1,814 matches
-
spun că eu îmbrac pe mine.ț Prin suprapunerea din plan deictic, sensul lexical al pronumelui reflexiv se confundă cu sensul gramatical de persoană. În desfășurarea planului sintactic, sensul gramatical de „subiect” se suprapune cu sensul gramatical de „obiect”. Din coexistența celor două planuri în desfășurarea actului lingvistic: deictic și sintactic, rezultă suprapunerea eu (locutor) = eu (subiect gramatical) = mă (obiect gramatical). Pronumele reflexiv stă pentru un substantiv care nu poate fi, în text dialogal, la persoanele I și a II-a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al, a etc. și termenul simplu: meu, tău etc., al meu, ai mei etc. MORFOLOGIA PRONUMELUI POSESIVTC "MORFOLOGIA PRONUMELUI POSESIV" Pronumele posesiv variază în cursul flexiunii în funcție de persoană, gen, număr și caz. Persoanatc "Persoana" Pronumele posesive compuse se caracterizează prin coexistența a două nivele în dezvoltarea sensului de persoană: • un nivel general, al sintagmei pronumelui posesiv, reprezentat de persoana a III-a, constantă: „Ai noștri/Ai voștri au sosit ieri.” • un nivel specific, al pronumelui reprezentând posesorul, când sensul de persoană
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a dezvolta diferite valori stilistice: „Pân’ce-oi simți... C-ajung pe mine însumi a nu mă mai cunoaște.” (M. Eminescu) În plan semantic, verbele la diateza reflexivă se caracterizează prin trăsătura +reflexivitate, implicând, în interiorul relației verb (predicat) nume (subiect), coexistența, în sfera subiectului, a trăsăturilor +activ și +pasiv, în raport semantic cu un același „obiect” în realitatea extralingvistică: „obiectul” exprimat prin substantivul (pronumele) subiect face acțiunea exprimată prin verbul predicat (Maria recunoaște) și suferă tot el aceeași acțiune (...recunoaște pe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și cea de durativ: „...l-a dus într-un salon unde sclipeau bogății...” (I.L. Caragiale) Celelalte timpuri ale trecutului - și între acestea, în primul rând, perfectul simplu și perfectul compus -, chiar neintrând într-o relație directă cu imperfectul, subliniază, prin coexistența în același enunț lingvistic, caracterul durativ sau neîmplinit al acțiunii verbului la imperfect: „N-a fost lume pricepută și nici minte s-o priceapă, Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază, Dar nici de văzut nu fuse și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu încetul, de azi pe mâine, de silă de milă, de voie de nevoie, c-o falcă-n cer și cu una-n pământ etc. Forme paralele de adverbetc "Forme paralele de adverbe" O caracteristică a planului expresiei adverbelor este coexistența unor forme paralele, dintre care una prezintă diferite particule deictice: -a, -le, -și: aici/aicea, atunci/atuncea, acum/acuma, alături/alăturea, de asemeni/de asemenea, de-a pururi/de-a pururea, de-a ascunsul/de-a ascunselea, pe furate/pe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
structura globală a enunțului. Unitatea minimală este propoziția; identitatea ei este dată de dezvoltarea câmpului semantico-sintactic generat/guvernat de un verb în baza unui singur nucleu predicațional. Propoziția poate fi în/prin ea însăși un enunț, când se caracterizează prin coexistența celor trei unități (semantică, sintactică, prozodică) și prin autonomie sintactică absolută: „Luceferi de foc / Privi-vor din cetini Mormânt făr’de noroc / Și fără prieteni.” (M. Eminescu) sau poate fi numai o componentă a enunțului, când este lipsită de unitate
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a celor doi termeni ai sintagmei: regentul și determinantul: Am cumpărat ¬ mere, intervin în structura enunțului, în legătură cu desfășurarea pluridimensională a planului său semantic în actul de comunicare lingvistică, o categorie specială de relații sintactice, care se instituie în condițiile de coexistență cu alte relații sintactice: Am cumpărat ¬ mere ¬ în loc de pere. Am cumpărat ¬ mere ¬ în afară de pere. Relația Am cumpărat ¬ în loc de pere, prin care planul semantic al enunțului se îmbogățește cu o componentă reflectând o dinamică specială în lumea realului interpretat lingvistic, este
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fără fund dintre falsa lor importanță și gheața din privirile mele.” (G. Bogza, 7) Marcarea identitățiitc "Marcarea identit\]ii" specifice a atributului circumstanțialtc "specifice a atributului circumstan]ial" Relația de dependență de la baza atributului circumstanțial prezintă două caracteristici definitorii prin coexistența lor: • este o relație de dependență slăbită 44; • își are originea în doi termeni regenți: un nume (pronume) și un verb. Caracterul slăbit al relației se concretizează în planul expresiei, în izolarea atributului circumstanțial de regentul său nominal prin pauză
