1,102 matches
-
este teamă să nu fim judecați, chiar dacă nu este cazul, în legătură cu orice activitate cotidiană. Unii pacienți se tem de toate aceste situații, dar mulți alții nu se tem decât de unele dintre acestea. Analiza precisă a acestor situații diferite permite clinicianului să pătrundă în spațiul cotidian al pacientului său și să evalueze importanța dificultăților acestuia. Este necesar să se ceară pacientului să specifice, în legătură cu fiecare dintre aceste categorii de situații, intensitatea suferinței resimțite și importanța evitărilor. Simptomele Explorarea celor patru categorii
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
viață asociativă) și profesionale. Explorarea tuturor acestor probleme împreună cu pacientul permite utilizare primelor elemente în cadrul efortului terapeutic de reconstrucție progresivă a legăturilor sociale. Forme clinice Denumirea de „fobie socială” ascunde, sub o mască înșelătoare, situații percepute în mod diferit de către clinicianul puțin familiarizat cu această tulburare. Forme limitate la una sau două circumstanțe sociale: ele se referă, cel mai adesea, la teama de a mânca, de a bea sau de a scrie în fața unei alte persoane, și panica de a lua
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
66,3% dintre pacienți prezintă cel puțin o psihopatologie concomitentă. Prezența unei depresii majore sau a unei alte tulburări anxioase este observată în aproximativ 60% dintre cazuri. Diagnosticul de tulburare de anxietate generalizată se stabilește rareori ca unică problemă, astfel încât clinicianul trebuie adesea să integreze și alte tulburări în cadrul evaluării și în schema sa de tratament. Elementele prezentate până în acest moment justifică pertinența recunoașterii în mod adecvat a tulburării de anxietate generalizată în scopul de a oferi rapid pacientului un ajutor
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
să fie implicat într-un accident grav sau eventualitatea de a fi afectat într-o zi de o boală serioasă, fără un motiv anume pentru moment. Distincția dintre cele două tipuri de neliniște se dovedește a fi necesară atât pentru clinician cât și pentru pacientul său. Așa după cum menționează Ladouceur și Dugas, aceasta îl ajută pe pacient să determine care vor fi cele mai eficiente strategii de intervenție în funcție de neliniștea care urmează a fi tratată. Ea îl ajută în aceeași măsură
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
rar ca unică tulburare, terapeutul are nevoie să evalueze, într-o manieră aprofundată, tulburările diagnostice ale pacientului, pentru a avea o viziune completă asupra elementelor implicate. Această etapă oferă, în plus, indicații în legătură cu literatura științifică care îl poate ajuta pe clinician să-și amelioreze evaluarea diagnostică, capacitatea sa de a înțelege și planul său de intervenție. Evaluarea diagnostică favorizează analiza funcțională, introducând unele comportamente care crează probleme, sau unele mecanisme psihologice care urmează a fi evaluate, ținând cont de caracteristicile proprii
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
vă obișnuiți. Cu ajutorul expunerii repetate, neliniștea se diminuează și apoi dispare. Este mai bine este să prezentăm principiile expunerii și diminuării prin intermediul experiențelor trăite de către pacient decât să folosim exemple fictive. Ele sunt în acest fel mai concrete și permit clinicianului să spună pacientului său că acesta are resursele psihologice și abilitățile necesare pentru a se expune și că trebuie să le dezvolte prin practici frecvente. Prima etapă Terapeutul îi cere Mariei să identifice, pornind de la auto-observațiile sale, neliniștile care au
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Nezu sugerează să se identifice avantajele și inconvenientele soluțiilor pornind de la aspectele următoare: - Care aspecte ale problemei vor fi rezolvate? - Care vor fi consecințele soluției asupra mea și asupra celor din jurul meu? - Ce efort și cât timp trebuie să investesc? Clinicianul subliniază că nu există soluție perfectă: fiecare are avantajele și inconvenientele sale. Cea de a patra etapă: aplicarea soluției alese și verificarea rezultatelor Terapeutul o asistă pe Marie în planificarea soluțiilor sale. De exemplu, ea dorește să-și regleze conflictul
