9,031 matches
-
s-au desprins cu ușurință când am curățat cuptorul.Pusesem patru cartofi de mărime mijlocie, pe grătar: trei erau întregi iar cel care explodase, dacă te uitai la el, fără să știi ce s-a întâmplat, ziceai că este întreg: coaja rămăsese la forma inițială a cartofului, doar când am pus mâna cu mănușa ca să o arunc, s-a „dezumflat”. Cum de tot miezul ieșise din coajă nu pot să-mi explic. Singura pe care mi-am dat-o a fost
FILOZOFIA CARTOFULUI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366141_a_367470]
-
uitai la el, fără să știi ce s-a întâmplat, ziceai că este întreg: coaja rămăsese la forma inițială a cartofului, doar când am pus mâna cu mănușa ca să o arunc, s-a „dezumflat”. Cum de tot miezul ieșise din coajă nu pot să-mi explic. Singura pe care mi-am dat-o a fost diferența dintre cartofii pe care i-am pus la cuptor azi față de alte dăți: au fost cartofi albi, nu roșii. O singură întrebare nu-mi dădea
FILOZOFIA CARTOFULUI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366141_a_367470]
-
întreb: semințele de floarea soarelui îngrașă? De-astea mănânc o pungă de 200 de grame aproape în fiecare zi, numai atunci când citesc. Prefer semințele pestrițe. Din ce mănânc, aș mai mânca, și uite, așa, dacă s-ar construi munți din cojile lor aș construi cel mai înalt vârf de munte din țară! Îmi place luna mai, așa cum este ea, pentru că, în ciuda ploii de-afară și a frigului din casă, aud prin geamul deschis de la bucătărie trilurile păsărelelor și mai ales, ciripitul
FRIGUL ÎN LUNA MAI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366144_a_367473]
-
cu vârful cuțitului, tăind pe rând pe ambele părți la unghi de 45 de grade. În ceea ce privește cromatica icoana de vatră poate fi lăsată natur sau pot fi pictate personajele. Fondul general se face cu baiț de nuc (obținut din învelișul cojii de nucă). Ca artist popular a implementat-o în cultura populară contemporană ca icoana din bucătărie. Crucile de mână reprezintă un obiect cercetat, studiat și executat în „n” forme, variante și stiluri. Acest obiect de cult a reieșit din discuția
TÂRGUL ICONARILOR ŞI MEŞTERILOR CRUCERI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366167_a_367496]
-
și nepoților pentru a cunoaște cum se învăța în acele vremuri... și cum arăta „laptopul” bunicului lor! Învățătorii pe care i-am avut erau foarte exigenți cu noi. Când nu știam lecția ne puneau la colțul clasei în genunchi pe coji de nucă. Și... astfel învățam de teamă... nu din conștiință! Dar învățam! La ciclul primar am avut profesor de limba și literatura română pe domnul Mușulescu. Un bărbat frumos și exigent. Când nu știam lecția ne trăgea de perciuni, spunând
GEORGE ROCA-INTERVIU CU SCRIITORUL AL.FLORIN ŢENE, PREŞEDINTELE LIGII SCRIITORILOR ROMÂNI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361458_a_362787]
-
de suav / sâmburele nu mai vrea să se nască... / Obârșia lui împărătească / e de aur bolnav // Deasupra, - ce greu / să fii rază strivită / între oră și clipită / cu pleoape de curcubeu... // Jos, ce nevedere / și câtă lipsă de sens ! / ... a cojii jupuite ca un plâns / de pe conștiință... // Eu, tu, el / o să fiim toți trei / deodată // Mai mult tu, - / decât unicul / Mai mult el, - / decât piatra / Mai mult eu, - / decât singurătatea... // în ființă, a frigului / și a căldurii, / a de os a
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
vai de tătar/ ce se luptă cu-un stejar/ vai de ungurul semeț/ ce luptă cu-un brăduleț !”, versuri care ne spun că strămoșii noștri se bucurau de pace în ogrăzi, copacii Europei luptându-se între ei, pentru a da coajă ( papirus, de ! ) editorialelor cu care se scriau păci, precum : “Pace ție, celui ce-ai citit !” , pe spinarea dobitoacelor. Estimp, multe păduri ale Iovacrei s-au făcut versuri (care ne dau oxigen), și proze (care ne dau fum; după caz, fumuri
DE PE CARACALULUI LA ŞCOALA OLTENEASCĂ, ÎN POLITICĂ, ŞI ÎNAPOI de JIANU LIVIU în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361771_a_363100]
-
serviciu. Să aprind o lumânare. Să mă întrebe o bătrână ce nume de sfânt am. Să îi spun. Să îmi spună că are cancer. Să îmi arate un ciot de mână operat care, necurățat de medic la timp, a prins coajă de sânge închegat. Să îi urez sănătate în noul an. Să las o pâine pe masă altei bătrâne. Să îmi spună prima bătrână că mă va pomeni, că ea pomenește un om, așa, de fericire că mai stă cineva de
IISUS IN CELULĂ de JIANU LIVIU în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361766_a_363095]
-
