3,215 matches
-
multă luare aminte. Într‑adevăr, văzând cornul, atunci când acesta abia apăruse, el spune că era „mic”, căci se vedea ieșind din poporul cel mic al iudeilor și stăpânind până atunci peste un regat necunoscut. Dar după ce a smuls cele trei coarne care erau în fața lui, este foarte potrivit ca înfățișarea sa să fie numită „mai mare” decât a celorlalte. Apoi profetul se întreabă: „De ce poartă acest corn război împotriva sfinților și îi biruie?” (Dan. 7,21), adică îi umilește. „Până când a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în chip ascuns; noi însă le aflăm din experiență. Avem sub ochii noștri împlinirea celor vestite: strângerea dărilor, cumplita sărăcie a maselor și toate celelalte, lucruri care ni se întâmplă în fiecare zi. Noi vedem toate acestea. „Și cele zece coarne înseamnă, spune el, că se vor ridica zece regi” (Dan. 7,24). Aici trebuie să precizăm că Daniel nu spune că regii se vor ridica unul după altul, succesiv, așadar, ci simultan. Fragmentul următor aduce confirmarea acestui lucru: „Apoi, spune
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
trebuit să observe că cea de‑a treia fiară avea patru capete, ceea ce trimite neîndoielnic la împărțirea imperiului în patru, după moartea lui Alexandru; apoi, ar fi trebuit de asemenea să observe că cea de‑a patra fiară avea zece coarne în același timp, iar cornul cel mic scotea din rădăcină [alte] trei [coarne] din fața lui. Or, sunt patru regi și nu zece, cei care au moștenit imperiul lui Alexandru. În fine - las deoparte restul, pentru a ajunge la finalul demonstrației
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
trimite neîndoielnic la împărțirea imperiului în patru, după moartea lui Alexandru; apoi, ar fi trebuit de asemenea să observe că cea de‑a patra fiară avea zece coarne în același timp, iar cornul cel mic scotea din rădăcină [alte] trei [coarne] din fața lui. Or, sunt patru regi și nu zece, cei care au moștenit imperiul lui Alexandru. În fine - las deoparte restul, pentru a ajunge la finalul demonstrației mele - ar fi trebuit să țină seama de faptul că după dispariția celei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Lacocque, Le Livre..., p. 98. . M. Delcor, Le Livre..., pp. 144‑146. . În viziunea lui G. von Rad, „cele patru animale ar reprezenta lumea în ansamblul ei, asemenea celor patru fluvii paradisiace din Gen. 2,10 sq. sau celor patru coarne de care se vorbește în Zah. 2,1” (Théologie de l’Ancien Testament, Paris, t. 2, p. 280, apud A. Lacocque, Le Livre..., p. 100). . „Sur les quatre bêtes de Daniel 7”, pp. 5‑13. . Apud M. Delcor, Le Livre
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
2, p. 280, apud A. Lacocque, Le Livre..., p. 100). . „Sur les quatre bêtes de Daniel 7”, pp. 5‑13. . Apud M. Delcor, Le Livre..., p. 145. . În legătură cu această identificare, vezi Or. sib. III, vv. 388‑400. . Imaginea celor zece coarne apare de asemenea în Or. sib. III, vv. 381‑400. . Este vorba de vedenia berbecului (mezii și perșii: 8,20) și a țapului (grecii: 8,21). Confruntarea dintre cele două imperii este descrisă în felul următor: „Și pe când stăteam nemișcat
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în felul următor: „Și pe când stăteam nemișcat încercând să înțeleg [acestea], iată un țap care venea dinspre apus și miazăzi pe deasupra pământului, fără să‑l atingă, și care avea un corn între cei doi ochi. Și venind către berbecul cu coarne pe care îl văzusem stând în fața fluviului Ubal, s‑a năpustit asupra lui cu toată puterea. Și am văzut cum, ajungând la el, s‑a aprins de furie împotriva lui, l‑a lovit și i‑a sfărâmat cele două coarne
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
coarne pe care îl văzusem stând în fața fluviului Ubal, s‑a năpustit asupra lui cu toată puterea. Și am văzut cum, ajungând la el, s‑a aprins de furie împotriva lui, l‑a lovit și i‑a sfărâmat cele două coarne, iar berbecul n‑a mai avut putere să i se împotrivească și a fost aruncat la pământ și călcat în picioare și nu era cine să‑l scape de mânia lui” (8, 5‑7; var. ușor modificată). În același capitol
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în fiecare an, peste un milion la fiecare oră, iar numărul animalelor acvatice omorâte pentru hrană este mult mai mare. Aceste animale suferă din cauza înghesuielii stresante, a mediului steril ce le împiedică pornirile instinctuale, amputărilor fără anestezie (tăierea ciocului, a coarnelor, a cozii, castrare) și a altor proceduri dureroase (Dr. Bernard Rollin, Farm Animal Welfare).În mod obișnuit, tăierea implică teroare și de multe ori durere sfâșietoare (Gail Eisnitz, Slaughterhouse). Ilustrând cruzimea din industrie, animalele prea bolnave pentru a merge sunt
