17,484 matches
-
se abstrăgea pătrunsul de scuze / revivalismul marasmei pe scurt / edace iubirea serii / în coastele inconturnabile ale durerii / înghețatul periplu / sau dansul țipătului tău în iglu / dedublarea psihoimpresiei iubitei / pletele ferestrei se subsumau / în ispite / admonestare fatidică a nimbului cifru / în coastele ilustrative te intru / împrăștiere ierarhică pentru înghițitorul de pantă / cetatea de clipe devine o altă / imaginar rânduit în exorcismul ideii / expurgă tabuul deschiderii cheii“. (Florin țupu) O formă de obscurizare o constituie recurgerea la pretinse adevăruri ezoterice, amestec dubios de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Stilul pret ´ ios in poezie Când vrea să-i spună unui bărbat că e ușuratic, Georgeta Iliescu nu-i spune pur și simplu „Ești un ușuratic!“, ci recurge la următoarea formulă: „Printr-o dăruire fastă, / ai un nod lasciv în coastă, / care-ți zgândără simțirea, / scrutând viciul abitirea.“ Ea traduce fiecare enunț din limba română firească într-o limbă română complicată inutil, cu pretenții de intelectualizare, crezând că astfel face poezie. Nu face. Ceea ce rezultă seamănă cu modul de a vorbi
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
aleg, mă dau mie, mă dau călătoriei? norocel plutitor așezat prin vis, de unde gestul frenetic să-l iau și să-l pun în sân, ce cauți, suflete, să înduri pe pământ idealul România? puzderie de lumini mâine ca drum de coastă către spital, Pașcani intră în holul gării, formele feminine derizorii în pantaloni, bărbații cu umeri, panoul «Informații», vagoane de Pașcani-Triaj, totul trecere pe lângă ele...“ Căile Ferate din România i-au inspirat pe mulți scriitori, de la I.L. Caragiale la Ioan Răducea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
o bancă, în parc, ar asculta emoționată un poem ca Denominațiunea ascunderii, rostit de poet în stilul său declamativ, spre consternarea trecătorilor: „gâtul ei era prea lung / se abstrăgea pătrunsul de scuze / revivalismul marasmei pe scurt / edace iubirea serii / în coastele inconturnabile ale durerii / înghețatul periplu / sau dansul țipătului tău în iglu / dedublarea psihoimpresiei iubitei / pletele ferestrei se subsumau / în ispite / admonestare fatidică a nimbului cifru / în coastele ilustrative te intru / împrăștiere ierarhică pentru înghițitorul de pantă / cetatea de clipe devine
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
se abstrăgea pătrunsul de scuze / revivalismul marasmei pe scurt / edace iubirea serii / în coastele inconturnabile ale durerii / înghețatul periplu / sau dansul țipătului tău în iglu / dedublarea psihoimpresiei iubitei / pletele ferestrei se subsumau / în ispite / admonestare fatidică a nimbului cifru / în coastele ilustrative te intru / împrăștiere ierarhică pentru înghițitorul de pantă / cetatea de clipe devine o altă / imaginar rânduit în exorcismul ideii / expurgă tabuul deschiderii cheii.“ Lista de neologisme și false neologisme folosite fără justificare estetică în întregul volum este foarte lungă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Fănică, că pentru cei de teapa zdrahonului erau gînduri bune. Cînd bietul român a realizat că i-a căzut cu tronc rusului, mă rog, ucraineanului, l-a bușit cu toată puterea de care era capabil. Monstrul și-a rupt o coastă și ca atare a semnat sentința pentru Fănică. Vasul se legăna în lung, adică era cînd cu botul în apă și spatele pe un val uriaș, cînd era cu botul spre cer și cu fundul în apă. Oamenii se țineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mînă avea un băț de alun, cu o gămălie cît oul de gîscă. Gămălia stătea de obicei în palmă, dar nu de puține ori în palmă stătea celălalt capăt și gămălia avea un rol primitiv, dar foarte eficient. Adică rupea coaste, mîini și vai, vai, cînd ajungea la cap. Norocul tuturor era că moș Bulgaru nu se enerva ușor. Cu ceva vreme în urmă plouase binișor și moșul avea cîteva locuri, doar de el știute, unde ciupercile se adunau parcă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
în... rahatul meu. Cuuum? sare moșul ca ars. Era al meu, cînd m-am întors am văzut că a dat peste cineva norocul. Lumea rîde și mai abitir rîde tînărul. Deci, tu ești banditul! Măciulia își face treaba, rupe o coastă și mai provoacă alte cîteva daune minore. Băiatul plînge și strigă cît poate: Banditul ești mata! Eu n-am furat nimic. Dar tot bandit ești! țipă și moș Bulgaru. Glumă în Ajun Moșul Vasile Robilă privește cum fulgii de nea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
