1,105 matches
-
Înfricoșător, caracteristic nopților foarte geroase; afară năvălește un curent de aer fierbinte, aproape la fel de dens ca aburul locomotivei care gâfâie În gară; și În acel moment, Zahar, vizitiul nostru, ia În mână situația - o matahală de bărbat Îmbrăcat Într-un cojoc, din a cărui centură stacojie ieșeau În afară uriașele mănuși Îndesate acolo. Aud zăpada scârțâind sub cizmele lui de pâslă, În timp ce se ocupă de bagaje, aud hamurile zornăind, apoi aud cum Își ușurează nasul printr-o manevră dibace de stoarcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
urce Ester? Că avea să-și caute loc chiar în vagonul și în compartimentul acela în care B. dormea pe genunchii mei? Trenul era arhiplin și, ca o pedeapsă, Ester a stat mai tot timpul, până în București, în ușa compartimentului. Cojocul vișiniu, cu fulgi de zăpadă topiți, lipit de geamul compartimentului lățise picurii aceia de apă, dându-le contururi de petale sângerii. Ne-am privit doar în străfulgerarea clipei cât Ester a vârât capul pe ușă, căutând un loc liber. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ce măsură măsurați, cu aceea vi se va măsura.” (Matei 7, 2). Absolut toate textele sunt pilde, foarte explicite, pentru înțelegerea lor nefiind nevoie de complicate chei hermeneutice. Ca și cele prezentate succint mai sus, și celelalte texte, „Hoții”, „Calomniatorii”, „Cojocul”, „Ești oarbă!”, „Incendiul”, „Ploaia”, „Pomii lui moș Anton”, „Fântâna lui Bulgaru”, „Vecinii darnici”, „Binecuvântați!”, „O lecție de neuitat” și „Minunea”. „Hoții”, credem noi, este cea mai bine realizată din perspectiva obiectivității, fiind stranie prin cele două tipologii de hoți pe
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
text de Pateric; în fața defăimării, smerenia este cea mai bună conduită. Revine imaginea candelei, devenită acum, candelă a mărturisirii adevărului, care se reaprinde în suflet smerit și pocăit („Mâhnește-te pentru păcat, că doar această mâhnire este aducătoare de mântuire.”). „Cojocul” - povestire foarte bine închegată, scrisă cu necesară vervă, pentru situația hazlie înfățișată, totodată cu profund caracter educațional. Revine discursul asupra Poruncii a VIII-a din Decalog, „Să nu furi!” (Ieșire 20, 15), însă, de astă dată, în alt registru. „Ești
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
a închina paharele cu vin, care mereu erau pline. Mirele, fericit, se cherchelise de-a binelea. Părea să fie mulțumit și tatăl fetei. Peste ceva timp, apărură mama cu fata care era gata de a porni la drum. Purta un cojoc care o ascundea mai toată, ca să nu înghețe pe drum. Își luă ceva haine și lucruri cu ea, apoi, luându-și rămas bun de la părinți, plecă cu iubitul ei care, de fericire, abia se mai ținea pe picioare. Când și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
lui Dumnezeu se apără prin păzirea și răspândirea adevărului lui Hristos, îi răspunse el. - Plecăciune, sărut mâna, cuvioase părinte, și vă mulțumesc pentru învățătură. Atunci, în acel moment, simți cum o dorință se aprinse ca o candelă în sufletul ei. Cojocul Moș Parfene, gospodar cunoscut din satul vecin, era și un om foarte deștept și muncitor. Era bun la suflet, silitor spre a-i ajuta pe alții mai slabi și mai neputincioși ca el, un om care-și avea inima și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și dădea de ei. Ajuns la târg, moș Parfene, începu să caute cu privirea la pufoaice dar, din curiozitate, și dispunând de timp, mai căuta și la alte lucruri. La una din mese, vede doi bărbați tineri care vindeau un cojoc. Ce dragi îi erau cojoacele! „Acesta trebuie să fie călduros!”, se gândi el și se apropie să-l vadă. Băieții care-l vindeau, cum îl văzu, începură să-și laude marfa. - Hai, moșule, cumpără-ți un cojoc acum la bătrânețe
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
la târg, moș Parfene, începu să caute cu privirea la pufoaice dar, din curiozitate, și dispunând de timp, mai căuta și la alte lucruri. La una din mese, vede doi bărbați tineri care vindeau un cojoc. Ce dragi îi erau cojoacele! „Acesta trebuie să fie călduros!”, se gândi el și se apropie să-l vadă. Băieții care-l vindeau, cum îl văzu, începură să-și laude marfa. - Hai, moșule, cumpără-ți un cojoc acum la bătrânețe, să-ți încălzească oasele, că
