1,794 matches
-
pasul sună ca un diapazon pentru acordarea orchestrei care va izbucni În curînd” - citim În Poemoterapie. Iar În Copacul-centaur: „În odaia mea, la locul unde stă de obicei pianul, am culcat un copac cu rădăcinile Împletite În aer, ca o coamă plină de rămășițe terestre și de viermi. Copacul acesta e mai mult decît un violoncel uriaș și, cînd mă odihnesc pe trupul lui cu urechea ațintită la toate vuietele dintr-Însul, formăm Împreună un centaur cu totul altfel decît cel
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
pentru calificarea acestei viziuni: sărbătoarea: „și iată că trăsura somnului sărbătorească / intră pe potecile privirii” (Mai tîrziu); iar un poem precum Cocoșul sălbatec e doar o descriere a unei cosmice pregătiri pentru evenimentul festiv: „zăpezile dăruie brocarte / herghelia cuvintelor flutură coame / se aprind lămpile păsărilor În boschete / ferigile Își pun colierele de miresme”... Practic, nimic din recuzita scenei nu scapă fervorii combinatorii, iar aceasta dezvoltă, pe o direcție neobarocă și manieristă, gustul pentru rapidele schimbări de decor, pentru artificiul rafinat și
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
spirit dinamice, ca În secvența III din Brățara nopților: Munții s-au năpustit În arena privirilor Toreador inima Îi Întărîtă fluturînd mantie sîngele. Minutele sună, izbesc treptele trupului ca mărgelele — cu o variațiune În XVIII: „toreador anotimpul prinde În goană coamele furtunei”. În alte registre spectaculare e aproximată metaforic o stare sufletească asemănătoare: „Sună țambalele vântului și dansatoarea sîngelui Începe danțul cuțitelor”; sau: „Visul flux reflux al gîndului / Atingere În zvonul balului de rochia dansatoarei / Împletește o beteală din vînturile bolnave
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
făcu să lucească, și, arătându-i-l calului, mușcă din el. Apoi îl puse peste celelalte, cu partea mușcată în sus, ca să-l lămurească mai bine. Mângâie din nou armăsarul spre urechile încolțite de-o parte și de alta a coamei, apoi se întoarse la ultimele lui treburi înainte de lăsarea întunericului. Luă snopul de crengi uscate pe umăr și astfel, cu o povară mai degrabă greu de mânuit decât apăsătoare, ieși pe poarta castelului. Se căzni, iarăși, să încuie, cu sentimentul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
micșora și distanța, până când, la vreo cinci pași, ceilalți se opriră. Calu ridică mâna, încremenind cercul. Dacă ar fi fost, așa cum îi sugera numele, cal de-adevăratelea, ar fi fost un cal de povară, cu greabăn arcuit și puternic, cu coamă sârmoasă, cu bot lung și dinți puternici, pe care buzele ar fi reușit rareori să-i acopere. Ar fi avut glezne nervoase, fiind gata oricând să salte pe picioarele dinapoi și să bată aerul cu copitele dacă vreo fiară ar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
un glas nou, lipsit de urmele seci ale tutunului și de alunecările cleioase ale țuicii. Cortegiul tresări, își îndreptă spinările și- și netezi veșmintele, Puțică agitară prapurii, apoi îi păs trară drepți și neclintiți. Calu se schimbase, nu mai avea coama zbârlită și botul alungit din orice parte l-ai fi privit. Nu mai căutau unii la alții cu dușmănie, el și Pârnaie mergeau în același pas, fiecare nepotri veală stârnea un sunet în pieptul ceasornicului, ca și cum i-ar fi plesnit
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lături și adormi. Din nou Maca : — Asta e dovada cea mai convingătoare a degenerării la care a ajuns ființa umană, pe scara evoluției... La toate speciile, din oricare clasă a regnului animal ar face parte, masculul e mai arătos. Are coamă, are coadă sau coarne. Rage, țârâie, boncăluiește. Femela n-are de niciunele, ba mai și tace pe deasupra. La om e tocmai pe dos. Femeia e frumoasă și înzestrată cu tot felul de podoabe de la natură. Pe când bărbatul, uită-te la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
plin salon o arie, sau se-nvîrtea în pas de dans. Deodată apoi se lăsa jos pe covor lângă fotoliul unei doamne. La prințesa Hangerliu făcu la o masă o drăcie hazardată. Pe bufet se afla un tort cu o mare coamă de frișcă. Max vîrî degetul în ea, reteză o bună porțiune și o duse la gură, lingîndu-și apoi tacticos degetul. "E bună, tanti", fu toată scuza sa, admonestat cu un îngăduitor "Ești teribil de rău-crescut, Max! Labele jos!" În treacăt