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
obișnuite ale pacientei de a reacționa față de dificultățile vieții. Psihoterapeutul își fixează atenția asupra procesului interacțional și asupra experiențelor pacientului. Evaluatorul joacă rolul unui observator-participant care influențează procesul de evaluare. Această formă de evaluare vizează atât calitatea informațiilor obținute de către clinician cât și satisfacerea scopurilor și trebuințelor clientului. Protocoalele de evaluare ale unei persoane bulimice Evaluarea centrată pe bulimie Protocolul de evaluare prezentat mai jos reprezintă evaluarea standard. Tabel 1. Evaluarea standard a bulimiei 1. Definirea problemelor de către pacientă (ce, când
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
unui număr însemnat de persoane care suferă de bulimie și reflectă corect realitatea din teren. Terapeutul este susținut, în desfășurarea acestei terapii, de experiența sa personală și de evaluarea regulată a efectului intervențiilor sale. Insă nu este cazul ca terapeutul clinician debutant să se descurajeze: nenumărate situații simple reacționează rapid la principiile de bază ale terapiei cognitiv-comportamentale propuse de Fairburn, cu condiția ca acesta să rămână riguros în conceptualizarea cazului și să se sprijine pe cunoștințele științifice ale psihoterapiei, ale psihologiei
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
a unei erecții adecvate”. Mai rămâne de identificat cauza... DSM-IV R definește tulburarea de orgasm la bărbat ca fiind „absența sau întârzierea persistentă sau repetată a orgasmului după un episod de excitare sexuală normală, în timpul unei activități sexuale pe care clinicianul o consideră adecvată, în intensitate, durată și în ceea ce privește orientare sa, ținând cont de vârsta subiectului”. Ori, o absență a orgasmului sau un orgasm dureros antrenează în mod frecvent o diserecție ca urmare a durerii sau a lipsei de plăcere, tratate
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
prin câmpul vizual al subiectului (de la zece până la douăzeci de mișcări), iar subiectul urmărește mișcarea cu ochii, capul rămânând fix. Foa și Meadows, 1997. Cottraux, 2004. Deocamdată, costul ridicat al sistemului tehnic face ca realitatea virtuală să fie greu accesibilă clinicianului de teren. Skinner, 1938 "Orice comportament trebuie să analizat în raport de stimul-răspuns"(Watson, 1913.). Hull, 1952; Tolman și Honzik, 1930. S→(O)→R. "Orice comportament se menține sau se elimină în funcție de valoarea recompensativă sau punitivă a consecințelor sale" (Thorndike
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și Otto, 2004. Ladouceur și al., 2000. Ladouceur și al., 2000. Duges și al., 2003. Gosselin și al., 2006. Gosselin și al., 2003 și 2006. Cum neliniștea excesivă este prezentă în nenumărate tulburări sau probleme psihologice, unele intervenții pot servi clinicienilor ca instrumente complementare pentru tratamentul altor probleme: fobie socială, hipocondrie, tulburare de adaptare, anxietate de separare... Prima întâlnire, cu o durată de 90 de minute, permite descrierea motivului pentru care a apelat la consultație și evaluarea diagnostică a pacientei; următoarele
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
o depresie majoră, acesta va consulta literatura asupra mecanismelor psihologice asociate acestor două tulburări. Structured Clinical Interview for the DSM-IV, vezi First, Spitzer, Gibbon și Williams, 1997. Anxiety Disorders Interview Schedule for DSM-IV, vezi Brown, Di Nardo și Barlow, 1994. Clinicianul nu trebuie să utilizeze strict întrebările convorbirii structurate, dar aceasta furnizează elementele care contribuie la realizarea unei evaluări fiabile. Pe lângă faptul că sugerează pertinența evaluării tulburării de anxietate generalizată, această informație indică prezența posibilă a antecedentelor istorice îndepărtate, care trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
