1,605 matches
-
vorbă și el tot nu reușea să vadă lucrurile limpede. Carlos, la bucătărie, fu și el nițel zăpăcit, cu toate că zăpăceala lui a durat mai puțin decît a lui Julius. Ca un făcut, cînd a ajuns dis-de-dimineață a găsit-o pe Coana mare la micul dejun, „bună ziua, doamnă“, vru să-i spună, dar ea i-o luă Înainte repetînd vorbele din ajun, că domnișorul Santiago o s-o siluiască pe Vilma, tocmai În clipa cînd se ivea Țanțoșa strigînd că domnișorul Bobby merita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
imagi nează cum ar face-o cu fata plictisită, necunoscută, de lângă el. Dar când cunoști cea mai minunată femeie din lume, care e cea pe care o poți iubi, sem nul este, trebuie să fie, că nici pulpele, nici „bal coanele“ nu se mai văd, de parcă hormonii sexului și-ai agresivității s-ar retrage din creierul tău tumefiat și l-ar lăsa inocent ca un creier de copil și translucid ca o corniță de melc. Facem sex cu un creier de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mașină, o să-nțeleagă că trebuie să intre-n curte. Conform unui protocol nescris, dar bine înrădăcinat, soferul va intra-n casă. Va sta pe hol, până când primul secretar va fi gata de plecare. “Ileano, cheamă-l pe Nelu aici!” “’Țeles, coane prim, ‘țeles, acușica mă duc!” “Toanto, ai grijă cum și cu cine vorbești! Nu ești la mă-ta acasă să spui acușica toată ziua, bună ziua” “Țeles, coane, am plecat”. Ce ți-e și cu fetele-astea în casă! Tot te
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
secretar va fi gata de plecare. “Ileano, cheamă-l pe Nelu aici!” “’Țeles, coane prim, ‘țeles, acușica mă duc!” “Toanto, ai grijă cum și cu cine vorbești! Nu ești la mă-ta acasă să spui acușica toată ziua, bună ziua” “Țeles, coane, am plecat”. Ce ți-e și cu fetele-astea în casă! Tot te chinuiești să le mai civilizezi, să le mai stilezi, să le mai înveți maniere și, când colo, ele-ți trântesc mucii-n farfurie când ți-e lumea
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
dau mai bine seama, filmul nu conținea, de la un cap la altul, decât niște gaguri ieftine, niște trucuri cabotine... am aflat că e studentă în anul III la Naturale, că tatăl ei e preot într-un sat (ce coincidență!), că... Coana Moașă! Sărmana coană moașă! Doctorul întregului sat. Chipul ei, deși pierdut demult în veșnicie, îmi revine în minte clar, mai adevărat chiar decât a fost atunci când avea viață. O față bonomă, cu trăsături fine și pline de blândețe, cu toate că Ana
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
seama, filmul nu conținea, de la un cap la altul, decât niște gaguri ieftine, niște trucuri cabotine... am aflat că e studentă în anul III la Naturale, că tatăl ei e preot într-un sat (ce coincidență!), că... Coana Moașă! Sărmana coană moașă! Doctorul întregului sat. Chipul ei, deși pierdut demult în veșnicie, îmi revine în minte clar, mai adevărat chiar decât a fost atunci când avea viață. O față bonomă, cu trăsături fine și pline de blândețe, cu toate că Ana Angelescu, nimeni alta
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Doctorul întregului sat. Chipul ei, deși pierdut demult în veșnicie, îmi revine în minte clar, mai adevărat chiar decât a fost atunci când avea viață. O față bonomă, cu trăsături fine și pline de blândețe, cu toate că Ana Angelescu, nimeni alta decât coana moașă se străduia să pară în fața satului întreg sobră, foarte, foarte serioasă și nespus de rece. Foleștenii, însă, știau că lucrurile nu stau deloc așa. Oricând și oriunde era chemată, ea venea fără ca măcar să scoată bombănelile cu care însoțea, de
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
veste ce nu-i prea convine. Pornea noaptea la trei ori în miezul zilei cale de vreo patru-cinci kilometri, spre capul satului sau la vecinii de casă. Multora le-a dat sănătate, fără ca acești oameni să meargă la un doctor. Coana moașă îți punea pe nas ochelarii cu lentile foarte groase, îl examina cu atenție pe bolnav și-apoi îi lăsă pe masă medicamentele. Dacă omul voia să întrebe cât costă doctoriile, ea făcea un semn a lehamite cu mâna dreaptă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ei, în sat. Așa au numit-o la început, ba nu, în primii doi ani îi ziceau domnișoara Ana, pe urmă, după măritiș, i-au spus altfel. Dar, cu timpul, mulți i-au uitat numele, toți o știau ca fiind Coana Moașă. Nu mai știa cum o cheamă nici chiar poștașul satului, poate pe la Sfatul Popular să-și mai fi amintit primarul sau secretarul... Cei care voiau să mai țină legătura cu ea prin poștă trebuiau, neapărat, să scrie pe plic
