1,142 matches
-
iar în a doua etapă hidroxizii feric și feros elimina apă formând magnetita. Prin acest mod de sinteză chimică umedă se pot obține nanocristale de magnetita cu dimensiuni situate între 10 nm și 20 nm. S-a constatat că suspensia coloidala de magnetita realizată este pură, nu conține impurități sau aglomerări compacte de particule și are comportament superparamagnetic. Nanoparticulele de magnetita preparate ar putea fi utilizate pentru legarea și vectorizarea unor substanțe biologic active, în terapia antitumorală prin hipertermie indusă electromagnetic
NANOPARTICULE DIN MAGNETITA CA PURTATORI MAGNETICI by Geta Olariu, Crina St?ngu () [Corola-other/Science/84280_a_85605]
-
are comportament superparamagnetic. Nanoparticulele de magnetita preparate ar putea fi utilizate pentru legarea și vectorizarea unor substanțe biologic active, în terapia antitumorală prin hipertermie indusă electromagnetic, ca agenți de contrast în imagistică de rezonanță magnetică etc. Se preconizează că suspensia coloidala de magnetita realizată, să constituie materialul de bază pentru obținerea unui fluid magnetic biocompatibil apos stabilizat cu dextran și alți biopolimeri, în vederea preparării unui complex medicamentos citostatic - flui magnetic.
NANOPARTICULE DIN MAGNETITA CA PURTATORI MAGNETICI by Geta Olariu, Crina St?ngu () [Corola-other/Science/84280_a_85605]
-
unii oxizi metalici (de Fe,Co,Cr,Cu etc.), care formeaza silicatii colorați. În industria sticlei se utilizează drept coloranți un număr foarte mare de substanțe care se încadrează de obicei în trei categorii: coloranții ionici, coloranții moleculari și coloranții coloidali. Coloranții ionici sunt, în general, oxizii metalici. De exemplu, sticla roșie conține și oxid de cupru, sticla galbenă sulfat de cadmiu, sticla albastră oxid de cobalt, sticla verde oxid de crom, sticla violetă oxid de mangan. Trioxidul de uraniu dă
Sticlă () [Corola-website/Science/297786_a_299115]
-
de sulf care dă o culoare galbenă sau galbenă-cafenie si mai ales de sulfurile și seleniurile diferitelor elemente. Foarte utilizat este amestecul CdS + CdSe care dă o culoare roșie-rubinie a carei nuanță depinde de raportul dintre cei doi componenți. Coloranții coloidali sunt, de fapt, metalele care, prin tratamente termice adecvate, sunt dispersate sub formă de soluție coloidală imprimând sticlei culori ce depind de dimensiunile particulelor coloidale. Astfel, aurul fin dispersat în sticlă dă o culoare roșie-rubinie foarte frumoasă. Argintul dă nuanțe
Sticlă () [Corola-website/Science/297786_a_299115]
-
diferitelor elemente. Foarte utilizat este amestecul CdS + CdSe care dă o culoare roșie-rubinie a carei nuanță depinde de raportul dintre cei doi componenți. Coloranții coloidali sunt, de fapt, metalele care, prin tratamente termice adecvate, sunt dispersate sub formă de soluție coloidală imprimând sticlei culori ce depind de dimensiunile particulelor coloidale. Astfel, aurul fin dispersat în sticlă dă o culoare roșie-rubinie foarte frumoasă. Argintul dă nuanțe de la galben la cafeniu. Sticlele colorate se topesc în creuzete cu capacități de ordinul sutelor de
Sticlă () [Corola-website/Science/297786_a_299115]
-
dă o culoare roșie-rubinie a carei nuanță depinde de raportul dintre cei doi componenți. Coloranții coloidali sunt, de fapt, metalele care, prin tratamente termice adecvate, sunt dispersate sub formă de soluție coloidală imprimând sticlei culori ce depind de dimensiunile particulelor coloidale. Astfel, aurul fin dispersat în sticlă dă o culoare roșie-rubinie foarte frumoasă. Argintul dă nuanțe de la galben la cafeniu. Sticlele colorate se topesc în creuzete cu capacități de ordinul sutelor de litri sau în cuptoare mici în care temperatura, și
