69,333 matches
-
niște Țărani în barca tot din 1915 etc. îi țin serios companie și se încununează, fără nici o concesie în epoca, pentru ca totul era deja rezolvat de vreo patruzeci de ani, cu Semnarea unui Apel al Păcii la o gospodărie agricolă colectivă din 1952. Ceea ce ridică aici serioase semne de întrebare, nu este faptul că aceste subiecte ar putea fi folosite ca pretexte formale pe care imaginația și libertatea artistului să zburde în voie, ci acela, mult mai grav și deja verificat
Camil Ressu, la o nouă privire (IV) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16455_a_17780]
-
Purcărete, are, teoretic, rolul comentatorului, rezoneur-ului, dar într-un mod mult prea palid, uneori chiar stîngaci, fără urmă de fior, insistînd doar pe anumite cuvinte cheie, deși ar fi putut induce o atmosferă care să compenseze tratarea rezumativă. Personajul acesta colectiv joacă diferite personaje secundare, lumea de la bal, lumea care bîrfește, dar constituie și un decor viu, care în mișcare realizează schimbări, definește spații, obiecte. În acest punctaj teatral, nu există răgaz pentru profunzimi actoricești. Singurul actor care face mai mult
Turnul de fildeș by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16437_a_17762]
-
propagandiști ce făceau spume la gură în Hală, în lumea pestriță a tarabelor. Unde era și pegra, și lumea curățică a tîrgului. Electoratul carevasăzică. Un an dacă nu doi, energumeni congestivi au spurcat, în cunoscutul argou al agitatorilor (și organizatorilor colectivi) Convenția și Președinția. Brusc, la gestul marelui prestidigitator, toți au dispărut. Alegerile au fost cîștigate, gata, agitatorii nu mai aveau nici o treabă în Hală. Au redevenit șmenarii calificați pe care-i știam. A dispărut și coada grasă, cu zbîrciții ce
Iarnă cu fard gros by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16462_a_17787]
-
puțin în perioada dogmatică este sărăcăcioasă și omoloagă lumii infantile: asexuale (filiale și tovărășești), fără nuanțe și extrem de intense. Aceste sentimente vehiculate prin literatură nici nu aparțin, paradoxal, întrutotul subiectivității, căci subiectivitatea e un mare păcat: ele au un caracter colectiv și, prin aceasta, cvasi-obiectiv. personaje exponențiale împărtășesc sentimente colective într-o lume supusă implacabilei legi a istoriei. Sentimentele cvasi-obiective nu sînt un cerc pătrat, ci exprimă o realitate a socializării primare sau a alternării. Atunci cînd rolul este insuficient interiorizat
Despre condiția literaturii în socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16533_a_17858]
-
infantile: asexuale (filiale și tovărășești), fără nuanțe și extrem de intense. Aceste sentimente vehiculate prin literatură nici nu aparțin, paradoxal, întrutotul subiectivității, căci subiectivitatea e un mare păcat: ele au un caracter colectiv și, prin aceasta, cvasi-obiectiv. personaje exponențiale împărtășesc sentimente colective într-o lume supusă implacabilei legi a istoriei. Sentimentele cvasi-obiective nu sînt un cerc pătrat, ci exprimă o realitate a socializării primare sau a alternării. Atunci cînd rolul este insuficient interiorizat, știi ce-ar trebui să simți întocmai. E perioada
Despre condiția literaturii în socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16533_a_17858]
-
istoriei. Sentimentele cvasi-obiective nu sînt un cerc pătrat, ci exprimă o realitate a socializării primare sau a alternării. Atunci cînd rolul este insuficient interiorizat, știi ce-ar trebui să simți întocmai. E perioada de învățare, cînd sentimentul e prescris și colectiv (resimțit ca exterior și constrîngător), încă nu e asimilat de către copil. În acest moment identitatea nu este asumată și copilul vorbește despre el la persoana a treia. La fel se întîmplă și cu scriitorii proletcultiști care nu sînt convinși de
