5,610 matches
-
un vis avut dinainte de Revoluție. Medicamentele or fi iscat ivirea acestor forme. Roziile pentru somn, cele violet pentru cântat, negrele cu scopul dirijării pe partea dreaptă a razelor soarelui și acțiunii lor în nopțile de ianuarie, romburile albe pentru respingerea coșmarurilor provocate de Luna care își găsise sălaș chiar în cuibul părăsit de pe stâlpul din fața casei, multicolorele din clasa Ginseng, contra prozodiei, lichidul roșu aprins, câte trei picături pe zi după mese, în lapte, anti Parkinson, morcovii pentru văz, coaja de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu mândrie, provocând tot timpul și pe străinii care pleacă cu imaginea și mirarea creată de ea, tranzitând-o pe toate meridianele și pe localnici care se simt uciși, înviați, topiți, vaporizați, scurși după chinul cu trup de femeie, după coșmarul care îi supun STĂRILOR de agregare ale materiei fără ca să cedeze cuiva, dispărând dintr-o dată din decor, ca să afli că e la fel de frumoasă și în altă parte. Natura divină se va mândri de neuitarea sa pentru că sunt una și aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
au dus și pe care acum le vedem reîncarnate pe filmul Magiștrilor cu măști de lup. Nu era necesar ca noi să înțelegem, era destul că puteam recepta, pentru ca aceste ecuații să nu fie rezolvabile niciodată. Mereu calculate într-un coșmar al revenirii, iar și iar. Sigur că mereu se iveau din necunoscut. Terfelea toată munca devenită zadarnică într-o alta, cognoscibilă, care trebuia integrată, schimbând datele problemei. Așa aveam să devin mai îndrăcit pe viață, mai dornic de a învinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cursul spre înapoi, fără să se abată cu un gând, pentru că în toate dimensiunile coordonatele geografice sunt aceleași. Era anul 1997 și Mioara mergea pe 71 de ani. Atunci când ajunse la Paris, într-o miercuri spre seară, după ce trecuse prin coșmarul celor două războaie mondiale, întâi al II-lea, prin anul nașterii sale, 1926, pe urmă prin primul Război Mondial, amândouă privite prin geamurile drezinei ca pe un film, dar cu mulți actori, cu multă figurație, foarte multă recuzită până în anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
În clipa următoare, m-am întrebat dacă Sigrid mă auzise. În secunda de după, am sperat să mă fi auzit și să dea fuga în camera mea, îmbrăcată într-un neglijeu de satin, ca să cerceteze ce mă tulbură. Aș pretexta un coșmar și aș ruga-o să rămână lângă mine, să-mi pună mâna-i blândă pe fruntea fierbinte și să-mi cânte un cântec de leagăn. Nu se întâmplă așa. M-am gândit să țip mai tare, însă nu am îndrăznit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
preludiul, circul fără bani din deschidere. Milităreii și milițienii, uite-i cum plusează unii împotriva celorlalți, dar gata cu palavrele, Poștașule, mai bine să-i dăm cuvîntul Patriarhului Teoctist și aghiotantului său. Știm foarte bine că am scăpat de un coșmar, zice sfinția sa, care îl compară pe Pitic cu celebrul rege Irod, care cu două mii de ani înainte a orchestrat în Palestina un masacru de felul celui pe care-l trăim acum. O dureroasă reconstituire a Bibliei, mai zice. „Azi citind
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
e de părere Curistul, fîl-fîl, fîl-fîl, face vînt cu palmele ca să se facă mai bine înțeles. — Nu vă mai foiți atîta, le atrage atenția șoferul, stau prost cu arcurile de pe spate, se plînge. Știu cum ai putea să scapi de coșmarul ăsta, spune Părințelul cu seriozitate, gîndește-te puțin și la ce au făcut ele folositor, imposibil să nu găsești ceva care să te satisfacă. — De data asta chiar ai spus-o ca un adevărat duhovnic, zice Curistul. — Degeaba, se întristează din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de sînge, pentru ce? Pentru o viață mai bună, este tentat să se amăgească și el la fel cum o face grosul populației, să se lase luat de val, de mîine România va arăta cu totul altfel, cu toții vom uita coșmarul trecutului, ne vom trezi într-o altă lume, mult mai bună și mai prosperă. Toate îngrădirile pe care sistemul comunist venit la putere după al Doilea Război Mondial le-a impus societății vor dispărea ca și cum n ar fi existat niciodată
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