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în altă parte, șoptea "bine" și dispărea o clipă cu sforicica, spre a o întinde asupra unui metru și a nota dimensiunile. Mai târziu, Erminia revenea. - Vrei să întinzi puțin pumnul? Așa, ca să văd lățimea. Și cu sforicica măsura pe coama încheieturilor spațiul de la G. Călinescu arătător până la degetul cel mic. Altă dată veni cu o întrebare și mai curioasă: . - Ce număr porți la încălțăminte? . - Patruzeci, zise Ioanide. . - E imposibil, frate-meu poartă patruzeci și trei. - Este știut că oamenii blânzi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
meu, domnule Ioanide,salvezi o colecție strânsă cu trudă. După Gorgonă, Hagienuș aduse înfășurat în jurnal un medalion destul de mare, înfățișînd un cap de războinic, cam în stilul Verrocchio. Coiful era făcut din piese îmbucate ca și coada racului, iar coama lui era un mic dragon solzos. Apoi Hagienuș veni cu un cap de bărbat grec cu barba plesnită într-o parte, remarcabil prin impresia de păr uns cu ulei pe care o făcea marmura; după aceea cu un mic basorelief
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un drum a căruia împrejurime, dotată de natură și de oameni cu cele mai bogate daruri, cu cele mai frumoase podoabe, îți răpește vederile și-ți dezmiardă sufletul: zicem, când pleci spre Putna, zărești în depărtare înălțîndu-se cătră ceri falnicile coame și spete a munților Carpați. Pe de o parte ț-ar plăcea să ajungi cât de curând la țelul călătoriei, pe de altă parte ai dori să treci perpetuu pintre aceste holde înflorite, pintre aceste dumbrăvi răcoroase, unde ochii nu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
piept dealul pe cărări diferite dar paralele, vorbind zgomotos între noi despre faptul că pântecul dealului către care ne îndreptăm ar fi burdușit cu tezaure și că de aceea acolo trăsnește așa mult, din pricină că trăsnetul este atras de metalele scumpe. Coama aceea de deal a fost acoperită de case risipite de-a lungul ei, dar cine să fi locuit pe muchia înfricoșătorului „Deal al Trăsnetelor”? Au fost trăsniți aici oameni, case, grajduri și animale nenumărate. Acea așezare formată din locuitori țigani
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
bazinul Berheciului și afluenților săi, s-au descoperit la Podul Morii - Bărboasa, pe o rază de circa 1 km, trei stațiuni din Epoca bronzului, după cum urmează: "Cetățuia", denumită Dealul Perjului, iar la circa 500 m est de satul Bărboasa, pe coama lină a Dealului Bărboasa a fost descoperită o altă așezare Monteoru. În sfârșit, la circa 600 m sud de aceasta, pe locul numit Podul Morii, situat pe terasa inferioară a Berheciului, s-au identificat alte așezări din perioada Monteoru. Materialul
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
ani fericiți!” TĂIATUL PORCULUI Tăiatul porcului se făcea în ziua Ignatului (pe 20 decembrie). Porcul neînjunghiat în această zi nu se va mai îngrășa, spune tradiția, deoarece în acea zi își visează cuțitul. Înainte vreme se smulgea părul porcului de pe coamă ca să se facă din el pensule și bidinele, apoi se jupuia pielea de pe spate pentru opinci. După ce era înjunghiat, se pârlea cu paie, se spăla și se rădea cu cuțitul, după care se freca cu sare, ca să fie șoriciul
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
din paie de grâu se asemăna cu o răchită. La o casă cu două odăi și tindă centrală intra o căruță de paie la acoperiș. Peste paie, din metru în metru, se puneau prăștini legate cu răchită și trecute peste coamă. Pentru ca paiele să nu cadă de pe acoperiș se înfigeau țăruși cam de jumătate de metru într-un drug fixat pe lungimea streșinii. Când se foloseau la acoperiș paiele de secară, acestea erau făcute snopi și se coseau cu andreaua. Snopii
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
paiele să nu cadă de pe acoperiș se înfigeau țăruși cam de jumătate de metru într-un drug fixat pe lungimea streșinii. Când se foloseau la acoperiș paiele de secară, acestea erau făcute snopi și se coseau cu andreaua. Snopii de la coamă se puneau cu rădăcina în sus, depășind nivelul acesteia. Casele cu o singură încăpere, ridicate pe furci, având pereții din gard sau din păruială (rețea de pari), lipiți cu vălătuci, ce aparțineau păturii sărace a țărănimii și clăcașilor, nu s-
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
afla suspendată culmea, pe care atârnau sumanele, hainele groase, cojoacele și alte piese de îmbrăcăminte, toate acoperite cu un cearșaf frumos brodat, numit „prostire de culme”. Tot aici fiind camera fără sobă, se țineau atârnate de o prăjină prinsă de coama tavanului: șuncile afumate, picioarele de porc afumate, cârnații și toba de la porc. Zestrea pentru fata de măritat era ținută pe sipet sau pe pat, fiind stivuită ca după un vechi ritual. În sipet se țineau cele mai de preț odoare