toată strădania. Peste o lună Simion a dat colțul și Vasile ținea de sfoara care cobora sicriul în groapă. Ploua mărunt și Banditu' alunecă și cade în groapă peste sicriu. Banditul la bandit trage, șușotea lumea. Tot schilodit, cu o coastă ruptă, Vasile are și el ceva de spus. Și cu datoria cum rămîne, jigodia dracului? Moartea lui Simion Bratu a surprins pe toată lumea din sat și nu numai. Cel mai afectat era, cu siguranță, Simion Bratu Jr., profesor mare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
antigel, șușotește Liana. Bietul cîine, flămînd ca un lup, a înghițit hulpav și a murit în dureri groaznice. După cîteva zile Șișu, în plin somn, a fost trăsnit în moalele capului cu un ciomag din alun. Au urmat apoi cîteva coaste, o mînă și un picior, toate rupte și greu de pus la loc. Șișu avea o mulțime de dușmani, care erau de aceeași teapă cu el și cercul bănuiților era destul de mare. Polițistul cel bătrîn a mirosit ceva, a tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Dar... te reconfortează. Hai să mănînc ceva. N-am mîncat nici la prînz. Lena nu zice nimic. Servește masa, șampania, apoi vinul și la urmă tortul. Corbu, rîgîind puțin involuntar, o dezbracă. Lasă lumina aprinsă, te rog... Lena îi numără coastele, ciocurile de la genunchi și umeri și, de nevoie, acceptă s-o atingă cu un picior între sîni. Doamne, mi se pare? Picioarele miroseau îngrozitor și ciorapii erau un alt punct generator de miasme insuportabile. După o oră, Lena anunță: Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cloșcă întârziată, dosea pui negri. Pe locul unde au fost chiliile, bruma era mai întunecată. La vale, sub trapeză, iarba creștea a îndestulare ca-n luna mai. Din stăreție nu a mai rămas decât o movilă de praf roșu. De pe coasta Bârgăului, mamelonul semăna cu un mormânt îngrețoșat ce-și scuipa hoitul. Dumnezeu a făcut lumea în 6 zile. În ziua a șaptea, bătrânul și-a așezat capul pe un nor pufos și a început să viseze. Schitul s-a topit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
am copt destul, este vremea viermelui. Viermele semănat în apa botezului, fașă peste scutece, cărare spre dealul cu mușuroaie. Vierme cu chip de înger, înfipt în lumina ochilor; vierme ronțăind sinapsele ca pe niște acadele din zahăr ars; vierme lingând coastele, molfăind pielea, niciodată singur pe dinăuntru, niciodată singur pe dinafară; vierme însămânțat în pântecele mamei. "Gata, poți duce și tu povara desfacerii!" spuneau ursitoarele și el a dus-o cât pentru toți desfrunziții din carne, a dus-o fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o dugheană din București. (Universitatea era singurul loc unde puteai procura, pe sub mână, un Hustler color, hârtie colotech +, super luciu, cerneală pigment 200, curcubeu 17 nuanțe, parfumat, copertat, reliefat.) Femei parcă dintr-o altă dimensiune, imponderabile femei, comete rupte din coasta lui Jupiter, pe când Venus era doar o intenție în mintea bătrânului obsedat de singurătate! Femei parcă din altă civilizație, vase de lut netede, încrustate, împodobite, modelate de îngeri în oglindă după chipul și asemănarea luminii. Femei... Le cunoștea cu de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
venit precum păsările iernii în cuibul rândunelelor (o casă pustie nu este locuită de păsări); bătrânul s-a cuibărit pe un nor leneș, moartea i-a făcut culcuș în sânge; rostul inimii, rugăciune de veșnică pomenire: Aleluia, mormânt cald sub coaste! Numără mai rar, dacă se poate și pe sărite! Nimeni nu vede, nimeni nu aude. O casă nelocuită de păsări este o casă blestemată. Moartea, câte puțin, la început trece să te salute, înnoptează la tine o zi, două, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
șarpele la rădăcina fântânii, secau izvoarele, se stafideau norii. Adormea șarpele într-un mugure de floare, mormânt în tulpina mușcatelor. Este Dragoste! Șarpele încălzit la piept, perpetuu destin biblic. Lași o fereastră deschisă și Adam se va întoarce în propria coastă; bați în cuie fereastra, Adam va putrezi în intenții; însemnat cu pecetea mușcăturii eterne, nu se va întregi niciodată. Cu cât mai multe ferestre închise, cu atât mai inutil episodul în care Eva își va afișa complicitatea. Este îndeajuns să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