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a luat drept tine/ drept altcineva. ( p.292) - predicativ suplimentar: Ne-am regăsit alții. (p.301) Termenul științific complement predicativ reflectă, mai mult decât sintagma întrebuințată de G.A. (și de alți lingviști români)45, și decât alte sintagme 46, coexistența în planul semantic al funcției pe care o numește, precum și în planul expresiei, și prin aceasta, în însăși structura și funcționarea enunțului sintactic, a două dimensiuni funcționale, complementare: • de complement semantic obligator, în anumite condiții lexicale, morfologice și sintactice ale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Blaga, 108) Din acest punct de vedere, al raportului semantic dintre termenii înscriși în relația sintactică de coordonare adversativă, se distinge între: • o variantă obiectivă, prin care se exprimă existența sau instituirea unor diferențieri, mergând până la opoziție, dar pe fondul coexistenței componentelor (distincte sau opuse): Toată săptămâna este liniștit, dar sâmbăta îl cuprinde același dor de ducă.; • o variantă subiectivă, prin care se exprimă, de fapt, atitudinea subiectului vorbitor față de lumea interpretată lingvistic; relația de coordonare adversativă devine, de fapt, o
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
protagoniștilor actului comunicării lingvistice sau a viziunii încorporată în limbă, dar care unități coexistă: N-a citit romanul dar vorbește cu dezinvoltură despre valoarea lui. Uneori, termenii coordonați nu sunt nici opuși semantic, nici incompatibili, dar sunt opuși sintactic, întrucât coexistența lor contrazice sau deviază de la anumite principii (etice, estetice etc.): A știut totul de la început dar a tăcut., Acum știe că a fost mințit mereu, dar se lasă în continuare manipulat de ea. • Unitățile coordonate prin conjuncția ci exprimă prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
omiterea subiectului sau a predicatului, repetarea subiectului/predicatului la sfarsitul frazei etc. În general, elevii cu deficiență mintală nu folosesc până în clasa a IV-a propozițiile secundare sau, chiar dacă le folosesc, ele au o structură simplă. De asemenea, există o coexistența a formelor corecte și incorecte (în exprimarea verbală, mai ales), datorată rigidității în abandonarea formelor incorecte. I.4. PARTICULARITĂȚILE LIMBAJULUI COPIILOR INTEGRAȚI ÎN CICLUL PRIMAR AL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI OBIȘNUIT În contextul strategiilor generale de reformă școlară, integrarea în școala obișnuită a
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
cei doi are sensul de a releva doar problema, soluțiile fiind evident substanțial diferite. Întîlnirea cu acuarela s-a produs de timpuriu și definitiv. Nu este doar o tehnică, ci ,mai ales, o vocație. Tipul ei de refexivitate nu exclude coexistența unor reacții spontane și directe, atașante și puternic individualizate. Artista în pictură construiește, în acuarelă visează. Feminitatea o ajută să desprindă din iluzoria clipă permanența, efectul trecător din lumina unui bob de rouă. Acuarela, tehnică a transparențelor și vaporozităților are
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
în 1934, CISPR. Protecția transmisiunilor radio a fost extinsă și la noile servicii care apar între timp: televiziune, radionavigație, securitate aeriană etc. Spre sfârșitul celui de al doilea război mondial, apar tehnologiile electronice de reglaj, destinate controlului instalațiilor de putere. Coexistența în instalații a curenților ,,tari” și ,,slabi” a condus la adoptarea unor mijloace de compatibilizare, dintre care se citează antiparazitajul, conectarea la pământ, decuplarea galvanică, ecranarea. Apariția microelectronicii (tranzistorul-1948, tehnologia planară-1960, TTL-1965, microprocesorul 1971) a permis miniaturizarea celulelor de procesare
COMPATIBILITATE ELECTROMAGNETICĂ SURSE DE PERTURBAŢII ELECTROMAGNETICE by Adrian BARABOI, Maricel ADAM, Sorin POPA, Cătălin PANCU () [Corola-publishinghouse/Science/733_a_1332]
-
unor acorduri micșorate cu septimă mică (în cazul primului acord de , intervalul de cvintă micșorată și cel de septimă micșorată, ce apare ulterior, vor fi ortografiate enarmonic și respectiv, ). Exemplu edificator al influenței elementului cromatic asupra limbajului diatonic îl constituie coexistența intervalelor de septimă micșorată și mică, urmate la scurt timp de septima mare () a aceluiași acord prezent pe timpul întâi al măsurii 27. Discursul măsurilor următoare (ilustrat în exemplul 179) va explora aceeași concepție componistică de anexare sau suprapunere de agregate
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
lent Grave (cu recomandarea nivelului metronomic de ); mersul treptat al liniei melodice principale, proiectată într-o dinamică de f sonore, în spațiul rezonant al registrului grav; suprapunerea acordurilor masive din planul superior al discursului; amplificarea progresivă a țesăturii sonore până la coexistența a patru linii evolutive distincte; sensul divergent al avansării planurilor din finalul articulației tematice, care, în asociere cu augmentarea semnificativă a nivelului dinamic (cresc. molto - f - cresc.), determină un efect sonor de masivitate. Solicitarea insistentă de a marca sunetele liniei
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
sensul vieții în viața celorlalți! Stai la locul tău! Am acceptat privații în educație: subiectele despre viața cotidiană și cea privată sunt neinteresante la nivelul educației oficiale. Tot ceea ce este „serios” în educație este cu totul altceva decât moduri de coexistență și trai cotidian. Nu e cazul ca fetele să învețe sporturi bărbătești nici măcar pentru autoapărare; nu e nevoie să învețe să se descurce cu mici operațiuni tehnice, altfel, cine știe, poate n-ar mai avea nevoie de bărbați protectori. Am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