urmă cu doi ani, îi repeta să se gândească mai mult la lucrurile plăcute ale vieții și mai puțin la necazurile posibile. Neliniștea excesivă asociată sănătății în cazul ipohondriei, probleme de somn asociate insomniei... Ladouceur și Dugas, 1999. De exemplu, clinicianul verifică dacă neliniștile în legătură cu aprecierile celorlalți par a fi provocate de credințe tipice fobiei sociale sau de un deficit de abilități. Dugas și al., 2001. Evaluare printr-o întrebare cu ajutorul unei scări cu nouă valori (de la 0 la 8). Gosselin
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ea reface etapele precedente și aduce îmbunătățiri în funcție de noile informații obținute. Terapeutul și Marie decid împreună să rărească aceste ședințe pentru a-i oferi acesteia timpul necesar descoperirii, prin forțe proprii, a unor noi elemente, fiind însoțită în permanență de clinician în demersul său. Tehnica rezolvării problemelor utilizată în legătură cu serviciul permite identificarea, în cazul Mariei, a unei probleme de afirmare de sine, lucrată apoi cu ajutorul unui scurt antrenament asupra abilităților sociale. La două săptămâni apoi la șase luni. Ea are dificultăți
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
generalizată prezintă o capacitate de înțelegere limitată a ceea ce le face anxioase și consideră neliniștile ca fiind o trăsătură a personalității lor: ele au deci impresia că nu se poate face nimic. Diferențiere propusă de către Ladouceur și colaboratorii săi, 2000. Clinicianul trebuie, totuși, să se asigure că pacientul dezvoltă un sentiment de eficiență personală suficientă pentru a reuși, prin forțe proprii, să învețe lucruri noi înainte de a trece la o altă etapă de tratament, lucru care asigură o ameliorare constantă și
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și cognitivă. Nu același lucru se întâmplă cu subiecții "colecționari", pentru care programul terapeutic este încă "experimental" (Bouvard, 2003). Vezi Bouvard, 2003, și două articole în engleză: Bouvard, Milliery și Cottraux, 2004 și Cottraux, Bouvard, Milliery, 2005. ∗ Jean Cottraux Psihiatru clinician, director al secției de tratament al anxietății la CHU din Lyon, lector la Universitatea Lyon-I și directorul diplomei în terapii comportamentale și cognitive. ∗ "Nici soarele nici moartea nu pot fi privite cu insistență". La Rochefoucauld De Mey și Raguin
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Monti și al., 2002. Carroll și al., 2000. Balldin și al., 2003. Feeney și al., 2002. Wetzel și al., 2004. Barlow, 1997; Hollon și al., 1993. Currie și al., 2004. Schade și al., 2005. Schade și al., 2003. Un bun clinician posedă solide cunoștințe privind alcoolul, dependența și tulburările psihiatrice. El dezvoltă competențe pentru a realiza convorbiri individuale și familiale, pentru a anima grupuri, a prescrie tratamente medicamentoase și a le înțelege efectul. Acest copil n-are sechele în ciuda alcoolismului din
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
prin urmare, expresia finală reprezintă incapacitatea perfuziei tisulare de a face față necesităților metabolice crescute. Este evidentă exprimarea multiviscerală a acestei simptomatologii, nici un semn sau simptom neputând fi considerat specific unei stări septice. Apariția acestor manifestări trebuie să atragă atenția clinicianului, mai ales atunci când reprezintă disfuncția unui organ sau a unui sistem ce nu pare a fi direct interesat de o localizare septică. Manifestările focarului septic inițial sunt în unele cazuri foarte zgomotoase și evidente (prezența unui abces, a unei soluții
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Dan Andronic () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1204]
-