Despre condiția literaturii în socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16533_a_17858]
-
Ioana Copil Popovici Istoria recentă a lumii deformate de cincizeci de ani de stalinism dovedește că uitarea este un reflex colectiv care se plătește scump. Totuși, gesturi recuperatoare există. în mod paradoxal, multe dintre ele sunt cărți care se publică în Occident și reprezintă o surpriză chiar pentru aceia despre a căror lume se povestește. Bine documentate, riguros științifice, unele cu
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
cheia eticii și a moralei. Să le recunoaștem, așadar, componenta normativă: nu sîntem, ci ar trebui să fim, făpturi capabile de discernămînt și de decizii consecvente cu identitatea noastră personală. Oare în România acestor zile, decizia electoratului reflectă identitatea noastră colectivă, sau e o aberație ivită tocmai din neputința de a lua o decizie? În momentul de față mă tem că orice răspuns am da e la fel de sinistru. Harry G. Frankfurt - The Importance of What We Care About, Cambridge University Press
Cine sîntem cu adevărat by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16582_a_17907]
-
Un dor, o nevoie, un vis sau un nume./ O vale prin care nu apa străbate/ Ci lacrimi ce lasă pâraie umflate." (Lacrimile, p. 128). Exemple cu astfel de lamentații, când individuale, sfârșind într-o poezie de album sentimental, când colective, rezolvate într-o poezie politică, sunt cu duiumul. Poezia solară, ceremoniile rurale exuberante nu se pot întrezări. Clasicul Coșbuc e aproape de nerecunoscut în juvenilul Coșbuc.
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]
-
în mare, romanul lui Petre Barbu, o înscenare grotescă a României postcomuniste, marcată de frustrările trecutului, de confuzia și mizeria tranziției, de prostia și alienarea oamenilor trăitori supt vremi nemernice. Evident, Blazare se vrea și o parabolă. Depozitar al memoriei colective, Complexul înseamnă și privilegiul inițiativei individuale de desprindere de trecut. Tache, povestind realismul absurd al funcționării Alimentarei în comunism, câștigă banii necesari răscumpărării ochilor tatălui său și plecării în lume alături de Maria, sora unui dintre tinerii omorâți de securiști, cea
Un roman cu loseri ratat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11853_a_13178]
-
o ediție de Opere alese George Coșbuc, alcătuită după un păgubos procedeu al selecției, agreat de regimul comunist în așa-zisa "valorificare a clasicilor", practicată cu precauție în perioada proletcultistă. E adevărat că după înființarea Editurii Minerva și crearea unui colectiv editorial profesionist s-a putut pune în aplicare, nu fără piedicile cenzurii, principiul editării integrale a unui clasic, dar de care Coșbuc nu a beneficiat. În Nota asupra ediției, însoțind primul volum, Gavril Scridon își înfățișa astfel proiectul: "Prezenta ediție
Dacă nici Coșbuc, atunci cine? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11861_a_13186]
-
subcultură ce ar vrea să acopere întreaga noastră plajă existențială: toate acestea vor avea efecte dramatice pe termen mediu și lung, afectând ireversibil inimile și creierele conaționalilor noștri, transformându-i ușurel în ceea ce un filozof numea, generic și plastic, "imbecilul colectiv". Închei cu această viziune ce ar putea părea catastrofică (să dea Dumnezeu să nu fie așa!), și mă întorc la situația de la cotidianul "Adevărul". Eu, mărturisesc, nu am putut să urmăresc cu inima ușoară și zâmbete uleioase pe figură ceea ce
Memento ALIA by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11852_a_13177]
-
pare-se - în copilărie, ar fi suferit de poliomielită). SImplu! Pentru a justifica - postum - un regicid și a legitima aceeași roză sîngerie care i-a luat locul. Iar legenda aceasta - mai exact, complexul acesta de legende bine înrădăcinate în mentalul colectiv - își are originea, ne spune doamna Tey, într-un înscris. Un manuscris, transcris, rescris, pînă la urmă - plagiat după aproape un veac, care a devenit acuză fără drept de apel, de-a lungul veacurilor și în veci. Un manuscris găsit