GRIJA BISERICII FAŢĂ DE MEDIUL ÎNCONJURĂTOR. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Camelia Apopei () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_919]
-
textelor le lipsesc vigoarea și prospețimea fremătătoare, atât de caracteristice vocilor imitate. Versurile sunt „revoluționare” doar la modul declarativ, diluat retoric: „Pumnii aceștia butucănoși și tari / care au robotit pentru altul / și palmele astea crăpate și aspre / care-au împins coarne de plug / pe brazdele altuia, / s-au înfrățit / și parcă susțin cerul / și-l mângâie azi”. Ideea structurantă a discursului (doar cu intermitențe și poetic) e contrastul radical, marcat maniheist, între viața de altădată a mulțimilor muncitoare și cea din
TORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290230_a_291559]
-
121-126; Grigurcu, Între critici, 226-230; Constantin Trandafir, „Confort Procust”, T, 1984, 9; Iorgulescu, Prezent, 292-295; Tihan, Apropierea, 175-181; Alexandru Vlad, Nobel vs. Nobel, ST, 1990, 7; Toma Roman, Opoziția - o poziție, RL, 1992, 14; Eugen Istodor, Ulici cel sângeros și coarnele de taur, RL, 1992, 35; Octavian Soviany, Debuturi în costum de epocă, APF, 1992, 9-10; Dan Cristea, Criticul la cincizeci de ani, RL, 1993, 18; Mircea Mihăieș, Bolnavii lui Ulici, O, 1995, 7; Monica Spiridon, Paradigmele literaturii contemporane, LCF, 1995
ULICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290327_a_291656]
-
lirice. Unele se pot cita în întregime: „eu vin către voi tulbure și bolnav/ clătinându-mă de porunca pe care o port/ apropiați-vă cu ochii în palme// precum cerșetorii cu degetele arse/ de monedele calpe și întrebați-mă / prin coarnele berbecilor / sacrificați după ce au rodit lâna de aur” (Cerere de grațiere) sau: „atârnat printr-o pedeapsă între un ceas / mai treaz și altul mai de somn / șpagat de o durere verde / aștept să mă despic fără sfârșit / eu, pod peste
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
nori în goană [...]. / Buhai cu zimbri, junci cu vaci cât malul. / Și-nchise în oborul cerurilor late, / Năvalnicele boaite / Bălțate, negre ori țintate, / Se îmbulzesc și suflă-nspăimântate / Ca la vederea unei haite... Se-mpung, se-ncalecă, se iau în coarne, / Zăplazurile zării stând să spargă”. Subsidiară în primele volume, tematica religioasă intră în prim-plan odată cu Poeme cu îngeri, doar în aparență carte de vizită a ortodoxismului literar. Unele poezii par comentarii la desenele cu care Demian a ilustrat paginile
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
Cele 13 tronuri au fost confecționate special, pentru personajele care urmau să stea pe ele in cadrul ceremoniilor religioase. Dintre acestea, se remarcă, în prezentarea autorului descoperirii, faptul că „zeității principale îi era rezervat tronul cu spătarul sub formă de coarne, simbol masculin. Un alt tron are coarne mai mici, arătând existența unei ierarhii în grupul de zeități. În sfârșit, al treilea tron are spătarul drept, cu o decupare semicirculară și pare să fie destinat celei de a treia zeități ca
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
pentru personajele care urmau să stea pe ele in cadrul ceremoniilor religioase. Dintre acestea, se remarcă, în prezentarea autorului descoperirii, faptul că „zeității principale îi era rezervat tronul cu spătarul sub formă de coarne, simbol masculin. Un alt tron are coarne mai mici, arătând existența unei ierarhii în grupul de zeități. În sfârșit, al treilea tron are spătarul drept, cu o decupare semicirculară și pare să fie destinat celei de a treia zeități ca importanță. Celelalte tronuri sunt mai simple și
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
a tronurilor, mai ales primele trei, cu spătarele supraînălșate, noi considerăm că marginile acestora ar putea fi considerate mâinile divinității feminine în poziție de orantă, deși nu excludem nici postura de protecție masculină a spătarului, cu reprezentarea foarte stilizată a coarnelor, ca simbol al divinității masculine protectoare, așa cum constatăm în reprezentarea picturală din Grota Chauvet, Franța (datată la aproximativ 32.000-31.000 ani) (fig.10/3). La Isaiia, jud. Iași, o descoperire aparținând tot culturii Precucuteni (începutul fazei Precucuteni III) este
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
locuire propriu zisă a amenajării respective, vatra însăși având un rol bine determinat în cadrul manifestărilor cultice. N. Ursulescu apreciază și faptul că „imaginea simbolurilor masculine se completa, în cadrul celor două ansambluri de cult (de la Isaiia și Poduri - s.n.) și prin coarnele spătarelor de la scăunelele-tronuri (pl. III)” (Ibidem, p. 46). Din nou, noi apreciem că modelarea spătarelor ar putea reprezenta ridicarea mâinilor, la rugăciune, de către divinitățile feminine, în cadrul ceremoniilor cultuale, către o altă divinitate, superioară, pe care o considerăm masculină. Noi apreciem