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
care vindeau un cojoc. Ce dragi îi erau cojoacele! „Acesta trebuie să fie călduros!”, se gândi el și se apropie să-l vadă. Băieții care-l vindeau, cum îl văzu, începură să-și laude marfa. - Hai, moșule, cumpără-ți un cojoc acum la bătrânețe, să-ți încălzească oasele, că meriți, ce zici? Așa cojoc nu vei găsi nicăieri, pune mâna și vezi ce lucru este, ce calitate. Nici nu te mai gândi, hai, măsoară-l și ai să te convingi singur
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
călduros!”, se gândi el și se apropie să-l vadă. Băieții care-l vindeau, cum îl văzu, începură să-și laude marfa. - Hai, moșule, cumpără-ți un cojoc acum la bătrânețe, să-ți încălzească oasele, că meriți, ce zici? Așa cojoc nu vei găsi nicăieri, pune mâna și vezi ce lucru este, ce calitate. Nici nu te mai gândi, hai, măsoară-l și ai să te convingi singur! „Da ce dacă încerc, doar nu se plătește bani pentru măsurat” se gândi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
se gândi moșul. - Hai că-l măsor, zise el, dar de ce numai unul aveți? Celelalte ați reușit deja să le vindeți? îi întrebă moșul, în timp ce se pregătea de măsurat. Unul dintre ei, văzând intenția serioasă a omului de a măsura cojocul și privind la pufoaica lui veche, îl întrebă: - Dar ai bani de-ajuns ca să-l cumperi, moșule? Moșul nu se gândi mult, băgă mâna în buzunarul pufoaicei, așa cum știa el, scoase un smoc de bani pe care îi arătă celor
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
știa el, scoase un smoc de bani pe care îi arătă celor ce vindeau, ca semn de încuviințare, apoi, la fel, îi băgă înapoi. Cei doi, când văzură smocul de bani, își dădură seama că erau mai mulți decât costa cojocul lor și, hai să-l ajute pe om să-l măsoare. Moș Parfene lăsă pufoaica pe masă, luă cojocul și se îmbrăcă. Și-l potrivi bine pe corp, ridică gulerul și se întoarse cu spatele, așteptând să audă părerea vânzătorilor
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
la fel, îi băgă înapoi. Cei doi, când văzură smocul de bani, își dădură seama că erau mai mulți decât costa cojocul lor și, hai să-l ajute pe om să-l măsoare. Moș Parfene lăsă pufoaica pe masă, luă cojocul și se îmbrăcă. Și-l potrivi bine pe corp, ridică gulerul și se întoarse cu spatele, așteptând să audă părerea vânzătorilor. - Ei, cum vă pare? îi întrebă el. Nu primi niciun răspuns. Când se întoarse iar cu fața spre ei
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
au mai așteptat, au luat pufoaica și au dispărut printre oameni. Moșul, iubitor de dreptate cum era, nu se bucură, i se făcu milă de acei oameni; doar nu se aleseră cu nimic decât cu o pufoaică veche. Îmbrăcat în cojoc și cu banii în buzunarul pantalonilor, el stătu mult timp acolo și îi așteptă cu gând că se vor întoarce, dar în cele din urmă, trebui să plece, să se întoarcă acasă. Când îl văzu mătușa Paraschiva îmbrăcat cu cojoc
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cojoc și cu banii în buzunarul pantalonilor, el stătu mult timp acolo și îi așteptă cu gând că se vor întoarce, dar în cele din urmă, trebui să plece, să se întoarcă acasă. Când îl văzu mătușa Paraschiva îmbrăcat cu cojoc, îl luase la rost: - N-ai zis că mergi să-ți cumperi pufoaică, bre? - Da, dar m-am răzgândit și mi-am luat cojoc. Crezi că nu merit? Cei care mi l-au vândut au zis că îl merit. Poate
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
din urmă, trebui să plece, să se întoarcă acasă. Când îl văzu mătușa Paraschiva îmbrăcat cu cojoc, îl luase la rost: - N-ai zis că mergi să-ți cumperi pufoaică, bre? - Da, dar m-am răzgândit și mi-am luat cojoc. Crezi că nu merit? Cei care mi l-au vândut au zis că îl merit. Poate că au avut dreptate, cine știe? Îi povesti, apoi, întâmplarea soției și așa, de la unul la altul, tot satul știa istoria cu cojocul lui
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