care ulterior gestul tău le va stîrni, pe de o parte, și oprobriul întregii societăți postrevoluționare, dacă n-o vei face, pe de altă parte. Dar tu nu te lăsai încă convins, Potaie, începuseși să visezi draci noaptea, să ai coșmaruri cu toate orașele țării, să te întrebi de ce tocmai tu trebuia să porți crucea pentru lina izbăvire a douăzeci și trei de milioane. Atunci ți-a picat fisa, nu puteau fi doi aleși, unul singur era îndeajuns, faptele mari ale
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
semanteme și chiar paradigme (dacă le puteți găsi).“ Nu, nu le putem găsi. Am vrea un singur lucru, să mergem la o farmacie și să cerem un antinevralgic, dar există riscul ca și farmacista să ne spună, ca într-un coșmar: „n avem protomedicamente din protoistorie... vă oferim un tahion...“. Ion Barbu second hand Într-un volum intitulat ininteligibil Minus patru elegia jumătate (3), apărut în 2007 la Andrew dintr-o localitate nemenționată (probabil, Tecuci), găsim versuri și ele ininteligibile. Regretabilă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
în fața lui Rodion. Mîncați, vă rog. Clientul nu răspunde. Privește prin fată, dincolo de ea. Părea un om rătăcit, incapabil să se întoarcă la realitate. Nu poate vedea în exteriorul minții sale. Este un orbecăitor în noianul gîndurilor dezordonate, ilogice, de coșmar. Pupilele ochilor săi sînt exagerat mărite, mușchii feței par atinși de tetanie și bătăile inimii îi sînt neregulate. Diana îl privește atentă și își dă seama imediat că Rodion se simte rău de tot. Sună salvarea chiar de pe telefonul acestuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
experți în manipularea maselor, mulțimilor adică. Fenomenele provocate au influențat radical cursul istoriei omenirii. Se spune că Hitler avea puterea de a hipnotiza masele. Discursurile sale, nici măcar banale, electrizau individul, component al unei mulțimi. Oare de ce idei generate doar de coșmaruri au captivat aderența mulțimilor? După părerea mea, omul este rezultatul unei îndelungi educații, unei îndelungi cizelări prin filosofii generate de indivizi de excepție. Mintea omului și-a sporit de la an la an capacitatea de înțelegere, capacitatea de a crea sublimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
celor mai ascuțite minți. Că un japonez declară că nu mai ucide fete tinere, dar că ar mînca cu plăcere carne de om, că are o poftă nebună pentru acest fel de mîncare, pare o aberație a unui vis de coșmar. Dar nu-i așa. El există, dă declarații, este lăsat printre noi. A ucis fete tinere și le-a mîncat, dar acum a evoluat. Acum are numai pofta de a mînca puțină carne de om. Nu-i așa că evoluția s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sale, pe care dorea să le toarne în capul adversarilor lui. Multe din consecințele lăcomiei omului încep să-și facă simțite efectul, chiar pe pielea lui. Deșertificarea și explozia demografică vor duce la "crăparea de foame" a miliarde de semeni. Coșmaruri nenumărate se anunță la orizont. Pămîntul este răscolit, transformat și apoi aruncat la gunoi. Gunoaiele încep să cucerească frumusețile naturii zidite de Dumnezeu. Case, blocuri, șosele, cherestea, mobilă, focul sînt înlocuitorii "plaiurilor mioritice". Lucrează omul ăsta doar pentru binele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mă tem... Numai ea ne putea lua casa primăvara, pe ea o treceam și de zece ori pe zi, numai În ea Îmi Înghețau picioarele toamna... Bietul Vilmoș! GÎrla asta puțin adîncă și Întortocheată fusese, pare-se, cel mai mare coșmar din viața lui. În ceea ce mă privește, iubeam cu toate fibrele din mine Valea aceea a unei Mării, iată, de neuitat prin Însuși numele firului domol de apă galbenă. Petrecusem vreo șapte veri mai mult pe malurile și prin nămolurile
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
care începuse deodată să plângă și să strige cuvinte de neînțeles în somn... un singur cuvânt se auzea clar: "moare... moare..." Căuta s-o trezească și s-o liniștească, dar era îngrozită și ea. Nu știa de ce. Să fi fost coșmarul acela al surioarei ei, care se repeta de la moartea tatălui ei și părea că anunță moartea cuiva... să fi fost lumina sângerie în care asfințise soarele ca într-o mare de sânge și, într-adevăr, în aceeași clipă parcă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
