1,023 matches
-
expresiei verbale. În acest sens, "se caută, în principiu, un echilibru între precizia științifică sau juridică și ambiguitatea limbajului curent, a limbii comune, ca și între solemnitate și familiaritate"81. În epoca noastră, remarcăm evoluția limbajului politic spre informal, spre colocvial, spre simplificare excesivă, elemente specifice discursului populist. Tendința de clișeizare, de utilizare intensă a formulelor fixe prestabilite, adoptarea unor structuri sintactice reiterative, preluarea și proliferarea unor simboluri și metafore predilecte sunt trăsături care transformă limbajul politic într-un tip de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
politică, senat, parlament, guvern, prezidențial, electoral etc.), cât și la elemente ale vocabularului comun, pe care le îmbogățește cu semnificații noi (dreapta, stânga, centru, roșu, portocaliu). Fenomenul circulației este bilateral, o serie de termeni specifici discursului politic pătrunzând în limbajul colocvial. În aceste condiții, delimitarea cu strictețe a unui inventar lexical caracteristic comunicării politice se dovedește o întreprindere dificilă, pentru că diferențele dintre lexicul politic și vocabularul comun nu rezidă în cuvintele utilizate, ci în funcțiile pe care acestea le îndeplinesc, în
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cancelar pe malurile Dâmboviței, care să fie totodată prezident al Consiliului de Miniștri. Am cam vorbit pân'acum, mai mult în bătaie de joc, despre Bismarck sau Cavour al României; ni s-a făcut pe plac, îl avem"354. Dimensiunea colocvială, paideică, a prelecțiunilor publicistice eminesciene, premisă a dominantei pragmatice a scrisului jurnalistic, se sprijină pe dialogul permanent cu virtualii cititori, iar metacomentariul didactic evidențiază acest lucru: " Crezi oare, cititorule, că acea sarcină de un sfert de miliard de datorie directă
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
pasivă care se limitează la receptarea mesajului jurnalistic. Printre mijloacele de realizare a expunerii adresate înregistrate de publicistica eminesciană amintim: valorificarea curentă a interogațiilor retorice; folosirea formelor în vocativ; inserția deixisului de persoana a II-a; utilizarea formulelor de adresare colocvială; prezența elementelor fatice (de menținere a contactului dintre emițător și receptor) și a celor conative (orientate către destinatar), valorificarea structurilor incidente orientate către cititor, cu rol de reluare și de subliniere a unor afirmații (după cum vă atrăgeam atenția). Tehnica discursului
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cabinetului german și îndeosebi a d-lui de Bismark de-a încheia alianțe"464. În același timp, secvențele adresate au rolul de a introduce și de a dezvolta comentarii pe marginea temei abordate, plasând sub semnul complicității și al relației colocviale raportul jurnalist-cititor: "Crezi oare, cititorule, că acea sarcină de un sfert de miliard de datorie directă, încărcată alaltăieri în spatele a sute de mii de oameni cari n-au nici mălaiul trebuincios hranei lor de toate zilele, crezi că acea sarcină
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în redacția Timpului, se face simțită conștiința valorii performative a scrisului jurnalistic, a impactului pe care îl are acesta asupra cititorului. Multe din articolele publicate în gazeta conservatoare relevă o relație explicită cu cititorul, vizibilă în adresarea directă, în formulări colocviale care instaurează un soi de complicitate între jurnalist și public, în demersul evaluativ și critic al clasei politice. În paginile Timpului, Eminescu dă frâu liber retorismului și patosului exprimării, expresie a angajării gazetarului în campanii de presă, în polemici virulente
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Iași”, „Timpul” ș.a. O perioadă e redactor la ziarul „Partener”. Volumul de proză scurtă Povestiri cu înjurături (2000) și romanul Dincolo de frontiere (2002) recomandă un autor care recompune cu rafinament tocmai lipsa de rafinament a mediilor descrise. Naratorul utilizează limbajul colocvial, dialectal, argotic și reușește să creeze pentru fiecare personaj câte un cadru care îi permite acestuia să se autodefinească drept participant la un dialog. Pe prima filă a cărții sale de debut stă scris: „orice înjurătură condensează o poveste”, formulă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289953_a_291282]
-
a presiunilor exercitate, precum și posibilităților de răspuns la impulsurile și presiunile resimțite. ANEXA nr. 1 Așa după cum am arătat, la locul de muncă una dintre sursele majore, dacă nu cea mai importantă, este reprezentată prin managerii (“șefii”, printr-o desemnare colocvială). Iată un model de chestionar ce poate fi administrat acestor șefi, pentru a evidenția care dintre comportamente sunt cauzatoare de presiuni asupra echipei (subordonaților), acordându-se un scor cuprins între 1 și 5: 1. Ați consumat vreodată fără rost timpul
