7,569 matches
-
printre sacoșe și geamantanul cu haine. - Păi, tu, mumă, ce mai stai? Nu te îmbraci? Că doar n-o să stea fata asta după tine? - a întrebat-o bunica pe Maria, în timp ce, de undeva, dinspre Biserica Veche, s-a auzit dangătul clopotului. Tuturor parcă ni s-a oprit respirația. Am privit în zare, apoi spre înaltul cerului, în așteptarea de a cădea ceva parte din el, în preajma noastră. - O fi murit ăsta al lui Mitroacă. Nicu... Sau altul, Dumnezeu știe! Nu, cu
După moarte, musai la Ghiol!. In: Editura Destine Literare by NICOLAE BÃLAȘA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_253]
-
venit aci să împărățim pământul. Venim, stăm ce stăm... Nu vezi, totul doar în trecere. - Și după aceea? - După aceea?! Ne-om întorce de unde am plecat. Gândesc și eu... După care alte cazne... Ca mâine o să auziți și la mine clopotul: bang! bang! Să nu vă aud gura! Mă petreceți și atât. - Mamaie, hai, că iar o iei razna, iar spui bazaconii! - Mumă, moartea e moarte! Noi, nu prea... Că una e să vrei și alta e să fii. Mai mult
După moarte, musai la Ghiol!. In: Editura Destine Literare by NICOLAE BÃLAȘA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_253]
-
și-apoi urcăm dealul spre Bulzeștiul nostru. - Așa e! ... Dar mai avem ceva drum! - am aprobat-o eu când am zărit, În noapte, turla Bisericii de pe dealul Motociului. Din nou, am ciulit urechile. - Auzi? Tu auzi? - am Întrebat-o. - Da, ...clopotul bisericii! Noaptea! Aud, dar de ce, Doamne, iartă-mă?! - E, de ce?! S-o mai deștepta lumea! Mă gândesc și eu... Că doarme cam de mult, altfel, vorba ta: de ce?! Chiar și când am coborât coasta la Gura Racului, În Bulzești, se
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
Aud, dar de ce, Doamne, iartă-mă?! - E, de ce?! S-o mai deștepta lumea! Mă gândesc și eu... Că doarme cam de mult, altfel, vorba ta: de ce?! Chiar și când am coborât coasta la Gura Racului, În Bulzești, se auzea glasul clopotului. Părea Însă, parcă, mai Înfundat. Venea mai din adâncuri, dinspre satul cel vechi, dispărut cândva. Rămăsese acolo, semn lui, doar biserica din lemn și cimitirul cu lilieci. „Ducea-v-ați la Lilieci!” - blestema unul, altul, prin sat, când nu mai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
și de la mai marii țării, capi pe la județe. De la cei cu grija față de om! Nu cumva să li se dezlipească burta și, de-aici, probleme cu cocoașa croită la comandă, de cum s-a liniștit Al Doilea Război Mondial. - I-auzi! Clopotele! Și la noi, ca peste tot! - i am atras atenția Elenei. - Le-aud! Bine Însă că am ajuns. În rest, Îmi spune el, tăticuțul meu, de ce bat noaptea. - În seara asta, că mâine s-ar putea să tacă! - am completat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