fi grupate în funcție de atractivitatea pe care o au pentru cumpărători. Analiza cluster poate fi utilă la formularea unor scheme conceptuale, prin identificarea unor grupuri de obiecte similare care pot fi subsumate unui concept. De exemplu, Goldstein și Linden, doi psihologi clinicieni, au folosit analiza cluster pentru a clasifica alcoolicii, impunând o clasificare într-o comunitate profesională în care nu exista consens asupra acestei probleme de sănătate importante 1. Cei doi psihologi au folosit datele a 513 subiecți, obținute prin aplicarea unui
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
simptome precum comportamentul stereotip, agitația psihomotorie, auto/heteroagresivitate, etc sau tulburărilor comorbide -se pot folosi medicamente din diferite clase de antipshotice tipice și/sau atipice, antidepresive, timostabilizatori, medicamente specifice pentru ADHD, în concordanță cu simptomatologia cazului- și se stabilește de către clinicieni în funcție de experiența și studiile existente în literatura de specialitate. V. Monitorizarea tratamentului: se realizează la intervale de 1-2 luni. Monitorizare biologică la fiecare 6 luni: hemograma, transaminaze, examen sumar de urină, glicemie etc. Urmărirea greutății și creșterii în înălțime la
EUR-Lex () [Corola-website/Law/227927_a_229256]
-
mișcărilor cu scop ale mâinilor, apraxie, mișcări stereotipe de "spălare" a mâinilor, lipsa masticației adecvate, lipsa limbajului, ataxie, accese de hiperventilație, scolioza, epilepsie, retard psihic sever. IV. Tratament medicamentos, îngrijire Tratament pentru tulburări comorbide Facultativ tratament cu neurotrofice în funcție de experiența clinicianului și de studiile din literatura de specialitate. V. Monitorizarea tratamentului: ca dozaj la intervale de 3 luni, iar evaluarea efectelor secundare biologice ale anticonvulsivantelor la 6 luni. VI. Criterii de excludere din tratament Non-responder: la medicația antiepileptică se poate înlocui
EUR-Lex () [Corola-website/Law/227927_a_229256]
-
sufluri la acest nivel și trebuie puse în evidență prin teste noninvazive (leziuni aortoiliace). Leziunile de tip outflow sunt la nivel femuropopliteu sau infrapopliteu (leziuni la nivelul extremității inferioare sub ligamentul inghinal). PROGRAMULUI TERAPEUTIC DE EXERCIȚIU FIZIC DIN CLAUDICAȚIE: Rolul clinicianului: ● Stabilirea diagnosticului de boală arterială periferică utilizând indicele gleznă-braț sau alte evaluări vasculare obiective. ● Determinarea claudicației ca factorul major ce limitează activitatea fizică. ● Luarea în discuție a raportului beneficiu/risc în cazul alternativelor terapeutice pentru claudicație: tratament farmacologic, intervențional sau
EUR-Lex () [Corola-website/Law/230371_a_231700]
-
un consens al autorilor privitor la tema propusă și abordările terapeutice acceptate în momentul actual. În absența dovezilor publicate, recomandările se bazează pe consensul experților din cadrul specialității. Totuși, acestea nu reprezintă în mod necesar punctele de vedere și opiniile tuturor clinicienilor și nu le reflectă în mod obligatoriu pe cele ale Grupului Coordonator. Ghidurile clinice, spre deosebire de protocoale, nu sunt gândite ca directive pentru o singură modalitate de diagnostic, management, tratament sau urmărire a unui caz sau ca o modalitate definitivă de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/235893_a_237222]
-
variațiilor în practica medicală (cele care nu sunt necesare) - aplicarea evidențelor în practica medicală; diseminarea unor noutăți științifice - integrarea unor servicii sau proceduri (chiar interdisciplinare) - creșterea încrederii personalului medical în rezultatul unui act medical - realizarea unui instrument de consens între clinicieni - protejarea practicianului din punctul de vedere al malpraxisului - asigurarea continuității între serviciile oferite de medici și de asistente - structurarea documentației medicale - oferirea unei baze de informație pentru analize și comparații - armonizarea practicii medicale românești cu principiile medicale internațional acceptate. Se
EUR-Lex () [Corola-website/Law/235893_a_237222]