Scrisorile primejdioase by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11940_a_13265]
-
Văcăroiu, la Observator (Antena 1), în ziua de Dragobete: -Lăsați-o încolo, mă! i-a pus el la punct pe vreo câțiva senatori mai zglobii în urma, sau în timpul unei votări. Să fie, oare, această intimitate parlamentară, un preambul al viitoarelor scăldări colective în piscină ? Doamne-ajută! Altele cele. -Maestrul Ion Irimescu a împlinit 102 doi ani. Sănătate și putere de muncă în continuare! L-am văzut la tv și l-am auzit. E un miracol de luciditate... -Maria Buză prezintă la Național Tv
Optimi, mocirlă și-o piscină by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11962_a_13287]
-
Nicolae Mocanu, beneficiind de o listă mai lungă de colaboratori. Cartea - apărută în condiții grafice foarte bune, în acord cu acuratețea sa filologică - reunește studii publicate de regretata lingvistă (dispărută în anul 2003) de-a lungul întregii vieți, în volume colective și reviste de specialitate. Cunoșteam multe dintre ele dinainte, pentru că erau repere sigure ale domeniului: sintetizînd direcții și idei fundamentale de cercetare (ca și cartea ei de sintaxă a oralității, Subordonarea în frază în româna vorbită, 1980), au fost adesea
Dialectal, popular, vorbit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11976_a_13301]
-
personalității lor (postmodernismul lovește din nou!). Filmele lui Stillman sînt "de relație", dar nu de relație convențională "băiat - fată" cum se mulțumesc să rămână majoritatea filmelor de acest gen. Regizorului îi place să ia temperatura mediului social tocmai prin intermediul promiscuității colective, să vadă cum sunt articulate relațiile, care e sursa dinamismului lor. Nu lipsește un filtru satiric pe care-l aplică viziunii sale. Face asta într-un mod discret, dar nu mai puțin lucid sau atent decât un film multi-premiat ca
Muzici și filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11985_a_13310]
-
ficțiune ? Literatura, ca și cinematograful, trebuie să fie martori ai timpului lor. Pe lîngă reflecții și amuzament, trebuie să fie martori ai timpului lor. Nu se poate scrie pornind de la nimic. Iar opusul nimicului este istoria, fie ea personală sau colectivă. De aceea, acestea sînt mereu prezente în cărțile mele. În țara mea, după franchism, s-a instaurat un pact al uitării pe care politicienii l-au crezut necesar pentru reconcilierea dintre spanioli și pe care au vrut să-l extindă
Interviu cu Julio Llamazares - "Pentru mine poezia este fundamentală" by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11986_a_13311]
-
familie sau din colectivitate), fondul tradiției orale, imaginația, invenția, ficțiunea. În tot ceea ce a publicat pînă acum Julio Llamazares, rămîne fundamentală raportarea, în forme, cu modalități și din perspective diferite, la problematica memoriei în cele două ipostaze complementare, individuală și colectivă. Memoria determină geneza, finalitatea, conținutul și perspectiva operelor sale; este, așadar, sursă de inspirație sau punct de pornire ("memoria populară" pentru romanul Luna de lobos- Luna lupilor, memoria personală pentru Escenas de cine mudo - Scene de film mut), "mesaj" (apel
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
de inspirație sau punct de pornire ("memoria populară" pentru romanul Luna de lobos- Luna lupilor, memoria personală pentru Escenas de cine mudo - Scene de film mut), "mesaj" (apel la neuitare a trecutului istoric și individual), substanță a tramei romanești (trecutul colectiv - Războiul Civil, emigrarea, dictatura - sau personal - perioada copilăriei), obiect al reflecției și explorării poetice, dar și componentă a viziunii auctoriale prin intermediul unui eu lirico-narativo-reflexiv care privește lumea pornind de la asumarea memoriei. Din perspectiva amintirilor trecutului, timp al plenitudinii, este privit
