citînd, lîngă patul unei necunoscute în comă, fragmente din propriul ei jurnal, ca o rechemare la viață, nu uiți vizită unei mame stinghere și neajutorate la fiica plecată de acasă, nu uiți aerul alienant dintr-o secție de cusătorie, si, mai
Rezistenta fetelor în floare by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18074_a_19399]
-
Mariana Net Ce este literatura? Nu știu dacă aș putea să dau - sau să citez - o definiție care să mă satisfacă. Numai în secolul nostru au fost propuse, din diverse perspective, circa douăzeci, în general, valabile, începînd cu școala formală rusă (la care întrebarea, retorica, de mai sus face o trimitere directă) și terminînd cu
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
Napoleon, nici Ali Tebelin, legendarul pasă din Ianina - căci, desigur, despre ei e vorba - nu apar că personaje propriu-zise în acest român, desi s-au impus în conștiința și-n destinul multor personaje și deși cîteva replici ale lor sînt citate in extenso. Numai că la fel se întîmplă și cu personaje și frînturi de lumi din 1001 de nopți, precum și din Hughenoții sau Robert le Diable, opere ale lui Meyerbeer la modă în Parisul anului 1835, unde sînt plasate cam
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
contemporan cu noi? Cum își mai creează el distanțele față de contingent, daca nu face apel nici la oniric, nici la mecanisme de limbaj specifice, nici la inserturi ale altor ficțiuni, indiferent de tip? Toate aceste probleme mi le-am pus citînd - de altfel, cu plăcere - volumul de nuvele al lui Jeffrey Archer O duzină de tertipuri, publicat în 1994. Nuvelele sînt strict contemporane, iar cele mai multe își plasează acțiunea în Anglia sau în Statele Unite, spații ale vremurilor noastre ce ne-au devenit
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
și graficianul a compus inspirat numărul, așezînd în jurul nucleului enigmatic al viselor ferestre mai mult sau mai putin transparente prin care îl privesc neurologul, psihanalistul, artistul, criticul, filosoful, chiar și omul străzii, aurolăcuit sau nu. În argumentul sau (ar merita citat în întregime de frumos ce e) Dan Stanciu scrie între altele: "Există, cred, în vise ceva tainic și cu neputința de adus în vorbe, ceva care stăruie să rămînă în penumbra luminii, ca un rest activ, și după ce interpretarea a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18046_a_19371]
-
Ioana Pârvulescu, Alex Leo Șerban, Z. Ornea, Anca Manolescu). Rasism, grațieri și o premisă Plecat din PNL, Viorel Cataramă face declarații bizare în calitate de președinte interimar al partidului lui Virgil Măgureanu: Există o atitudine rasistă a Bucureștiului față de mineri" spune senatorul, citat de ADEVĂRUL, într-o știre al carei supratitlu sună astfel: Cataramă își închipuie că minerii sînt o rasă. Orice și-ar închipui Viorel Cataramă, acuzația lui că bucureștenii sînt rasiști în privinata minerilor trădează nu numai probleme de limbaj, ci
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18046_a_19371]
-
noiembrie a anului opt, după Cristos. Edictul imperial, inflexibil, îl azvîrle fără milă că pe un corupător tocmai pe malul inospitalierei Mari Negre de azi. Se pare învățase, scriind, limba locului. La această se referă și distihul poetului român cunoscut, citat într-un alt număr al revistei, si care sună așa: La Pontul Euxin citea un get/ Silabisind din Pontice încet. Jelaniile, culte, prima dată, nu mioritice.
Cînt lucruri triste,fiind trist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18091_a_19416]