1,021 matches
-
nu vrei să vezi? se strâmbă Petre cu răutate. ― D-apoi că rușinea asta... începu Lupu Chirițoiu, care se afla alături, cu glas de dojană și părere de rău. Petre nu-i dădu răgaz să isprăvească: ― Ia mai tacă-ți clanța, hodorogule! Că destul ne-ai bătut capul și ne-ai ținut în loc cu brașoavele și cu miorlăielile tale! ― Ai nebunit și tu, băiete, vai de tine! bâlbâi bătrânul, crucin-du-se. Numai să nu-ți pară rău pe urmă! ― Ce să-mi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
era loc de nedumeriri. În fața atâtor lucruri neobișnuite, nimic nu îl mira mai puțin decât absența mirării. Așa și casa. Era la fel, cu tencuiala neîngrijită peste pereți înjghebați din chirpici, cu acoperișul din păpuriș cenușiu, cu ușa scundă și clanța încovoiată, de parcă sta tristă, cu colțurile buzelor lăsate, cu stâlpii prispei dând întregii case înfățișarea unei femei gârbovite, cu bărbia rezemată în coate. Și totuși, casa părea nouă ; toate culorile ei palide, muchiile șterse și ferestrele mici și tulburi erau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Nu citi numele de pe avizier, ochii lui deprinși cu întunericul ar fi putut să o facă, dar, după cum simțise vibrațiile, știa că acela e locul. Ușile apartamentelor, pe toate cele cinci etaje, rămăseseră închise, oamenii nu se dumiriseră încă. Apăsă clanța și ușa pe care o căuta se deschise. În locul acela era rânduială, camera aparținuse cuiva care știa că pleacă. Deschise ușa de la balcon, auzea aerul nopții, dar și foșnetul aripilor care se strânseră lângă el, pe balustradă. Orașul se întindea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
umbrele se preschimbară într-o lumină orbitoare ce trecu peste singura umbră care rămăsese agățată de șine și care, dintr-odată, dispăru și ea. Ușa se trânti de perete. Nu se făcea așa în cârciuma lui Coropciuc. Nimeni nu smucea clanța și nu izbea cu piciorul în ușă. Întoarseră capetele, fetița țipă și scăpă cartea din mână. Doar bătrânul Coropciuc rămăsese nemișcat la tejghea, poate pentru că stătea, oricum, cu fața spre ușă sau poate pentru că, păstrător al sfintelor taine fiind, nimic
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
din ascunzișurile lor și să se zvârcolească, holbând ochii țintă spre el. Întinse degetele, dar atingerea lozurilor îl furnică, de parcă ar fi fost conectate la priză. Când sună clopoțelul de la intrare, nou-venitul nu-și vârî decât capul, ținând mâna pe clanță, așa încât clopoțelul continuă să sune în ritmul cuvintelor. — Este deschis ? Avea un accent ciudat, pe care Jenică nu reuși să-l identifice. — De ce întrebați ? răspunse, într-un fel care sugera că el nu e un vânzător oarecare. — Eram în trecere
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-și încheieturile în ritmul cântecelor de copii care i se stingeau în urechi. „Mai naște-mă o dată, măicuță“, șopti. „Hai să-l căutăm pe tata, să mă mai nașteți o dată...“ Se apropie de ușa interzisă și îndrăzni să apese pe clanță. Ușa se deschise înainte de a o atinge. Întunericul îl învălui mistuitor. Se deprinsese să înjure și să blesteme în gând. Atunci când nimerea o sudalmă năstrușnică, zâmbea satisfăcut. Probabil că așa făceau și poeții pe care inspirația îi ajungea te miri
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