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
ridicarea mâinilor, la rugăciune, de către divinitățile feminine, în cadrul ceremoniilor cultuale, către o altă divinitate, superioară, pe care o considerăm masculină. Noi apreciem că, dacă partea superioară a spătarelor tronurilor s-ar fi dorit a fi modelată explicit sub formă de coarne de taur, acestea ar fi fost bine evidențiate, și nu extrem de stilizate. În această aserțiune, luăm în considerație tronul de la Lipcani, în Basarabia, considerat ca fiind unul dintre rarele exemplare ale plasticii religioase cucuteniene (Ceslav Ambrojevici, 1933, p. 42 43
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
3700-3500 CAL B.C. Se apreciază că piesa are o dublă interpretare: reprezentarea divinității, modelată sub forma a două statuete feminine, aproape identice, reprezentând Marea Divinitate, Marea Mamă (Magna Mater) având semnificația de Terre Mere, unite printr-o legătură cu „simbolul coarnelor de consacrație”, dar modelată sub formă de altar, recipient prevăzut cu picioare antropomorfe (I. Mareș, 1996, p. 65, fig. 1) (fig.3/2). O altă reprezentare a unei divinități antropomorfizate feminine, cu brațele ridicate, a fost descoperită în stațiunea de la
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
localitatea Putinești-Florești, provin alte două scăunele-tronuri, pe care au fost așezate statuete feminine de stil Precucuteni. Unul dintre acestea are marginile spătarului ușor supraînălșate, cu o mică înșeuare, iar celălalt, pare să fie modelat cu cap (de bour ?) și cu coarne de mici dimensiuni (fig. 3/3b-c) (Ibidem). Așadar, constatăm că, atunci când artiștii epocii au dorit, iar canoanele cultuale ale vremii nu le-au impus altfel, modelarea spătarului tronurilor a fost realizată explicit zoomorfic, ca la Putinești-Florești, sau antropomorfic, ca la
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
grota Chauvet. Aici, cuplul femeie-bizon este redat pe un planșeu calcaros: femeia este reprezentată, pictat, numai prin partea sacralizată a abdomenului, a zonei genitale și a coapselor, dar ea se află sub protecția bizonului, reprezentat numai de capul său, cu coarne bine conturate (J. Clottes, 2005; V. Chirica, 2006 a, p. 185 191). În cadrul ceramicii cucuteniene, acest ansamblu este reprezentativ realizat pe vasul de la Târgu Ocna-Podei (fig. 10/2) (G. Davidescu, V. Chirica, M. Cucolea, 2005, p. 69, fig. 1), dar
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
de la casă; s-o trimită la slujbă unde știe, că nu-i de chip s-o mai ție; pentru că poate să înnărăvească și pe fata ei. Moșneagul, fiind un gură-cască, sau cum îți vrea să-i ziceți, se uita în coarnele ei, și ce-i spunea ea sfânt era. Din inimă, bietul moșneag poate c-ar fi mai zis câte ceva; dar acum apucase a cânta găina la casa lui, și cucoșul nu mai avea nici o trecere; șapoi, ia să-l fi
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
scârțâit de șine și zvon de zurgălăi. Iar zările întinse îți sorb privirea parcă; Se-adună depărtarea. Și nemișcat rămân În bătătura țării, ca-ntr-o ogradă largă În care împreună cu-ai mei rămân stăpân. Iar prin păduri, cu coarne pe spate despletite, Am cerbii mei și țapii cei negri și țântați; Am urșii ce-și sug laba în hrubele tihnite, Visând un vis sălbatic, de iarnă din Carpați. Semn de belșug, zăpada câmpiile încarcă, Și-i totul de-o
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
Oglinda dintre noi, Târgu Jiu, 1991; 21 de grame de suflet, Pitești, 1996; Supliment de existență, îngr. și pref. Gheorghe Grigurcu, Târgu Jiu, 1997; Eseu despre glorie - Essai sur la gloire, ed. bilingvă, tr. Paula Romanescu, București, 1998; Diavol cu coarne de melc, Cluj-Napoca, 2003. Repere bibliografice: Toma Grigorie, Fascinația gloriei, R, 1998, 7-8; Ion Tarbac, Al. Doru Șerban, Scriitori gorjeni, Târgu Jiu, 1998, 128-129; Vasile, Poezia, 222-224; Firan, Profiluri, II, 197-198. R.D.
POPESCU-24. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288945_a_290274]
-
În realitate, îndatorată formulei lirice baconskiene, își caută un „teritoriu liric” prin interiorizare. Pentru prima oară tatonează înțelepciunea tăcerii, temă care va da unor poeme din lirica ei târzie substanță și dramatism: „Toate cuvintele, toate,/ retrase-n cochilii,/ Și înseși coarnele n-ar/ Mai ieși cercetătoare-n văzduh./ Toate privirile, toate,/ Sub pleoape retrase. Și palid,/ Strâns între buze, de mult,/ Zâmbetul mult așteptat.” Cartea marchează „un alt anotimp al ființei”, cu amintirile - „mătănii lunecând între degete” și poate fi citită
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]