oboseala Își spunea cuvântul. La vecinul nostru, am ascultat până târziu, când pe un post, când pe altul, tot ce se Întâmpla În țară. A doua zi, cu noaptea În cap, ne-am dus să tragem Împreună cu el, din nou, clopotul. - Bă, Costică, gata, ăsta e sfârșitul! Ascultă-mă pe mine! Am fost la război și-n est, cu nemții, și n vest cu... Am trecut Prutul, Nistrul, Tisa, apoi Hronul, Nitra, Vagu, Morava. Bă, Tatra Mică și Tatra Mare!... I-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
Gherla sau Poarta Albă... Am scăpat că aveau nevoie de slugi, altfel... O viață, 50 de ani, slugi! - E, ăștia, vorba ta, oameni sunt?! - a Întrebat și bunicul, parcă dus cu privirea Într-o altă lume. Nicolae, trage, mă, trage clopotul să se ridice satul! Poate schimbăm și noi ceva! Că lumea se schimbă, se-nnoiește! Și dacă noi nu, tot cârpiți, tot În zdrențe rămânem! - Câtă vreme, cârpaci ne e cârmaciul, ne merităm soarta! Asta e! - a repetat Nicolae, mâhnit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
ridice satul! Poate schimbăm și noi ceva! Că lumea se schimbă, se-nnoiește! Și dacă noi nu, tot cârpiți, tot În zdrențe rămânem! - Câtă vreme, cârpaci ne e cârmaciul, ne merităm soarta! Asta e! - a repetat Nicolae, mâhnit, printre bătăile clopotului: bang! ...bang! Mă, Costică, adevărul e că nici nu ai cu cine! Tataie a tăcut. Și eu am rămas gânditor și zgribulit. Doar vecinul nostru s-a Încovoiat din nou cu sfoara clopotului Înfășurată pe după mână, gata, iar, să-l
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
e! - a repetat Nicolae, mâhnit, printre bătăile clopotului: bang! ...bang! Mă, Costică, adevărul e că nici nu ai cu cine! Tataie a tăcut. Și eu am rămas gânditor și zgribulit. Doar vecinul nostru s-a Încovoiat din nou cu sfoara clopotului Înfășurată pe după mână, gata, iar, să-l tragă. Dintr-o dată, bubuitul unei puști a răsunat de-a lungul văii Bulzeștiului. Ne-am speriat. - Cine să fie? Nicolae a numărat pe degete. Îi știa pe cei ce aveau arme. Toți, activiști
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
verdele ei! Și legiunile de vrăbii au dărâmat deja cu trâmbițele lor zidurile Întunericului. Ierihonul nopții. Eu locuiesc Într-un ceasornic. În noaptea aceasta gândurile mele vor pleca la război. Copilăria mea dintre două biserici... Ea, strecurată printre bătăile de clopot, ca să-i prindă pe sfinți chiar În clipa În care coboară din icoane pe pământ. O copilărie plină de sfinți, o biserică din care, scăpată, lumina o ia la fugă pe străzi... O noapte de Paște, În care Învierea se
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
De-a pururi. În „aplauze”, în iubire sau ură, voința străpunge veșmântul ființei. Alternanța „vreau” - „nu vreau” se dorește răsfrângere decizională întru împlinirea unui ideal, vizualizat în planul oniricului, fiind dictat de monologul adresat ființei iubite. Un verb ca un clopot revărsând sonorități ale sinelui, voință de posesiune, în numele unui ideal. Aceasta este poezia lui Coriolan Păunescu.