strunguri se legănau în întuneric, ca niște bărci pântecoase. Podul rulant își întindea brațele, atât de lacom, încât în jur se făcea vid. Maca le privi cu compătimire, dar nu mai simți nevoia să le reînvie. Pipăi până dădu de clanță. Ușa se deschise repede, de parcă cineva îl aștepta înăuntru. În camera lipsită de ferestre, întunericul era deplin. De acolo nu se mai putea merge mai departe. Având această putere, întunericul parcă respira, ca într-un fel de vortex, căci se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în jurul evenimentelor obișnuite ale vieții de la țară: conflicte între săteni (Alte vremuri), superstiții (Farmece, Deocheată), ridicarea pe scara socială (Domnul mamei), iubirea care nu ține seamă de starea materială (Hârca), războiul (La gura sobei), alcoolismul ca pricină a răului social (Clanța). Același mediu, surprins într-un moment generator de discuții contradictorii, se află în comedia O ședință comunală (1907). Cartea Calvarul unui gazetar (1930) este o suită de amintiri ce descriu amănunțit perioada detenției la Seghedin, colegi de suferință fiindu-i
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289954_a_291283]
-
amuzat; Maria, tot la masă, cu bărbia în palme și-atît; Mihai, înregistrează pe rînd fiecare din aceste puncte ale încăperii; ascunzîndu-și starea de agitație, se îndreaptă de cîteva ori spre ușa de la intrare, o dată vrînd chiar să pună mîna pe clanță; renunță și se întoarce cu un plus de nervozitate și neputință; spre sfîrșitul acestui moment, vine bunica și udă florile) Bunica: (vorbindu-și) Că repede v-ați mai blegit și voi, dragele bunichii! Lasă că vă face bunica iar mîndre
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
duc și o să vă reclam că ați venit... că ați blocat ușile și ferestrele... Vecin 1: Oricine poate să vadă că nu-i așa. Care ușă blocată, care ferestre închise?! (Mihai, încordat, se duce spre ușă, ezită, pune mîna pe clanță, ușa deschide; e umilit) Ei vedeți? Val: (rîzînd cu poftă) Bună! Excelentă lovitură! Dragi vecini, sînteți dați dracului! Finețe nu glumă! Mare finețe! Mihai: Mă duc să vă reclam. Sînt un om cu reputație. Am luptat, am muncit, am făcut
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
5-6 ofițeri și 10-15 soldați. Eram și într-o stare sufletească grea. Dimineața văzusem la un spital un ofițer și patru soldați orbi și cu toate membrele amputate de la bază. Erau toți victime ale unei mașini infernale, atașată de clanța unei uși, care, când s-a apăsat pe ea de ofițer, a explodat; Primisem în acea vreme un raport, prin care Guvernatorul Basarabiei raporta că se deportaseră în 1940, 50.000 de țărani din cei mai vrednici și bogați și
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
5-6 ofițeri și 10-15 soldați. Eram și într-o stare sufletească grea. Dimineața văzusem la un spital un ofițer și patru soldați orbi și cu toate membrele amputate de la bază. Erau toți victime ale unei mașini infernale, atașată de clanța unei uși, care, când s-a apăsat pe ea de ofițer, a explodat; Primisem în acea vreme un raport, prin care Guvernatorul Basarabiei raporta că se deportaseră în 1940, 50.000 de țărani din cei mai vrednici și bogați și
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
Pe fereastră se vindea copilul, abia născut, unei rude sau unor străini pentru a-l feri de moarte; fetele erau răpite, pe fereastră, de la părinții care se împotriveau căsătoriei cu un anumit flăcău. De sărbători se ungeau cu usturoi ușile, clanțele, ramele ferestrelor și "ghizdurile" hornului pentru a le proteja de "duhurile pământului dezlănțuite în lume" 80 3. Meta-imaginea De la reprezentarea omenescului, ca structură antinomică ( divin-non/divin), casa capătă valențele unui instrument de cunoaștere a identității proprii; ca alteritate gnoseologică, casa
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de o consecință care fie va întări, fie va slăbi acel comportament. Un procent ridicat din aceste consecințe apar în mod firesc, iar angajatul nu îi dă prea multă atenție. De exemplu, angajatul deschide ușa clădirii cu cheia, trage de clanță și ușa se deschide. Apasă pe întrerupător și se aprinde lumina. Acestea sunt consecințe firești ale comportamentelor sale. Alte comportamente sunt urmate de consecințe ce au ca sursă persoanele alături de care lucrează angajatul. El zâmbește, spune „Bună dimineața” și primește