Sticlă () [Corola-website/Science/297786_a_299115]
-
fiziologică dezvoltă aceeași presiune osmotică cu a lichidelor din organism și poate fi obținută prin dizolvarea a 9 g CLNa în 1 L apă. Presiunea coloidosmotică sau oncotică este presiunea realizată de proteinele plasmatice, în special albumine, care formează soluții coloidale. Are o valoare în jur de 25 mmHg. Edemul constă în acumularea de lichid în spațiul interstițial și se poate datora: -creșterii presiunii hidrostatice în capilare -scăderii presiunii coloidosmotice a plasmei -creșterii permeabilității capilare -obstrucției sau distrugerii limfaticelor. Necesarul de
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
procedee de fabricat mătase artificială. Procedeul vâscoză se bazează pe relația ce are loc între alcoliceluloză și sulfura de carbon, CS2 prin care se obține xantogenatul de celuloză. Acesta este solubil în soluție de hidroxid de sodiu, formând o soluție coloidală, vâscoasă, vâscoza (de unde și numele procedeului). Trecută prin orificii foarte fine într-o baie de acid sulfuric diluat (filare umedă) soluția de vâscoză se neutralizează, iar xantogenatul se descompune în celuloză și sulfură de carbon. Pe această cale celuloza se
Celuloză () [Corola-website/Science/307123_a_308452]
-
contribuit la introducerea metodelor moderne în construcția de drumuri, fiind autorul unei metode originale de tratament superficial al îmbrăcăminților rutiere. A redactat norme și instrucțiuni și a construit șosele-laborator pentru încercarea diferitelor tipuri de șosele moderne (pavaje de clincher, asfalt coloidal, asfalt de pământ, covoare asfaltice). A contribuit la elaborarea legii drumurilor din 1929. A avut preocupări de mecanică aplicată la rezistența construcțiilor: calculul deformațiilor sistemelor static nedeterminate, calculul momentelor de inerție ale secțiunilor plane, degradării construcțiilor fundate pe argile cu
Nicolae Profiri () [Corola-website/Science/307143_a_308472]
-
au dus pe autor la observația că la zona de contact cu cloroformul se formează sferule microscopice cu atât mai mari, cu cât sunt mai apropiate de cloroform. Pe baza acestor observații, el a ajuns la concluzia generală că “particulele coloidale aflate în apă, venind în contact cu un solvent ce nu e miscibil cu apa, absorb o mare cantitate din acesta și astfel își măresc volumul”. O altă lucrare de chimie fizică a urmarit acțiunea acizilor asupra substanțelor proteice. Lucrarea
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
Richard Adolf Zsigmondy (n. 1 aprilie 1865, Viena; d. 23 septembrie 1929, Göttingen) a fost un chimist german, laureat al Premiului Nobel pentru chimie (1925) „pentru determinarea naturii heterogene a soluțiilor coloidale si pentru metodele folosite, care au devenit metode fundamentale in chimia coloidala modernă.” s-a născut la Viena, în familia doctorului Adolf Zsigmondy, unul din pionierii stomatologiei din Austro-Ungaria, decedat în 1880. Tatăl său a inventat diverse aparate științifice si
Richard Zsigmondy () [Corola-website/Science/308768_a_310097]
-
n. 1 aprilie 1865, Viena; d. 23 septembrie 1929, Göttingen) a fost un chimist german, laureat al Premiului Nobel pentru chimie (1925) „pentru determinarea naturii heterogene a soluțiilor coloidale si pentru metodele folosite, care au devenit metode fundamentale in chimia coloidala modernă.” s-a născut la Viena, în familia doctorului Adolf Zsigmondy, unul din pionierii stomatologiei din Austro-Ungaria, decedat în 1880. Tatăl său a inventat diverse aparate științifice si chirurgicale, a publicat lucrări cu caracter științific și a încurajat interesul celor