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
sufletul răposatului ci, mai ales, de grozăvia ce le-a fost dat să vadă. N-a știut nimeni, niciodată, dacă moașa suferise vreun șoc, sau tăcerea ei avusese alte cauze. Viața părea, încetul cu-ncetul, că-și reia cursul normal. Coana moașă devenea, sau voia să ne facă să credem că s-a făcut din ce în ce mai ursuză, mai închisă, mai tăcută, poate, câteodată, mai acră. Dar continua să-și facă datoria corect, prompt, cu sfințenie. Nimeni nu era refuzat, toată lumea satului era
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
toată lumea satului era tratată și îngrijită atent și fiecare plătea cât avea, când avea. După un timp, foleștenii observară că Ana Angelescu și-a schimbat ochelarii. Cei noi aveau, parcă, lentilele și mai mari și, lucru aparent ciudat, parcă înțepăturile coanei moașe deveniseră al naibii de dureroase... Ea, care a dat sănătate atâtora, a trebuit să piară, după mai mulți ani, într-un mod cel puțin stupid. Fiica ei, Lenuța, absolventă de liceu și ambițioasă candidată la studenție, păru a se fi vindecat
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
plece curând la C... A venit ziua următoare, după ea alte trei-patru, dar toată lumea era ferm convinsă că moașa e la C, la fiică-sa. Au făcut ochii mari când au văzut-o pe Lenuța deschizând poarta maică-sii. "Dar coana moașă, unde-i?" "Păi, acasă cred" " Zicea că pleacă la tine, la oraș" " Dacă era acolo, aș mai fi venit eu aici?" La câteva minute după ce-a pătruns în casă, Leana a ieșit, țipând, pe prispă. Oamenii care i-
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Îmi revine în minte una din injecții, pe care mi-a făcut-o după schimbarea ochelarilor. M-am culcat, am lăsat mușchiul moale, moale, moale, cum mă învățase mama, astfel ca durerea să fie cât mai mică. Am simțit mâna coanei moașe cum îmi apucă coapsa și acul siringii propulsat fără milă, de cealaltă mână. De durere, am mușcat perna. Simțeam cum mă trec apele. Dar asta nu era nimic. Adevăratul supliciu avea să vină atunci când coana moașă începu să se
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
mică. Am simțit mâna coanei moașe cum îmi apucă coapsa și acul siringii propulsat fără milă, de cealaltă mână. De durere, am mușcat perna. Simțeam cum mă trec apele. Dar asta nu era nimic. Adevăratul supliciu avea să vină atunci când coana moașă începu să se chinuie să îmbine seringa din mâna ei cu acul din mușchiul meu. După o vreme, ce mi s-a părut lungă ca o eternitate, a reușit. Dar a început un alt calvar: pomparea serului în mușchi
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
copiii săraci, necăjiți, dar credincioși. La școală, învățătoarea ne spune, la Cunoștințe despre Natură, că nu există nici un Dumnezeu, că omul este cel mai puternic, el este în stare să mute și munții din loc... La biserică, aceeași persoană devine coana preoteasă și cântă în corul credincioșilor. Ce frumos sună acest familiar glas! “Tatăl nostru carele ești în ceruri, sfințească-se numele Tău...” Și-atunci, cum rămâne cu Dumnezeu?, am întrebat-o odată la școală, după ore. A zâmbit larg, dar, după
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
iată că vine bețivanul ăla mahmur, tocmai s-a despărțit el de gașca lui Farfuridi și Brânzovenescu, și-mi suflă în nări un damf de vodcă Rasputin, așa că abia pot auzi cum îmi dă asigurări că, orice ar fi, totuși coana Joițica e damă bună, așa-mi zice și eu dau din cap cum că asta așa-i, e adevărat, și pe când spun treaba asta tocmai îmi ridic puțin chipiul mai spre creștetul capului ca să-mi șterg fruntea de tribun năpădită
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