repete operația. Mă auzi ? Răspunde-mi !" După un timp ce iarăși se scurge cu lentoare se aude o voce mică, pierită, speriată : Mi-a fost rău..., foarte rău !" Într-un târziu, Dora este copleșită de un somn greu ca un coșmar. Picioarele nu se pot mișca într-o masă vâscoasă din care iese ceva ascuțit care îi sfâșie coapsa stângă. O maree neagră urcă spre vidul din craniu și începe să debordeze pe nara stângă. Cerșafurile imaculate s-au transformat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pe cel de dezinfectant, pași grăbiți, uși deschise, femeia care scoate ploștile și schimbă cerșafurile, infirmiera care verifică tensiunea și temperatura, au trezit-o pe Dora care readormise cu povestea pisicii roșcate în gând. Un somn vâscos, greu, ca un coșmar din care o smulge vocea îngrijorată a infirmierei : Ce se întâmplă iar, dragă doamnă ? De unde temperatura asta ? Toate mergeau bine... Ia să mai vedem o dată, poate termometrul... Da, așa este : 39,8 ° ! Îl chem imediat pe internul de serviciu căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
zi în înghițituri mici. E destul de neplăcută la gust, puteți să o îndulciți cu miere. Și încă odată : evitați oboseala, evitați stresul. Infuzia de păducel, poate și comprimatele trimise de Andrei, îi dau Dorei un somn odihnitor, un somn fără coșmaruri și fără vise. De data asta, somnul în "camera de muzică" nu este perturbat nici măcar de vise. Este trezită de lumina soarelui, care doar atunci când întâlnește hlamida de zăpadă poate fi atât de strălucitoare. Se simte odihnită și în plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de obosită. Patul, de dimensiuni adaptate la cele ale camerei, o primește cu un neașteptat confort și căldură, iar parfumul de brad persistă și o adoarme deîndată ce își pune capul pe pernă. Somnul îi este total, fără vise, fără coșmaruri, fără întreruperi. Când se trezește nu știe dacă este noapte sau zi, lipsa luminii directe în încăpere o ține în afara curgerii timpului. Se simte învăluită de o senzație de bine, membrele se descarcă de poverile adunate în călătorie, capul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Siberia. Desigur că aceea nu era dragoste căci era ceva prea bestial. Mama era inconștientă și suferea deci, nu ! nu ! aceea nu era dragostea. Mi-am amintit de suferița ei de atunci și care îmi revine adeseori noaptea când fac coșmaruri (cum spune mama viselor rele) și m-am gâdit că și eu o să vreau să dau viață unor bebeluși dar că nu vreau să trec prin ce a trecut ea atunci. Mama a simțit poate ce gândeam căci m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
spre casă cu te miri ce cantități infime de recoltă sustrasă: ceva fibră pentru pansamente ori semințe pentru un dram de ulei. Uneori, pentru asemenea delicte erau reținuți la fermă și încarcerați până dimineață când începea o nouă zi de coșmar. De aceea, nu este de mirare că mortalitatea în rândul acestor oameni nevoiași este neînchipuit de mare: bolile profesionale, de nutriție și de mediu fac ravagii în rândul tinerilor, iar lipsa hranei omoară copiii cu sutele și cu miile. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
uitării câteva momente mai puțin plăcute de pe vremea când vrând-nevrând devenise ceva mai mult decât o mămică pentru cei mici. Zadarnic însă, deoarece acestea au marcat-o atât de dureros, încât gândurile despre ele o însoțeau pretutindeni ca un adevărat coșmar. * * * Apropiindu-se de casă, Vasilica a auzit niște țipete înspăimântătoare care se centrau în jurul cuvântului papa. Odată pătrunsă în bătătură, Costi cel mic a și pârât-o pe Veronica dintr-a patra că a mâncat toată zeama de ștevie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
stăpânului. Și-am vrut să-mi demonstrez că sunt liberă, liberă, foarte liberă. M-am plimbat a doua zi, dimineața, ostentativ, pe lângă Liublianka, și nu s-a mai întâmplat nimic. Chiar mă gândeam dacă nu cumva episodul "convocării" fusese un coșmar. Mă simțeam din nou liberă, realizam că trăiesc autentic, nu sub microscop. Seara, când am plecat din Moscova, de pe aeroportul Șeremetievo, deși nu mă conducea niciun prieten, când am urcat pe scara avionului am văzut un domn care-mi făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nu te speria. Asta înseamnă că-ți iubești mult copilul și, cu siguranță, dacă nu te-ai fi trezit din cauza spaimei, ai fi sărit în valuri, după ea. Grija pe care o porți scumpei tale te-a aruncat în acest coșmar... Dar fata, aud altă voce, era la cârma bărcii sau aceasta plutea după pofta valurilor? Dacă nu era la cârmă, atunci înseamnă că avem o problemă: nu este stăpână pe viața ei, nu a preluat frâiele destinului nărăvaș, pentru că, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]