Într-o dimineaȚă de cuvinte împreună cu poetul Coriolan Păunescu. In: Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]
-
multe chei de interpretare), dacă monștrii interiori au fost"privilegiul" unor prozatori ca Proust și Joyce, monștrii generați de o Istorie în pragul exploziei îi vom regăsi în literatura unui Hermann Broch, în Somnambulii acestuia ce trăiesc"ca sub un clopot de nepăsare, delimitându-se de lumea din jur și existând totuși în ea". Romanul psihologic, cu lentoarea surprinderii infinitezimalelor sufletești, este concurat și, în final, umbrit de romanul problematizant, de o mare cruzime a privirii și a descripției. În noile
Un alt fel de roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10217_a_11542]
-
să-mi fac wishlistul respectiv). Acum, despre carte. Este un Young Adult frumos. Despre o adolescentă cu o boală rară legată de imunitate - descrisă pe jumătate în glumă ca „alergie la lume”. Ea trăiește la propriu în stilul sub un clopot de sticlă, fiind îngrijită de mama ei, după ce și-a pierdut tatăl și fratele într-un nefericit accident de mașină și având o asistentă mămoasă (Carla). Carla și mama ei sunt - la propriu singurele ființe în carne și oase cu
ABSOLUT TOT [Corola-blog/BlogPost/96768_a_98060]
-
Asta până când în casa de alături se mută... Olly. Un adolescent așa și pe dincolo (știți și voi cum, doar ați avut cândva 16 ani). De aici începe partea frumoasă, dar și dificilă, căci cum poate înflori dragostea sub un clopot de sticlă? Păi, aparent poate. Dar oare după ce înflorește dragostea, clopotul de sticlă mai poate rămâne întreg? Ei, și de aici nu prea mai pot povesti ce se întâmplă efectiv, fără să stric surpriza. Și nici prin cap nu-mi
ABSOLUT TOT [Corola-blog/BlogPost/96768_a_98060]
-
așa și pe dincolo (știți și voi cum, doar ați avut cândva 16 ani). De aici începe partea frumoasă, dar și dificilă, căci cum poate înflori dragostea sub un clopot de sticlă? Păi, aparent poate. Dar oare după ce înflorește dragostea, clopotul de sticlă mai poate rămâne întreg? Ei, și de aici nu prea mai pot povesti ce se întâmplă efectiv, fără să stric surpriza. Și nici prin cap nu-mi trece să o fac. Mai zic doar că e o carte
ABSOLUT TOT [Corola-blog/BlogPost/96768_a_98060]
-
proliferare a originarului țipăt al lui Munch. Dacă e o apocalipsă, e cu precădere una a zgomotului colosal, asurzitor: "aud voci, văd strigăte șuierătoare, divine comédii/ răsar și apun, universuri identice se surpă în sine,/ paradisuri, infernuri, locuri de trecere,/ clopote de eter macerează timpanele,/ hohotul deșucheat al bătrînei apocalipse/ ce se repetă etern" (ibidem). Coloana sonoră e cea uzuală a momentului ^60: "acele țipete, acele lătraturi,/ rătăcind prin tăcerile uriașe, pustii" (ibidem). Sau într-un crescendo ce s-ar vrea
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]
-
de parcă pescarul/ își sfîșie năvodul, lăsînd peștii slobozi,/ de parcă pescarul de oameni desface plasele sale./ Cele fără trup, cele spuse, rotesc peste lume,/ se năpustesc către buze, spre pleoape și piepturi,/ către orice poate face cu putință tăcerea./ Coboară un clopot, o temniță, o ureche întoarsă/ care silește fiecare gînd să se audă./ Cuvîntul zvîcnește prin tîmple, șuieră în nări,/ explodează în inimi. Nu poți să te aperi,/ Cele întrupate îngenunchează în fața celor fără trup./ Pe oricare îl arăți vinovat pare
Omul de hîrtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10768_a_12093]
-
răsfrângându-se și la nordul Dunării. prin tradiție, el coboară în secolul al X-lea, amintind de mai vechea olărie de lux bizantina, ce se regăsește în întreaga Peninsula Balcanică. nu trebuie uitat că aici se află cel mai vechi clopot din Țară Românească, dăruit de jupanul Dragomir în anul 1385. mănăstirea se află la jumătatea distanței dintre Râmnicu Vâlcea și Pitești, si la aceiași distanță de Curtea de Argeș, adică 30 de km. ea poartă Hramul Bună Vestire și Tăierea Capului Sfanțului