fructe specifice, la un preț mult redus decât în magazinele aferente, de exemplu un pepene la vreo 8 kilograme cumpărat de la Casa fructa am dat 6,5 dolari, cumpărat pe 1 decembrie, proaspăt de ziceai că atunci a fost cules, coji de poame de orice fruct pe care le mâncam când eram mic și când „mărul n-avea cocean!”, fasole de culori diferite fără mentalități privind calitatea lor nutritivă și vitaminică, la mare căutare fasolea „neagră” și „roșie” de care habar
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]
-
din nucul lui Bunicu Uscate pe ziar în podul bătrân, prăfuit Lângă perele și merele ce așteptau Ca bradul de iarnă să fie împodobit Vopsele de aur și vopsele argintii Cu pensula nuci coloram, ornamente Cu mâinile noastre făceam, o coajă De ou, cap de Moș Crăciun devenea Globulețe roșii, albastre și cele verzi Ghirlande colorate din floricele și hârtii Bomboane fondante cu nuci măcinate În celofan subțire special împachetate Când toate erau terminate și frumos pe Pat cu grijă aranjate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/351814_a_353143]
-
întâia oară, pe viu, modul de colectare al cauciucului. Trunchiurile copacilor erau brăzdate de canale înguste și adânci, parcă cineva s-a străduit să deseneze pe scoarța lor. Prin ele se prelinge lichidul cleios într-un vas făcut dintr-o coajă de nucă de cocos fixată pe trunchiul copacului. Lashante mi-a dat toate informațiile necesare, parcă ar fi avut la el o carte din care îmi citea. Am reținut doar esențialul: exploatarea unei astfel de plantații începe după cinci-șase ani
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 5 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351858_a_353187]
-
s-ar fi dus la ea. Mama era tânără și fără experiență. Coana Rașela i-a spus lui mămică să mă frece pe obraji cu găinat de gașcă, lucru pe care mămică l-a facut întocmai. S-a făcut o coaje sub care supura puroi cu sînge și eu urlam fără încetare. După câteva zile a fugit cu mine la doctor la Nisporeni. Mama spunea că doctorul s-a îngrozit și i-a spus mamei: „Ai noroc că e băiat, ca
PRIETENUL MEU VICHENTIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351911_a_353240]
-
doctorul s-a îngrozit și i-a spus mamei: „Ai noroc că e băiat, ca o sa ramana slutit pe viață, și ar putea rămâne chior sau chiar orb, să văd dacă nu i-a distrus și ochii”. Și a apucat coaja solidă de un colț și când a tras a rămas carne vie plină de puroi și sânge. Doctorul m-a uns cu ce trebuia și m-a doftoricit până m-am vindecat. Pe atunci era zicală: „Bărbatul trebuie să fie
PRIETENUL MEU VICHENTIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351911_a_353240]
-
iarna să ne ningă cu cântecele amintirilor noastre. Am trecut prin primăveri cu râsul zglobiu, prin verile pline de focul iubirilor pline, prin toamnele pline de grație și pace și iată-ne acum cu iarna în plete Iubito, pipăie-mi coaja asprită fiindcă, sub ea, inima a rămas primăvară. Leonid IACOB Referință Bibliografică: arbori în iarnă / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 787, Anul III, 25 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
ARBORI ÎN IARNĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 787 din 25 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351978_a_353307]
-
care se laudă LAIKA luceferistă. Tocmai de aceea, cu aceeași plăcere, prietenească și tovărășească, semnalăm gravele gafe gramaticale, prin care „își respectă statutul” de profesionist-amator, dar, pentru care un licean ar pierde bacalaureatul. Într-o cronicuță laudativă, dar cât o coajă de nucă, scrie, negru pe alb: „mai corect spus”. Și un țânc de clasa a șaptea știe că adjectivul „corect” nu are grade de comparație! Iar, în altă cronicuță, tot laudativă, defilează cu o „perlă” năucitoare: „Fețele prostiei este, de
ŢAŢA DIN TAURIDA de JANET NICĂ în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352288_a_353617]
-
cu multe etaje suprastatale, este datorată exclusiv lipsei culturii populației locale. Nu este exclus ca, „indicații oculte” să reglementeze nivelul instruirii populației astfel ca, inculta turmă ținută în mizerie, să mulțumească cu câte un vot mâna care le oferă o coajă de pâine. Incultura legiferată devine astfel nu numai un orgoliu satisfăcut local ci dese ori o indicație ocultă. Interesele financiare ale marilor averi de carton este ca gradul de culturalizare să fie la minimum posibil. Școala nu mai recomandă citirea
CULTURA ŞI GEOPOLITICA. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352279_a_353608]
-
Acest concept de habitat omenesc fusese împrumutat de la furnici încă de pe vremea când nu funcționa canalul de televiziune Discovery și nu se știa deci, că furnicile nu sunt jegoase, nu fură curent și nu înfundă W.C.-urile aruncând în ele coji de cartofi, ceapă, tampoane igienice, sau avortoni. Îngrijorat de atâta fericire și aflat în pericol de suicid, mileniul luă o mică pauză și se prăbuși pe o bancă în parcul Cazino Royal aflat în curtea interioară a blocului unei asociații