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
ca dintr-o besactea orientală" curg "șiraguri blonde și roșcate", zmeul ținut de doi țărani e "arestat", sfoara lui "curge spre cer", iar cerul toarce înăbușit, trenul la orizont e "un punct negru, dușmănos ca o gaură de revolver încărcat", clanța ușii trântite descarcă un foc de pușcă, ciorile speriate izbucnesc "carbonizînd livada și cerul, cu o explozie de negru sonor", ochii Olguței sunt negri "ca două capete de rândunică ieșite din cuib". Prin adânca incursiune în sufletul copilăresc, prin atmosfera
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
găsesc în ușa atelierului o ilustrată... de unde?... chiar din... Bermude. Semnată de cea crezută de mine irecuperabilă. Cui pe cui se scoate, nu?: nebunia depărtării o învinsese pe asta, de-aici. 7 decembrie Liniștea atelierului, ruptă de apăsarea sălbatică a clanței. Deschid și, în ușă, un băietan (evident, ras chilug și cu cerceluș în dreapta). Îl caută pe domnul profesor X. Îi fac semnul bătăii în ușă. Nu înțelege. Îi zic: Înainte de a te învăța să pictezi, domnul profesor să te învețe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a fost pe cât de neverosimil, pe atât de logic. Șeful a scuipat așa un potop de înjurături, încât, chiar și după cele două luni petrecute în trenuri ticsite, a rămas înmărmurită. El continua să o apostrofeze, pe când ea înșfăca deja clanța de la ușă. Apoi, apropiindu-și brusc fața de a ei, i-a suflat: - Pot să te arestez și să te împușc, în curte, în spatele privatei. Ai înțeles, spioană murdară! La întoarcere, mergând peste câmpul înghețat, Charlotte își spunea că în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ziua aceea. Am deschis cu multă greutate ușa izbei lor... Charlotte și-a continuat povestea, iar eu, cu o mirare crescândă, simțeam cum se impregnau cuvintele ei simple cu sunete, cu mirosuri, cu lumini voalate de ceața gerului... Ea scutura clanța și ușa, spărgând un chenar de gheață, se deschidea anevoie, cu un scrâșnet ascuțit. S-a pomenit înăuntru, în casa mare de lemn, în fața unei scări înnegrite de timp. Treptele scoteau gemete tânguitoare sub pașii ei. Culoarele erau înțesate de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cu cele de ambasador sau de ministru care se joacă de-a politica externă, ca și omologii lui din realitate, despre ale căror misiuni, de multe ori, se poate spune că "se compun din dus, din spânzurarea unei șopârle de clanța ușii Căpităniei portului și apoi reîntoarcerea în patrie"64, întocmai ca excursiile lui Turnavitu. Aplicarea grilei tipologice caragialiene dezvăluie și în cazul altui personaj suprapuneri semnificative. Așa cum, în ipostaza lui Ismail, se poate descoperi o replică stilizată, alegorică a "moftangiului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de realizări va fi anul care urmează pentru familia respectivă. Acesta va fi folosit în ziua Anului Nou de fetele care umblă cu „Grâușorul”. Se spune că în seara Sf. Andrei, pentru a îndepărta spiritele rele și stigoii se ung clanțele cu usturoi sau se atârnă funii cu usturoi deasupra ușilor și ferestrelor. Sub pernă sau în buzunarul hainelor se pun căței de usturoi pentru a feri persoana respectivă de rău în anul următor. Începând de la Sf. Nicolae (6 decembrie) băieții
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
o mașină, care claxonează de zor. — Ho, că plec acum! zice Martha. Becky, noi ne ducem să ne luăm cîte o cafea, tu vrei ceva? — Nu, nimic, mersi! O să aștept aici, acasă. La mine acasă. Îmi pun o mînă pe clanță, ca proprietăreasă a locului. — Ne vedem curînd! Mă uit după mașina care dispare În zare, apoi mă răsucesc pe călcîie, spre Fabia. Credeam că nu ești acasă! Ok, hai să ne grăbim. Ți-am adus marfa. Uite geanta, uite și
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]