luat cojoc. Crezi că nu merit? Cei care mi l-au vândut au zis că îl merit. Poate că au avut dreptate, cine știe? Îi povesti, apoi, întâmplarea soției și așa, de la unul la altul, tot satul știa istoria cu cojocul lui moș Parfene. Cine sapă groapa altuia, singur va cădea în ea. Cam așa ceva pățiră și cei doi care vindeau cojocul. Au vrut să-l fure pe moș de bani dar, în cele din urmă, nu s-au ales cu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
dreptate, cine știe? Îi povesti, apoi, întâmplarea soției și așa, de la unul la altul, tot satul știa istoria cu cojocul lui moș Parfene. Cine sapă groapa altuia, singur va cădea în ea. Cam așa ceva pățiră și cei doi care vindeau cojocul. Au vrut să-l fure pe moș de bani dar, în cele din urmă, nu s-au ales cu nimic. Ești oarbă! Plecam acasă. Era luna august și timpul vacanței. Zborul era la orele șase dimineața. Sosisem la aeroport cu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cu apă moartă... Dânsa se-nchircește, se-nnăsprește- Ca un trunchiu uscat cu noduri pe isvorul mort plutește. 575Și acum se sfătuiră veseli ei și bucuroși Ca fărtatul lui să iee Fata - mpăratului Roș. Se gătiră omenește cu ițari și cu cojoc, Cu chimirul plin de galbeni, încinși bine la mijloc Și pe drumuri părăsite ei se iau și se pornesc 580Și trecând pintr-o pădure din ținutu - mpărătesc, Din tufari cu crenge grele el s-apucă să adune În basmaua pistruită ca
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
diminețile, Să-mi câștig paralele Să le beau cu mândrele. 245 D-Ioane, crășmariu bătrân, Ien dă-mi o hoalbă de vin, Că văd pe badea venind Pe vârfuțul dealului, În spatele calului Și cunosc că-i mânios, Că-i cu cojocul pe dos. 246 Supărată-i nana mea Că n-are cu cine bea, Da mai supăratu-s eu Că nu am vinars să beu. 247 Fire-a dracu supărat Pîn-or fi trei crîșme-n sat - Că oi be la care-oi vre
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
faci blăstămatule, Mișcă, mișcă din călcâie Ca moara din căpătâie. 254 {EminescuOpVI 255} 306 Vântul bate, scolăie Cârpa nanii roșie, Vântul bate, leagănă Cârpa nanii galbenă. 307 Părul tău e de inele, Nu mă pot uita de jele. 308 Ioane cojocul tău Nu L-aș lua dintr-un tău. 309 Cîtu-i d-ici pân-la Tinca Ca și mine nu-i afla, Cîtu-i d-ici pân-la Holod Puțini prunci ca mine - au fost. 310 De cîndu-s curvele-n țară Nu-i nici
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Holod Puțini prunci ca mine - au fost. 310 De cîndu-s curvele-n țară Nu-i nici grâu, nice secară Numai neghinioară goală. 311 Dacă nu-i și nu-i și nu-i Norocul la vremea lui. 312 Câte fete cu cojoc Toate așteaptă să le joc - Le mai joace cioarele Că mă dor picioarele. 313 Eu, puicuță, te-aș lua, Dar mi-a spus vecină-ta Că te culci sara cu soare Și te scoli la prânzul mare Și-ncă te
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Și cu urechile-n saci băgau. Carele le-ncărcară Și la moară le porniră. Iară hoața cea de moară Când văzu atâta cară Încărcate cu povară, Puse coada pe spinare Ș-apucă pe iaz la vale, Dar morarul priceput Luă cojocul cel mițos Și mi-l întinse pe jos, Și mai luă și un frâu, Și-o legă de căpătîiu, Și-i dete una-n șele Și o așeză pe măsele. Sacii descărca Și-n coș îi băga Din coș până-n
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
numai niște lungi țărușe ascuțite, din care șese aveau fiecare-n vârf câte un cap, iar al șeptelea fără, se clătina mereu în vânt și zicea: cap! cap! cap! cap! Pe prispă o babă bătrână și sbîrcită, culcată pe un cojoc vechi sta cu capul ei sur ca cenușa în poalele unei roabe tinere și frumoase, care-i căuta în cap. - Bine v-am găsit, zise Făt-Frumos. - Bine-ai venit flăcăule, zise baba sculîndu-se. Ce-ai venit? ce cauți? Vrei să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mpăratului Roșu. Și se iau și se pornesc. Mergând ei printr-o pădure, aproape de curtea-mpăratului, o cules CĂLIN - NEBUNUL o basma de alune. Ajungând la poartă a auzit un vuet mare. Da ei erau îmbrăcați cu ițari și cu cojoc și-ncinși cu chimiriu. Da baba cea de la poartă era de-a noastră; - Bună sara, mătușă! - Mulțămesc D-tale voinice! - Da ce-i aici, ce s-aude? - Se mărită Fata - mpăratului. - Da cine o ia? - Bucătarul, c-o ucis doisprezece
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]