în oase. Ușa se deschise brusc și conu Costache năvăli afară fără să se uite la nimeni și fără să-l vadă. Petre se luă după el și, înainte ca Șeful siguranței să intre în birou, îl opri cu un „Coane Costache“ gâtuit. Polițistul se întoarse și păru abia atunci să-și amintească de el. — A, bine c-ai venit și să nu mă faci să-mi pierd timpul cu tine, că te trimit imediat jos, în arest, și acolo o să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fusese ea nu demult singură în biserică, se pare că domnul nou-venit, care era Șef al siguranței publice, aflase ceva ce-l interesa, despre icoana dispărută. Părintele s-a oferit să continue discuția a doua zi, fiindcă acum îl aștepta coana preoteasa, care era suferindă. — Luați loc aici, lângă foc, spuse Costache invitându-l în fotoliul lui favorit, în care nu demult stătuse și Iulia. Vă ofer un ceai? Sunt foarte curios, cu adevărat, să-mi spuneți mai multe despre icoana
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
sa fericită. Un jouisseur ― căci asta era Panaitescu ― nu-și ia niciodată zilele. Mai ales pentru un motiv atât de nebulos. Incapacitate de adaptare, spleen etc. " Am încurcat-o! Clar! Tipul s-a prins. Fi-ți-ar ideile ale dracului, coană Melanio!" Ridică din umeri: ― De ce nu? În fond, era un neadaptat. Chiar acest mod de existență dezorganizat, acest nonconformism reprezintă simptome certe. Cristescu își plimbă liniștit ochii de-a lungul pereților. Spuse încet: ― Și dumneavoastră sînteți un nonconformist. Nu vă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
din cap edificat. ― Ești prost, băiete ― Altceva mai știi? ― Și ticălos pe deasupra. Iar ticăloșenia și prostia nasc monștri. Sculptorul își pocni palmele cu o expresie de nețărmurită surpriză. ― Uite cine vorbește! Ei nu, că e formidabil! Să-ți spun eu, coană Melania, ce-a fost în stare boșorogul ăsta să facă în timpul războiului? Se întoarse spre bătrîn: Sânt tâmpit, ai? ― Iremediabil! ― În regulă! Nu însă și lipsit de memorie. Ca să țin minte un lucru nu-i nevoie să-l notez în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cunosc o mamă ce face prăjituri. M-am dus acasă la el. Stătea în Vizurești de Ciocănești, Dâmbovița. Țărână. Casă joasă în pământ. Pe întuneric. Mama lipsea, venea nu se știe când. Pereții-tavan acoperiți cu carpete roșii-brocard, Iisuși, cerbi și Coane Marii fac ape-ape, rotunjesc colțuri și asperitățile chirpiciului atoateânconjurător. În colțul casei stă o poză, cețoasă, hologramă, parcă, mama cu Marcel, la pușcărie. Fratele, Trandafir, de sub un cerb, făcea cartofi prăjiți în sobă cu lemne. „Era băiat ascultător, deștept, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
șansă. Își aruncase ochii mari spre femeia zbârcită și îi spusese cu siguranță, pe tonul ei cel mai liniștit: - Cum vrei. Dar să știi că e copilul lui Greață și el a comandat avortul. - Păi, nu mi-a spus așa. Coana mare a spus că ești o vecină. - Păi, sunt și vecină. Femeia se uita spre Giulia fără s-o vadă, plănuind ceva în mintea ei. Nu se mai auzeau nici măcar câinii cartierului. - Bine, uite, încercăm, dar să știi că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mare, pare să aibă mai mult de cinci luni, uite acum l-am pus, pe capătul ăstălalt pun seringa și îți pompez puțin ser, nimic rău, așa, gata. Acum aștepți o zi, două și, dacă nu iese, îi spui lu’ coana mare. Iar dacă faci febră, iei imediat niște antibiotice. A trecut aproape o săptămână, dar nu s-a-ntâmplat nimic. N-o durea nimic, nu simțea nimic, era la fel ca înainte: doldoroșită cu gunoi până-n gât. Și-a cumpărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cum se așează și trece, tot trece?! Mantinela apăru din bucătărioară. O cămăruță care era, de fapt, și baie (cu un duș derivat direct din conducta de apă caldă), și bucătărie și toaletă. Ținea în mâini o tavă cu plăcintă. - Coane Ghiule, aproape că strigă femeia, plăcinta e gata. Ciorba am terminat-o. Ce mai fac? Goncea o trase de șorț: - Nu mai faci nimic, fă. Ești liberă și faci de te roiești. Nu te-ai prins că dom’ Băcănel e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
lăsase pe soba de tuci de lângă capul patului. Mușcă pofticios. Îl privi lung pe Băcănel. Mai să izbucnească în râs, închipuindu-l pe „istoric“ cum încerca și el s-o tăvălească pe țigăncușă. Icni, abia stăpânindu-și hohotele: - Și mata, coane, nu... Renunță la întrebarea porcoasă. Deveni dintr-o dată grav. Mai mușcă din plăcintă. - Adică, urmă Goncea firul unui gând numai de el știut, să discutăm, coane, de ce am venit eu acuma aicea. E o chestie mai complicată, nu pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]