56,307 matches
-
prin eter, dintr-o parte în alta a Europei. Mă aplecasem și eu deasupra mesei, ciulind urechile, când, deodată, am auzit cuvinte ce-mi păreau cunoscute. și o voce îndepărtată și stranie, care cânta... "la vie en rose..." Din acea clipă, profesorii mei de franceză n-au mai însemnat nimic. Patima mea pentru Franța atunci a început. Alegría Ľi-am adus, dintr-o țară foarte îndepărtată, câteva bucățele de argint prinse între ele cu un lănțișor care se termina cu o închizătoare
Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8935_a_10260]
-
spărgeau lovindu-se de stânci în zeci de schije, ca niște adevărate bombe! Între două "explozii" Iani scotea capul, îmi striga să încetez și mă amenința cu pumnul. De unde și cum se născuse în mine acea îndârjire? Și... Chiar în clipa în care Iani a ridicat capul, proiectilul azvârlit de mine s-a spart de stâncă și un sfert de cărămidă l-a lovit în creștet. Un țipăt strident și... Am coborât în fugă să văd ce i s-a întâmplat
Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8935_a_10260]
-
poarte o așa cruce a bucuriei Pe acest pământ al nimănui. Puternică suia lumina în cel îngropat pe când privirea îi era sfâșiată de aurul Părului sfânt ce se îndepărta Fără să se oprească Sau prea mult oprindu-se, Căici o clipă poate să fie Plină de spaimă frumoasă, Clipă de sărut pietrificat Pe invizibil. 11 decembrie 2006 * De printre flăcări cine cheamă sfâșiat De chiar lumina țipătului său? Așa e lovit cel ce învață Cuvintele divine pe de rost. îngenuncheat vestește
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/9179_a_10504]
-
pământ al nimănui. Puternică suia lumina în cel îngropat pe când privirea îi era sfâșiată de aurul Părului sfânt ce se îndepărta Fără să se oprească Sau prea mult oprindu-se, Căici o clipă poate să fie Plină de spaimă frumoasă, Clipă de sărut pietrificat Pe invizibil. 11 decembrie 2006 * De printre flăcări cine cheamă sfâșiat De chiar lumina țipătului său? Așa e lovit cel ce învață Cuvintele divine pe de rost. îngenuncheat vestește în sine Tot ceea ce se roagă Peste durere
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/9179_a_10504]
-
cântată Chiar de ispită. E noapte încă, prea multă noapte Peste tot ce zboară, Peste tot plutește Primindu-ți văpaia. Ne cunoaștem trup fără trup, Numai dorință de invizibil, Naștere din nenaștere, Infinit devorat de infinit. 13 decembrie 2006 * în clipa asta totul plutește, Cer, pământ, zi, noapte, lucrare divină, Am în el cu trupurile noastre înlănțuite încă în paradis și pe care prăpastia le separă. Acum suntem fără nimeni în plenitudinea spaimei, Hrăniți de sânul unei fiare, Cu ochii supți
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/9179_a_10504]
-
plutește, Cer, pământ, zi, noapte, lucrare divină, Am în el cu trupurile noastre înlănțuite încă în paradis și pe care prăpastia le separă. Acum suntem fără nimeni în plenitudinea spaimei, Hrăniți de sânul unei fiare, Cu ochii supți de această clipă Ce ne smulge gurile de pe sânul îmbuibării cu moarte. Ne întoarcem crucificați unul într-altul în acel loc dintâi ce ne este purificare în azi, în atunci. Ne-am iubit ca două furtuni Venite din puncte contrarii, Izbindu-se până când
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/9179_a_10504]
-
Emil Brumaru De-abia acum mi-e șoapta- mbelșugată, Chiag cald de carne-amestecat cu suflet. De-aceea să-ți scriu limpede mă-ncumet, Femeie grea de sîni, turlă perlată În roua dimineții, clipă lentă Ce mă atinge-n trecăt, ca pe-un stîlp, Cu șoldurile, drogul meu de mentă și cimbrișor. În jur melcii tac mîlc. E vremea fluturilor fără haine, Doar în amiezi de raze îmbrăcați. Vin să-ți strecor, prin somn
De-abia acum mi-e șoapta-mbelșugată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9250_a_10575]
-
Emil Brumaru Draga mea copilă-doamnă Or veni zile de toamnă Și n-om ști deloc ce-nseamnă Clipele ce-au fost în vară Cu parfum la subsuoară Cînd lăsai crinii să-ți moară În cleștare de pahară Și ne-om canoni în posturi Și-n mătănii fără rosturi Și ne-o fi atît de frică-n Mușuroaie că
Crengi lipsite de-adăposturi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9269_a_10594]
-