psamomatoși; tipul tranzițional este o variantă intermediară între cel meningotelial și cel fibros, întâlnindu-se frecvent vârtejuri celulare și corpi psamomatoși. Meningioamele atipice (grad II OMS) sunt caracterizate de o activitate mitotică ridicată (4-20 mitoze/0,16 mm2) sau de coexistența a cel puțin trei din următoarele caracteristici histologice: celule mici, macronuclei, pattern difuz și arii de necroza. Se citează un risc de 8 ori mai mare de recidivă tumorală, chiar și în cazul rezecției chirugicale totale [12]. Meningioamele anaplazice (grad
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
stat prevalează total și determină înmulțirea nemăsurată a semnelor monetare - inflația - în afară de orice considerații de schimb real economic"687. Complexitatea circulației monetare ce a apărut odată cu extinderea hârtiei monedă a determinat unele state să folosească chiar un "regim mixt de coexistență a monedei de hârtie sub forma biletului de bancă convertibil (a bancnotei convertibile n.n.) și a hârtiei monedă emisă de stat, fără convertibilitate, dar având putere legală și curs forțat (bancnota neconvertibilă - ca formă de existență a hârtiei-monedă n.n.). În
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
dacă aceasta presupune crearea de noi prieteni, rezolvarea neînțelegerilor cu cei vechi sau găsirea de mijloace pacifiste de abordare a unei puteri în creștere. Totuși, poate fi de cel mai mare folos acolo unde drumul este mai anevoios, făcând loc coexistenței adversarilor. Cu câteva luni înainte de al Doilea Război Mondial, FDR a spus: ,, Niciun om nu poate transforma un tigru într-o pisică mângâindu-l"3. Se referea la Adolf Hitler și avea dreptate. Acordul din 1938 de la München între Hitler
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
acesta este un proces științific; alții ar putea, în mod logic, privi întreaga problemă diferit. Aceasta este doar sugestia mea; vedeți dacă vă convine. Eu le spun studenților că istoria este modelată de patru feluri de lupte pentru supraviețuire, pentru coexistență, pentru eliberare de sub dominație și pentru găsirea unui scop în viață. Pentru decidentul politic modern, aceste lupte se traduc, deși imperfect, în dezideratul de a satisface nevoile economice de bază, urmărirea păcii, apărarea libertății și exercițiul gândirii independente. Ceea ce numim
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
pe plan politic sau economic, ci și cultural; cooperarea între oameni vizează toate domeniile. Deviza adoptată " Unitate în diversitate" dezvăluie tocmai importanța colaborării, a unității oamenilor, dar în același timp respectarea și aprecierea diversității: "Pluralismul cultural implică acceptarea celuilalt, toleranța, coexistența plurală, dar cu șansa afirmării pozițiilor proprii"31. Termenul de percepere a diferenței culturale ne face conștienți de diversitate, fie ea a limbajului, a gândirii, a obiceiurilor sau a stilului. Conceptul de "diversitate" este perceput în variate moduri de la o
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
o diversitate culturală care presupune identități și entități naționale, regionale și locale, care, după experiența ultimului Război Mondial, au făcut imposibilă fondarea Europei pe o identitate culturală comună. În acest moment identitățile culturale naționale și regionale coexistă cu cea europeană, coexistență exprimată în principiul subsidiarității și al complementarității din articolul 128 al Tratatului de la Maastricht și din articolul 151 al Tratatului de la Amsterdam. Din același motiv însă se constată lipsa unei politici culturale europene, acțiunile comunitare reflectându-se doar în disponibilitatea
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
pe plan politic sau economic, ci și cultural; cooperarea între oameni vizează toate domeniile. Deviza adoptată " Unitate în diversitate" dezvăluie tocmai importanța colaborării, a unității oamenilor, dar în același timp respectarea și aprecierea diversității: pluralismul cultural implică acceptarea celuilalt, toleranța, coexistența plurală, dar cu șansa afirmării pozițiilor proprii. Termenul de percepere a diferenței culturale ne face constienți de diversitate, fie ea a limbajului, a gândirii, a obiceiurilor sau a stilului. Încercăm să rezolvăm contradicția internă provocată de diversitate. Conceptul de "diversitate
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
ca ființă care muncește și gândește pentru a-și defini dorințele și pentru a-și construi universul imaginar și simbolic, ca rezultat al influenței evoluționismului asupra științelor umaniste în secolul al XIX-lea. Nu a fost luată în calcul posibilitatea coexistenței ideilor moderne despre om ca întreg, depășindu-și limitele funcțiilor biologice și psihologice. Funcționalismul, prezentat în studiul de față ca metodă antropologică minimală de studiu al culturii, este limitat de faptul că îl reduce pe om la o sumă de
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]