UN ET ÎN MAHALA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352324_a_353653]
-
deși nu părea deloc ajuns de vreun beteșug. Câinii domnului Duluman, niște creaturi greu de definit, cu ochi roșii și bale verzui, să repeziră în salturi spre poartă, deoarece rația lor zilnică, bine gândită de gospodar, era formată din șuturi, coji de cartofi și multe înjurături, iar vara, așa ca desert, pepeni cruzi. Evident, orice brumă de proteină era binevenită! Însă, odată ajunși la gard, începură să se gudure, să schiaune duios și să se frece de ostrețe, doar-doar, vor primi
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
meseni și spunea cu glas profetic: - Băiii, pare ea bună, da’ nu țâne ăiii, cî nu făcutîîî di om cu har, cîîî fântânaru-i, fântânar, ăiii, adicî numa’ șî numa’ ielll.... De la un capăt al mesei, un bătrân care mânca o coajă de pâine și sorbea cu evlavie, dintr-o cană de lut, apa cea bună a fântânii, îl urmărea atent și parcă tare mâhnit, cu privirea. La un moment dat spuse, așaaa, parcă mai mult pentru el: - Iartă-mă Doamne, și
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
Acasa > Poeme > Antologie > NAȘTERE ÎN COAJA DE OU Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1016 din 12 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului (gând de seară 9 octombrie 2013) imagine: Constantin Brâncuși - Nou născut sursa: http://brancusi.1dez.com/ brancusi-arta-exegeze.html intri încet în fiecare
NAŞTERE ÎN COAJA DE OU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352423_a_353752]
-
memorie umplu sufocă privirile oarbe Doamne cum mai pot spune despre alte segmente de viață spre ele privesc acum îngrămădită într-un pumn de cuvinte se tot nasc se tot nasc... e o naștere simplă ca în povestea jumătății de coajă de ou lăsată sub privirile umbrelor unică rază a soarelui strecoară bucuria pe fila albită de așteptări crește un mugure de frunză dintr-o coajă de ou jumătate lăsată să respire pământul nu a uitat să vorbească Referință Bibliografică: naștere
NAŞTERE ÎN COAJA DE OU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352423_a_353752]
-
se tot nasc se tot nasc... e o naștere simplă ca în povestea jumătății de coajă de ou lăsată sub privirile umbrelor unică rază a soarelui strecoară bucuria pe fila albită de așteptări crește un mugure de frunză dintr-o coajă de ou jumătate lăsată să respire pământul nu a uitat să vorbească Referință Bibliografică: naștere în coaja de ou / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1016, Anul III, 12 octombrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Anne
NAŞTERE ÎN COAJA DE OU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352423_a_353752]
-
ou lăsată sub privirile umbrelor unică rază a soarelui strecoară bucuria pe fila albită de așteptări crește un mugure de frunză dintr-o coajă de ou jumătate lăsată să respire pământul nu a uitat să vorbească Referință Bibliografică: naștere în coaja de ou / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1016, Anul III, 12 octombrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
NAŞTERE ÎN COAJA DE OU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352423_a_353752]
-
vieții, a temelor fundamentale ce stau la granița dintre lumină și întuneric, viață și moarte. „Foamea de unu” „Foamea de unu a intrat în lume/ din nou,/ ceea ce n-am văzut/ aceea am cunoscut/ lumea murea și învia/ într-o coajă de ou.” Această foame de unu, de refacere a unității primordiale se constituie ca mișcarea fundamentală a întregului univers și chiar a întregii lumi, trecând prin diferite faze de evoluție, prin diferite cicluri de „moarte și înviere” pentru ca în final
DESPRE FRUMUSEŢEA INTERIOARĂ ÎNTRE CUPRINSUL ŞI NECUPRINSUL UNUI STIH de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352537_a_353866]
-
ou.” Această foame de unu, de refacere a unității primordiale se constituie ca mișcarea fundamentală a întregului univers și chiar a întregii lumi, trecând prin diferite faze de evoluție, prin diferite cicluri de „moarte și înviere” pentru ca în final, mirajul cojii de ou să se arate. „Scrisorile pelerinului” Trăind într-o lume fracturată de o geografie nemiloasă, ce desparte teritorii întinse de uscat cu oceane adânci, dar și cu o diversitate uneori, aberantă, de tradiții, culturi și istorii, cel care călătorește
DESPRE FRUMUSEŢEA INTERIOARĂ ÎNTRE CUPRINSUL ŞI NECUPRINSUL UNUI STIH de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352537_a_353866]