ceri cu pași mărunți la tine-a mă întoarce. Mi-am scris cu vorbe viața, cu tăceri. Așa de albî... Așa de albă Doamnă, Domnișoară. Așa de tristă în atât sublim. E bine când începe să te doară iubirea cărei clipa i-o jertfim. Se-ncruntă vremea, timpul e pe fugă Se-ncruntă vremea, timpul e pe fugă. Luminile salonului s-au stins. Vin după voi în spațiul necuprins. Pădurile mă cheamă și mă-ndrugă. Și ramurile frunze și-au întins
Poezie by Dinu Ianculescu () [Corola-journal/Imaginative/9288_a_10613]
-
sfințenia profanului. 859. Petalele profunzimii ce izvorăsc din lumina destinului tău mă Îndeamnă să Înțeleg până și necunoscutul iubirii de până acum. 860. Singurătatea ta este unica monedă care odată dăruită va alunga singurătatea celuilalt. 861. Ai obosit de atâtea clipe câte ți-au fost scrise să le duci până acum fără să te poți refugia În nici una dintre ele? Înseamnă că trăiești degeaba. 862. Rupe foile din calendarul trecut al amintirilor tale și aruncă-le spre viitor pentru a le
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
Acceptă urma lăsată de tine trecutului fiindcă nici un viitor nu o va putea spăla. 905. Care roată nu a fost zămislită să se Învârtă și care moarte nu a fost precedată de o naștere? 906. Ce vei culege din cioburile clipelor vieții tale sparte de Destin În fața morții? 907. Există timp sau trecere fără de moarte? 908. Care rădăcină a vieții nu a fost zămislită din sămânța trecerii și care sămânță a iubirii nu-și are rădăcina ei În moarte? 909. Lipsește
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
unei mari iubiri. 929. Cine vrea să piardă agoniseala unei vieți pentru a Înțelege moartea care te primește la fel de gol precum te ai născut? Doar acela este cu adevărat aproape de lumina creatorului său. 930. Ce știi tu suflet pribeag câte clipe Îți cheltuie Destinul doar pentru a se Îmbăta cu apa vieții tale? 931. Nici măcar propriul tău Destin nu-ți aparține. El este urma lăsată de Cuvântul Lui Dumnezeu numai pentru tine. 932. Ce altceva suntem noi decât albia secată a
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
care trăim. 938. Tinerețea ar trebui să fie adevărata senectute a sufletului iar bătrânețea copilăria lui. 939. Iubirea este Lumina Divină a morții pentru care ne-am născut. 940. Ascultă-ți vocea inimii și Întreabă-te de ce Îți bate fiecare clipă a Destinului tău ce ar fi trebuit să devină propria ta eternitate? 941. Care dintre vise este mai adevărat? Cel al ierarhiei lumii sau al mântuirii ei? 942. Ești o petală de timp, ruptă din floarea cu nume de Dor
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
Care dintre vise este mai adevărat? Cel al ierarhiei lumii sau al mântuirii ei? 942. Ești o petală de timp, ruptă din floarea cu nume de Dor, ținută cândva În mâna Lui Dumnezeu. 943. Să fie mai multe stele decât clipe pe cerul Cuvântului Lui Dumnezeu? 944. Nu te Îndemn să speri În nimic dar dacă nu ai mai spera cu ce ai rămâne? 945. Care opus nu-și are sensul lui și care moarte viața ei? 946. Fiecare vis ne
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
teamă! Teamă! Teamă de tot, de toți și mai ales de ea însăși, de ceea ce clocotea în mintea ei. Știa că va face ceva. Dar ce? Cum? Cu mintea încețoșată, plutește prin cameră, aude și vede tot mai puțin. În clipa când își pierde cunoștința, simte nevoia să așeze la locul lor lucrurile ce le-a lăsat în dezordine. Îi place mult să aibă ordine în jurul ei" (p. 141). E, însă, prea puțin pentru un volum care se apropie numai de
O reverie by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Imaginative/9468_a_10793]
-
avea căderea, ci o spune Birgitta Trotzig, ea însăși o scriitoare suedeză importantă. O recunoaștere a afirmării în alt spațiu și în altă cultură pe care puțini conaționali au dobândit-o. Dar să mi se îngăduie să mă întorc o clipă la momentul Ceremoniei de iarnă, prima carte a Gabrielei Melinescu. O cerință a colecției în care apărea era prefața, cartea trebuia neapărat să fie însoțită de o prefață pe care noul venit în literatură i-o solicita îndeobște unui maestru
La aniversară by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9322_a_10647]
-
de Dan Diaconeasa care a murit la câțiva ani de la absolvență. Nici de Popa Beștea care categoric datorită bătăilor din pușcărie a murit foarte tânăr. Vă aduceți aminte ce sfios devenise băiatul zvăpăiat care ca o nevăstuică nu stătea o clipă locului? Cum l-a un moment dat a Început să strige, arătând cu mâna În moalele capului; Uite-aici! Uite-aici! Uite-aici! Uitea-aici! Arăta cu mâna locul unde vroia să spună că a fost bătut. Și nu putea ieși