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
ani. Flăcăii de primprejur îl puneau întotdeauna în fruntea lor și la joc și la treabă, căci dintre toți, el era cel mai vânjos la trup și mai dibaci la minte. Pletele lui negre cădeau pe umăr întocmai ca o coamă de leu și în ochii lui focoși ar fi putut citi cineva dragostea primejdiilor și dorul de a le învinge. Maică-sa, Domnina, îl învățase carte, căci ea, deși se îndeletnicea acum cu pescuitul, în tinerețea ei fusese avută și
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
un nechezat ușor ca pe un prieten demult așteptat, ascunzându-și botul umed cu buze fremătătoare în palma aspră a omului, căutând parcă ceva uitat pe care dorea să și-l reamintească de fiecare dată. Omul își îngropă obrazul în coama încâlcită a calului, mirosind iute a bălegar și începu să-i vorbească cu icnituri scurte: „Trebuia mă, mă căluțule mă, mă... și ăsta, de ce mă, trebuia, nu mai puteam mă...” O înfiorare, ca un tremur de ape, trecu pe pielea
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
luna august, lună care de fiecare dată îmi amintește de un moment de cumpănă din istoria noastră în care acest popor care peste noapte și-a lepădat complet alura mioritică și împreună cu conducătorul său se transformase într-un lup cu coama zbârlită gata să sară la beregata oricui ar călca hotarele. Se întâmpla aceasta în acel august fierbinte al anului 1968 când armatele Tratatului de la Varșovia în frunte cu Armata Roșie au trecut mișelește granițele fostei Cehoslovacii și au ocupat-o
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Raul Logophat" remarcă Bubu. Luci privea în tăcere apa. În afară de ce au aflat din cele patru rânduri din manualul de democrație, probabil că nici nu știu cine a fost Președintele Raul Logophat" continuă Bubu. "Mă întristezi" a mormăit Luci, scuturându-și maiestuoasa coamă atât de nepotrivită pentru un bărbat. "Ăștia, continuă Bubu, sunt convinși că fericirea stă în gadgeturile în care se îngroapă tot mai adânc!" Luci continuă să urmărească în tăcere valurile, însă pumnii i se încleștau tot mai tare. Fără să
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
Raul Logophat" remarcă Bubu. Luci privea în tăcere apa. În afară de ce au aflat din cele patru rânduri din manualul de democrație, probabil că nici nu știu cine a fost Președintele Raul Logophat" continuă Bubu. "Mă întristezi" a mormăit Luci, scuturându-și maiestuoasa coamă atât de nepotrivită pentru un bărbat. "Ăștia, continuă Bubu, sunt convinși că fericirea stă în gadgeturile în care se îngroapă tot mai adânc!" Luci continuă să urmărească în tăcere valurile, însă pumnii i se încleștau tot mai tare. Fără să
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
Laptele-n cadență curge, codru-mplînd c-un murmur lin."10 Zîna aceea, numită de el, mai tîrziu, Dochia, "șuieră în frunză" ori sună din cornul de aur, ca să-i vină zimbrii și să-i puie la car. Zîna le dezmiardă coamele sure și-i sărută pe frunte, încît lor le rămîn, pe frunte, steme albe. Din lumea ceea solară, coboară mîndre împărătese, cu părul de aur și cu sandalele moi. Mai apar "duhuri cu suflet de mireazmă, dulci fantasme", purtînd pe
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
îmbătau cîmpul cu miros dulce; fluturii beau mierea, din miile de flori; cîntarea de bucium de la stîni cobora prin văi; lanul călătorea cu valuri de smarald; văile sunt în aburi de argint; marea turbează de valuri împinsă, și-și scutură coama de spume și vînt; în umede lanuri de-albastru ceresc, merg norii cu hainele crețe; pun aripi gîndurilor; o stîncă stîrpită de ger înalț-a ei frunte spre cer; munții, de vecinici gînduri, ridică a lor trufașă frunte către cer
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
observă deosebiri, mai ales la versurile pe care poetul i le atribuie Casandrei. Subiectul este același. Cînd noaptea "coboară din nori, pe aripi de fiori", un june zboară, ca gîndul, pe un cal, care, "cu nara-i arzînd și cu coama pe vînt", saltă peste creștete de stînci și prăpăstii adînci, "ca cerbul urmat de săgeat' arzătoare". Junele poartă sub manta-i o mandolină. Astfel, el ajunge la fereastra unui vechi castel, care este luminat de mii de lumini și răsună
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]