ABORDAREA GESTIUNII STRESS-ULUI ÎN MEDIUL MICROECONOMIC by Alexandru Trifu, Carmen Raluca Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/771_a_1655]
-
executate din olandă, cu broderie și dantelă. Spre sfârșitul perioadei moderne, fustele și rochiile se strâmtează foarte mult, „marginea de jos a acestora fiind cu o bandă de material textil solid, care să o țină strânsă în jurul gleznelor”. În limbajul colocvial, această rochie a fost adoptată sub denumirea de „rochia împiedicată”. Se purtau pălăriile supradimensionate, ce erau garnisite cu „egrete, aripi de păsări, profuzie de flori și noduri uriașe de panglici, închipuind o adevărată grădină de zarzavat - în limbajul colorat al
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
restabilește, de pe soclu, ordinea: Cogito, ergo sum! Și aici, da, cerșetori. Dar nu cu prunc într-o mînă și cu ziarul perimat în cealaltă. Exemplarele, deloc famelice, au la picioare superbe exemplare husky, cîte două, trei, cerșitul consumîndu-se în notă colocvială, radioasă, reciproc profitabilă. Vizită la École Supérieure des Beaux Arts. Local generos-modern. Sîntem conduși în cîteva... clase, iar nerăbdarea-mi, tot amînată în a descoperi măcar un... studiu de atelier, rămîne doar nerăbdare, pentru că așa ceva nu există, cei cîțiva studenți
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Moisil ș.a. Între traducători, R. ocupă un loc de seamă prin echivalențe perfecte ale expresivității moderne. A transpus pentru cititorul român fie coerența stilistică din proza lui D.H. Lawrence prin contrapunctări de ritmuri, nuanțe și tonalități, fie limbajul și stilul colocvial, cu multe repetiții și expresii specifice englezei americane, proprii lui J. D. Salinger, fie stilul baroc al lui Lawrence Durrell din Justine și Balthazar, transpunerea acestor prime două romane din Cvartetul din Alexandria, publicată postum, în 1983, reprezentând și încununarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289121_a_290450]
-
In cadrul terapiei lui Gwen, terapeutul i-a întâlnit, de mai multe ori, pe părinții ei. Aceste convorbiri de familie se bazează pe câteva principii directoare: - schimbul de informații cu părinții (psiho-educație); - promovarea unui stil de comunicare sincer, empatic și colocvial dintre Gwen și părinții săi; - acțiunea comună în care s-au implicat Gwen, părinții săi și terapeutul (rezolvarea problemei...); - evaluarea continuă a problemelor și progresul lui Gwen. Programul și durata terapiei Tratamentul se realizează după un anumit program, cu ședințe
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
71-75; Ilie Constantin, „Migdalul înflorit a doua oară”, LCF, 1973, 1; Dana Dumitriu, Reîntoarcerile poeților: Dragoș Vrânceanu, „Cântecele casei de sub pădure”, RL, 1973, 32; Grigurcu, Idei, 109-115; Crohmălniceanu, Literatura, II, 508-509; Piru, Poezia, I, 144-148; Barbu, O ist., 98-100; Regman, Colocvial, 296-304; Vlaicu Bârna, Dragoș Vrânceanu, RL, 1977, 19; Eugen Jebeleanu, Buimacul frenetic, LCF, 1977, 32; Gheorghe Grigurcu, Ceremonie critică, VR, 1977, 12; Adrian Popescu, Poezia lui Dragoș Vrânceau, ST, 1978, 5; Dorin Tudoran, Biografia debuturilor, Iași, 1978, 235-246; Grigurcu, Poeți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290651_a_291980]
-
linie socială sau administrativă. Cică niște cronicari... mai conține un dialog cu Toma Pavel despre „călinescianism” ca fenomen epigonic: deși perspectiva este lucidă și echilibrată, epoca l-a receptat fie drept scandalos, fie plin de curaj. Următoarele volume de cronici - Colocvial (1976; Premiul Uniunii Scriitorilor), Explorări în actualitatea imediată (1978), Noi explorări critice (1982), De la imperfect la mai puțin ca perfect (1987), Nu numai despre critici (1990), Dinspre „Cercul Literar” spre „optzeciști” (1997), Ultime explorări critice (2000) - variază tipul de sumar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
interpretarea este parte integrantă din însuși textul de bază. VIRGIL NEMOIANU SCRIERI: Confluențe literare, București, 1966; Cărți, autori, tendințe, București, 1968; Cică niște cronicari..., București, 1970; Selecție din selecție, București, 1972; Agârbiceanu și demonii. Studiu de tipologie literară, București, 1973; Colocvial, București, 1976; Explorări în actualitatea imediată, București, 1978; Noi explorări critice, București, 1982; De la imperfect la mai puțin ca perfect, București, 1987; Nu numai despre critici, București, 1990; Ion Creangă. O biografie a operei, București, 1995; Dinspre „Cercul Literar” spre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