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
ascuns, cu irozi fulguiți, strânși laolaltă Într-un bulgăre de zăpadă. Sub mantia albă, strălucitoare de cântec, covoare albe și moi lingușesc iazul de oglindă al vieții! Ce frumoasă ești viață, cu mijlocul strâns În bete de dor! Îngerește-mă, Clipă, mai fă-mă odată Atotziditor! Acum, zăpada, ca un ocean de ninsoare mă năpădește, ca fiorul absenței de tine, dragoste ultimă, spre a te vedea cu lacrimi fierbinți Înghețate, iarnăcrăiasă În albă pădure! Rămâne să cunun toți copacii trosnind de
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
primește Poetul, Înscrisă adânc pe hrisoave de fulgi nevăzuți, ca un drog hibernal Înaintea ultimului zbor! De unde Începe desfrâul iubirii? Dar aurora boreală, frigul polar? Pod de gheață spre inima ta, cu reni din secunde Învinse. Hei, Rudolf, așteaptă o clipă! Ia În sanie și inima mea! De drag de tine ard toți trandafirii... Sus se adună lumina și speranța, jos mormăie ursul alb, stăpânul ghețurilor. Numai foca, morsa și pinguinul Îmi priponesc de-ntristare sărutul. Ce să fac? Ce aventuri
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
se rotea neliniștit În buza galeriei răscolite. Sincer să fiu mă cam Încerca un sentiment de panică, la gândul că aș fi fost atacat de cine știe ce insectă scabroasă. Stăteam pregătit, cu lama strânsă În pumnul mâinii drepte așteptând. Adăstând o clipă, proprietarul antenelor se ridică și mai sus, scoțând la iveală un cap lunguieț, aplatizat, cu un diametru de peste zece centimetri, ce se rotea ușor Într-o parte și alta de parcă ar fi vrut să se convingă că nu-l păștea
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
Alexandru LUNGU Ochi nesfârșit șarpele sacru încătușat de umbrele veacului în respirația mitică a pietrei așteaptă răscumpărarea clipei foșnetul de sus e acelaș cu tainica adiere de jos așteptarea se face ochi nesfârșit dincolo de orbirea oglinzilor Pasărea din așteptare privirile prinse în capcana oglinzii preschimbă neîncetat culorile lumii și adâncesc lumina tresărită haosul generează întrebări și întoarceri dintr-
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/9395_a_10720]
-
boreale pe urmele albe zăpezile aspre despart adânc ochiul și depărtările prin care zboară bufnița polară Moartea sclipind un zbor răzvrătit bate aripi într-o zare târzie în care demult nu-i urmă de pasăre ce duhuri vibrează răstimpul și clipele în goluri adânci de stare născândă? moartea sclipind în temeri îndepărtate Cuvinte nerostite grindini negândite întâmplări înșelătoare îmi cad în palmă de-a lungul cuvintelor pe care nu le-a rostit cel pierdut prea devreme zadarnic câte o stea zburătoare
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/9395_a_10720]
-
devreme zadarnic câte o stea zburătoare se nimerește în cununa neuitării cuvintele rămân tăinuite în tăcerea neclintită din iarba mormântului Răstimpul dat port în auz stârnirea ascunsă a răstimpului ce mi-a fost dat în puterea cui se află căderea clipei rănile timpului prins în opreliști de gheara uitării din pustiul nicăierii se apropie tiptil începutul sfârșitului Rugina foșnitoare de din frunza depărtării rugina foșnitoare trecând prin frăgezimea firii răpune timpul și ascunde clipa drumeției fugitive unde-i steaua ce-ar
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/9395_a_10720]
-
dat în puterea cui se află căderea clipei rănile timpului prins în opreliști de gheara uitării din pustiul nicăierii se apropie tiptil începutul sfârșitului Rugina foșnitoare de din frunza depărtării rugina foșnitoare trecând prin frăgezimea firii răpune timpul și ascunde clipa drumeției fugitive unde-i steaua ce-ar fi să cadă arătând ruinelor de vreme adâncul ascunziș în care stau la pândă începutul și sfârșitul? Nor rătăcitor străinul demon fruntea și-a culcat-o pe mărginimea norului rătăcitor printre zări enigmatice
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/9395_a_10720]
-
Emil Brumaru Trecerea mea prin lume era o aventură Cu sute de primejdii în fiecare clipă. Îmi atîrna, albastră, în iarbă o aripă Pe cînd celaltă-n soare se-nfășura mai pură. C-un măr zvîrlit în mine putea orice fecioară Să mă doboare palid în fragedele plante Și să mă lege-n lanțuri subțiri de diamante
Jurnal de adolescent by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9540_a_10865]