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
și în fața pericolului alienării individului. Recursul la memorie este inevitabil pentru menținerea legăturii vitale cu timpul istoric, mai mult sau mai puțin îndepărtat, care este nimicit de timpul ca proces ireversibil, dar în care se află rădăcinile identității individuale și colective. Memoria este salvatoare, dar este și sursa nostalgiei, a insatisfacției, a durerii și a pesimismului, în măsura în care evocă degradarea și moartea ("ploaia galbenă" și "zăpada"), de care ea însăși este amenințată ("melancolia anilor" se extinde asupra amintirilor și "transformă încetul cu
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
limba română, valorifică ficțiunea pentru consolidarea memoriei în înfruntarea cu forța distrugătoare a trecerii timpului și își susțin pledoaria pentru memorie pe dezvăluirea semnificațiilor profunde și a ultimelor consecințe ale atitudinilor opuse, de acceptare și de respingere a unei experiențe colective sau personale cu rol decisiv în evoluția societății și individului.
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
este clară, este suficient să se facă o etichetare ca după un timp persoana însăși - crede, se lasă influențată, sugestionată, pistonată dacă eticheta (negativă) continuă. Negativă în sens că nu s-a respectat probabil această valoare, acest mit interior, dar colectiv, ce ajunge precum o instanță de judecată.La țară, totuși, se cunosc mai bine acestea (cu ‘’mă vorbesc și babele’’).Influențele și corespondențele, sau aprecierile/dezaprecierile colective sunt în genere mai puternice, între ceea ce crede o persoană despre sine și
CE E FEMEIA? ..DAR, FRUMUSEŢEA (FARMECUL) EI? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382663_a_383992]
-
sens că nu s-a respectat probabil această valoare, acest mit interior, dar colectiv, ce ajunge precum o instanță de judecată.La țară, totuși, se cunosc mai bine acestea (cu ‘’mă vorbesc și babele’’).Influențele și corespondențele, sau aprecierile/dezaprecierile colective sunt în genere mai puternice, între ceea ce crede o persoană despre sine și ce cred cei din jur, acestea se inter/reinfluențează reciproc. Aproximativ cum există interdependență între frumusețea fizică recunoscută și cea interioară a unei persoane, deși nu prea
CE E FEMEIA? ..DAR, FRUMUSEŢEA (FARMECUL) EI? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382663_a_383992]
-
lunii următoare, când se analizau rezultatele în producție ale lunii precedente și măsurile ce se impuneau de luat. Propunerea de a crea acest post trebuia discutată în ședința de partid mai întâi, așa era democratic: ca hotărârile să se ia colectiv și cum membrii de partid din C.A.P. erau considerați reprezentanții tuturor sătenilor, numai după ce aceștia o aprobau în ședința de partid lunară, se supunea în ședința consiliului ca propunere pe ordinea de zi. La raion era mai simplu, deoarece
CAP. XV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382698_a_384027]
-
C.A.P. erau considerați reprezentanții tuturor sătenilor, numai după ce aceștia o aprobau în ședința de partid lunară, se supunea în ședința consiliului ca propunere pe ordinea de zi. La raion era mai simplu, deoarece nu raionul plătea salariatul, ci gospodăria colectivă, așa că se putea obține postul solicitat de la Secția Agricolă a raionului, mai ușor. Cadrele tehnice aveau un alt statut în cadrul C.A.P.-ului, nu erau plătite cu norme de muncă, ci cu salarii și erau înregistrați la Camera de Muncă
CAP. XV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382698_a_384027]