-se foarte mult, ca atmosferă, mai cu seamă de poezia lui Cristian Popescu. Banalitatea se amestecă de fapt cu epifanicul, realul cu irealitatea, epicul cu liricul, poezia cu proza, limbajul culturii înalte, stilul livresc cu limbajul culturii joase și registrul colocvial, împreună stau imaginația lingvistică și clișeul, originalul și parodia, într-o demonstrație a caracterului eteroclit al oricărui limbaj, inclusiv literar. „Construcția” este vizibilă însă doar la o lectură atentă, aluziile livrești, artificiile, trimiterile ludic-ironice la citate, autori (mai ales la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285769_a_287098]
-
Privită atent, țesătura este complicată. Poezia e când eterică și rafinată, când pedestră, polemică, urâtă chiar; se avântă într-o metaforă cvasiobscură, ca o iluminare bruscă, ori relatează un fapt banal, jurnalier, familiar; mângâie sau înfierează, cântă ori țipă. Este colocvială, orgolioasă uneori, umilă altă dată, fantastă sau naturalistă. O atare „artă poetică” urmărește în fond o democratizare absolută a universului poetic: la nivelul limbajului propriu-zis, al temelor, al atitudinii față de ele. Vizate sunt aici în primul rând sentimentalismul minor, purismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
Henry James, al lui James Joyce, al lui T.S. Eliot (stilul Fluxului conștiinței) era încărcat de lirism și eliptic până la exasperarea lectorului. Ocupația principală a lecturii era căutarea sensului literal și apoi a celui simbolic. Stilul Desperado afișează o claritate colocvială. Julian Barnes și Alasdair Gray, de pildă, declară că nu doresc decât să se facă înțeleși. Ceea ce înseamnă că autorul Desperado a învățat din lecția Fluxului conștiinței că lectura trebuie să fie pe primul loc în calculele scriitorului. Autorul Desperado
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pe cât se poate. 1997-2003 4.5. Ruth Fainlight: "Scriitorii pot schimba lumea" LIDIA VIANU: Ești o poetă fremătătoare. Versurile tale sunt fragile și totuși îndârjite, iar acest paradox te aduce, cred, în aria Desperado. Înțeleg prin Desperado poezia ultimelor decenii, colocvială, nonconformistă și firească, cu alură de jurnal, contraditctorie, sfidătoare. Epoca Desperado e o epocă a scriitorilor ce se apropie între ei prin refuzul oricărei apropieri de alții. Pentru început, ai accepta să fii privită ca o poetă Desperado? RUTH FAINLIGHT
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
normală a oricărei comunități ontologice nealineate în pseudo” ar fi „anarhia convergentă” sau, mai bine spus, „auto(teo)arhia, bineînțeles convergentă (din cauza lui «teo» care o surplombează)”. Cu dezbaterea asupra celui de-al patrulea fel al lui a avea: „avutul-lucru”, colocvialul abordează socialul. Cum ar putea fi proporționat a avea „în funcție de nevoile ireductibil individuale (ba chiar punctuale) caracteristice fiecărui a fi singular”? Amplă și complexă, analiza structurii instituționale a „întreitei lumi contemporane”, cu insistență asupra sistemului socialist, stabilește că instituțiile „își
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
se Închidea la miezul nopții). Posturile de radio, emițătorii și lungimile de undă erau autorizate și de obicei deținute de guvernele naționale: puținele posturi care transmiteau de dincolo de granițele țării erau de obicei situate pe vase sau insule și numite colocvial „posturi-pirat”. Posesia de aparate radio, deja frecventă Înainte de război, era aproape universală În 1960: În acel an exista un aparat de radio la fiecare cinci persoane În URSS, unul la fiecare patru persoane În Franța, Austria și Elveția, unul la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
anunțând formarea unei Rote Armee Fraktion (RAF: Facțiunea Armata Roșie), al cărei scop era să distrugă regimul federal prin forță. Acronimul RAF a fost ales intenționat: așa cum aviația britanică* atacase Germania nazistă de sus, grupul Baader-Meinhof, cum i se spunea colocvial, avea să răpună regimul succesor ciuruindu-l de jos. Între 1970 și 1978, RAF și vlăstarele ei au adoptat o strategie a terorii deliberat arbitrare, asasinând militari, polițiști și oameni de afaceri, atacând bănci și răpind politicieni cunoscuți. Pe lângă cei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe lemn, 0,495 x 0,611 cm, inventar 2182, semnat în partea dreaptă brun jos), ilustrând întâlnirea dintre Samariteancă și Iisus Hristos într-o atmosferă enigmatică, într-un loc retras. Pictorul izolează personajele de orice context istoric, evitând episodul colocvial neotestamentar, locul întâlnirii fiind atemporal fixat. Tehnica utilizată de Verona contribuie din plin la dematerializarea, la spiritualizarea personajelor. Culoarea apare pusă pe pânză cu cuțitul, relieful frunzișului apare puternic marcat, figurile umane fiind imprimate în fundal asemeni unor umbre, fapt
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]