emisfera nordică a inimii. Viața într-o cicatrice, dulce lehamete. Trăiești și mori cu aceiași ochi, trăiești și mori cu aceeași inimă. Șarpele, generos, nu și-a împrăștiat tot veninul, nu a însemnat semnul: în podul palmei nicio urmă; în coastă, vița de vie așteaptă foarfecele. Nu este Dragoste! Petru, cel dintâi strănepot al lașității lui Noe și ultimul fiu al lăcomiei lui Adam, singurul moștenitor al păcatului. Păcatul transfigurarea crucii într-o piatră de moară, păcatul târâșul ademenitor deasupra mării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pătrată, ridicare la putere. O singură dată Dumnezeu ia un foarfece și întrerupe firul, inima uită sa mai numere. În buletin, identitatea se toarnă într-un șir de 13 semne; pe stâlpul casei rânduiala pământului, pe eticheta cămășii intervalul dintre coaste, dintre vertebre, pe crucea de la capătul mortului alt interval. La 15 ani, visele dau în pârg. Când cerul le scutură înainte de vreme, se împrăștie, putrezesc, ajung din nou sămânță, iar de la sămânță la rod, o vegetare infinită: Cerule, ți s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nu nesaț, nu lăcomie. Fără dragoste nu pot găsi lumii nicio justificare. Iluzoriu este tot ce mi-ai dat amanet, Stăpâne! "Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui." Jupiți-mi pielea pânză pentru corăbii, ciopliți din oase catarge, din coaste vâsle, învingeți potopul, trimițându-mi gândurile păsări, aprindeți-mi în ochi faruri și puneți-le la marginea mări, modelați-mă după cum bate vântul, dar lăsați-mă dracului cu miluitul! Mi-e scârbă de mila voastră și de mila celui ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sperie teama că semnele cuielor se vor cicatriza înainte de vreme, înainte de a-și cunoaște durerea, odată cu prima romanță de clopot. Lipsa rădăcinilor crucii cufundată în apa botezului sperie. Treizeci de arginți și poți abandona pentru o vreme plugul înțelenit între coaste. Inima rupe cuțite odată cu primul cântat al cocoșului. Lepădarea de sine nu-i un păcat când sinele este pustiu, când Dumnezeu a rămas în urmă cu doi pași, cu douăzeci de pași, cu douăzeci de ani de pași, iar tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
podurilor, nu inventa coordonate în firul de iarbă. Petru zidea, cerul se dădea la o parte, Petru zidea tot mai sus: Cine se crede drept să ridice piatra și să o arunce! Smulgi splintul cu dinții, eliberezi pârghia focosului, dai coastele la o parte, o așezi cuminte precum oul sub cloșcă, apoi aștepți. Libertatea se rupe așchii, se împrăștie în sânge, se divide precum omida în trupul frunzei. Frunza de dud, casă și pâine; frunza de om, temniță și gratii. Lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
moartea ca pe un puzzle. 30. La 4 dimineața, somnul este un fel de moarte pe jumătate, viața numără în coșul pieptului secundele, între două bătăi de inimă se moare o dată și fiecare bătaie este o înviere; viața, înghesuită între coaste, se repetă din doi în doi, din trei în trei, încurcă și o ia de la capăt. La 4 dimineața, visul este parte din jumătatea inertă a corpului, morții au cele mai clare visări, precum orbii percepția luminii. Viața în zori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ce cauți tu duminica în gară, acolo ai pe alese? Muia e pentru muiere, poponarule! De la ele își ia numele. Mue, bă, și mai pui două litere al sfârșit. Hai, Dora, încalecă-l, pune-i pizda pe bot, rupe-i coastele, castrează-l dacă ai ce, mama lui de sugaci! Mă, păduchioșilor, mai întâi banii, 50! Ăsta nu stă de bună voie, am de muncit la el, da, 50! Ce vă uitați așa? Să vadă Dora două căciuli a lu Vladimirescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
creștea rădăcini în cer. Ultimul: lecțiile acestea le știa ca pe o rugăciune, șotronul se închidea odată cu umbra. Pășește, Petru, pășește! Doooooooooooooooi! Carul mare a tăiat șotronul în două, roțile de fier i-au retezat venele, oiștea i-a desfăcut coastele, osia, ca un glonte de lumină, i-a străfulgerat tâmpla. Sângele șotronului se despletea pe Copou la vale, pe lângă Universitate, pe lângă Râpa Galbenă, până în Pasajul Unirii și înapoi, reflux. Câțiva oameni grăbiți culeg bucățile de viață și le așează pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu nenorociți. Aflu eu în ce biserică ai fluierat, derbedeule! Auzi, bă? Aflu! Tataia îți este nânașu, ai înțeles? Părinte Visarioane, ia-l de aici, spovedește-l cum știi mai bine, sparge-i rozeta, spânzură-l de limbă, rupe-i coastele, vreau să știu și ce lapte a supt de la mă-sa, iar până mă dumeresc ce hram poartă, îi dau canon să rânească în porcărie toată ziua. 48. Starețul, fost maior de securitate al direcției de informații, Consiliul Județean Buzău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]