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
întîrzia să se amplifice. Cumplita foamete ce-a cuprins Moldova postbelică, urmată de un lung răstimp de mizerie de pe cuprinsul întregii țări: „Foameai harapnic pocnind în burtă;/ zer dacar fi și-o baligă - turtă./ Doamne, urechea Ta de ce-i surdă?/ Clopotele mari cu buze de-argilă,/ Domnii Moldovei plopii-i distilă” (Moldova). Distrugerea bibliotecilor, nu o dată arse de către politrucii comuniști, întocmai cum procedaseră naziștii pe care aceștia nu se dădeau în lături a-i incrimina fățarnic: „Crește hîrtia scrisă, fosforică varză
O restituție emoționantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4014_a_5339]
-
pe cei mari și adevărați de simplii bijutieri, autori de brățări și pandantive ce se demodează.” Putere de gândire nu înseamnă să ai păreri, nici măcar idei. Înseamnă să concepi. Să concepi, de exemplu, Orbitor. Un vis cu fire, sfori, frânghii, clopote, unul care, oricât de uriaș de diferiți ar fi oamenii, nu pare să poată fi adevărat. O pagină de literatură mare, în orice caz. Că are visele pe care le are e deja rar. Că-și găsește cuvintele, ca să le
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4015_a_5340]
-
este puternic. Viu. Ca și scrisul acestui uriaș artist, Paul Bortnovschi. Uneori, cînd nu merg duminica la Sf. Liturghie, învinsă de spaime și neputințe, mă așez pe scară și privesc liniile, cuvintele: Revizorul, Gogol, ‘971, Regia Lucian Pintilie, Se trag clopotele... le aud, mereu, de aproape, de departe. „Lucian, iartă-mi scrisul, primește gîndul doar. Și gîndul e limpede ca lacrima, totuși lacrimă. În istoria țării noastre iubite, vei fi între Eminescu și Luchian. Mistuit ca și Ei de o flacără
Pintilie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3075_a_4400]
-
mult, în fața teatrului. Era ca un copil. Atunci l-a cunoscut copilul meu, Luca. S-au privit, lung. Și au început să vorbească despre frică și iubire. M-am pierdut printre cuvinte și lacrimi. Am văzut cu Luca De ce trag clopotele, Mitică?. Acum e amorezat de Mariana Mihuț. Lulea. Nimeni, niciodată, niciodată nu va mai face scena dintre Mița și Nae ca Mariana și ca Gheorghe Dinică. În carnavalul fără de sfîrșit al vieții, în fumul minciunii și al trădării, dincolo de împerecheri
Pintilie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3075_a_4400]
-
rebel, cu brațele deschise. Rîde și îmbrățișează noaptea. Din împreunarea lor s-a născut, magic, o mare aventură. Căci teatrul coboară pe pămînt deodată cu Luna. „Pescărușul trebuie să înceapă puternic, violent și să se sfîrșească pianissimo.” Cehov. Se trag clopotele
Pintilie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3075_a_4400]
-
seducției ca dans pe întuneric. Și, pentru starea lui de așteptare, de răbufnire urmată de silentio stampa, în cinstea tuturor sfinților, În orașul cu trei sute de biserici: „În orașul cu trei sute de biserici,/ De trei zile,/ Nu mai sună nici un clopot - nici un clopot de aramă;/ Și orașul cu trei sute de biserici,/ De trei zile,/ Pare-a fi pictat în dosul unui geam de panoramă!” Din Bacovia, Vizită: „Mă gândeam singur./ Eram fără nimeni.// Și tocmai azi/ Au venit musafirii./ - Tu ce
Mărțișoare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3881_a_5206]
-
dans pe întuneric. Și, pentru starea lui de așteptare, de răbufnire urmată de silentio stampa, în cinstea tuturor sfinților, În orașul cu trei sute de biserici: „În orașul cu trei sute de biserici,/ De trei zile,/ Nu mai sună nici un clopot - nici un clopot de aramă;/ Și orașul cu trei sute de biserici,/ De trei zile,/ Pare-a fi pictat în dosul unui geam de panoramă!” Din Bacovia, Vizită: „Mă gândeam singur./ Eram fără nimeni.// Și tocmai azi/ Au venit musafirii./ - Tu ce dai, eu
Mărțișoare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3881_a_5206]