Richard Zsigmondy () [Corola-website/Science/308768_a_310097]
-
clasificarea substanțelor în cristaloizi și coloizi. Aceștia din urmă nu cristalizează, difuzează greu prin solvenți și nu străbat anumite membrane prin care trec soluțiile cristaloizilor. Weimarn demonstreză în 1907 că orice substanță poate fi adusă, în condiții speciale, în stare coloidală. Însă adevăratul fondator al chimiei coloidale moderne este Zsigmondy, iar una dintre realizările sale cele mai remarcabile este ultramicroscopul, datorită căruia este posibilă vizualizarea particulelor coloidale, invizibile cu un microscop obișnuit. Principiul de funcționare al ultramicroscopului este observarea laterală a
Richard Zsigmondy () [Corola-website/Science/308768_a_310097]
-
Aceștia din urmă nu cristalizează, difuzează greu prin solvenți și nu străbat anumite membrane prin care trec soluțiile cristaloizilor. Weimarn demonstreză în 1907 că orice substanță poate fi adusă, în condiții speciale, în stare coloidală. Însă adevăratul fondator al chimiei coloidale moderne este Zsigmondy, iar una dintre realizările sale cele mai remarcabile este ultramicroscopul, datorită căruia este posibilă vizualizarea particulelor coloidale, invizibile cu un microscop obișnuit. Principiul de funcționare al ultramicroscopului este observarea laterală a luminii dispersate de particulele coloidale (conul
Richard Zsigmondy () [Corola-website/Science/308768_a_310097]
-
demonstreză în 1907 că orice substanță poate fi adusă, în condiții speciale, în stare coloidală. Însă adevăratul fondator al chimiei coloidale moderne este Zsigmondy, iar una dintre realizările sale cele mai remarcabile este ultramicroscopul, datorită căruia este posibilă vizualizarea particulelor coloidale, invizibile cu un microscop obișnuit. Principiul de funcționare al ultramicroscopului este observarea laterală a luminii dispersate de particulele coloidale (conul lui Tyndall), acestea devenind vizibile ca puncte luminoase pe fond întunecat. Împreună cu H. Siedentopf, un optician al firmei Zeiss din
Richard Zsigmondy () [Corola-website/Science/308768_a_310097]
-
chimiei coloidale moderne este Zsigmondy, iar una dintre realizările sale cele mai remarcabile este ultramicroscopul, datorită căruia este posibilă vizualizarea particulelor coloidale, invizibile cu un microscop obișnuit. Principiul de funcționare al ultramicroscopului este observarea laterală a luminii dispersate de particulele coloidale (conul lui Tyndall), acestea devenind vizibile ca puncte luminoase pe fond întunecat. Împreună cu H. Siedentopf, un optician al firmei Zeiss din Jena, Zsigmondy construiește primul ultramicroscop in 1903. Mai târziu, el realizează o variantă perfecționată, ultramicroscopul cu imersie, cu ajutorul căruia
Richard Zsigmondy () [Corola-website/Science/308768_a_310097]
-
o variantă perfecționată, ultramicroscopul cu imersie, cu ajutorul căruia puteau fi vizualizate particulele mai mari de 5 nm. Pentru a putea vizualiza particule și mai mici, de până la 1,5 nm, Zsigmondy pune la punct metoda nucleului. Astfel, lucrând cu aur coloidal cu particule foarte fine, el folosește o soluție reducătoare care provoacă precipitarea lentă a aurului ce se depune pe particule invizibile de aur coloidal, făcându-le vizibile. „Cercetările de pionierat ale lui Zsigmondy cu utilizarea ultramicroscopului au confirmat că soluțiile
Richard Zsigmondy () [Corola-website/Science/308768_a_310097]
-
mici, de până la 1,5 nm, Zsigmondy pune la punct metoda nucleului. Astfel, lucrând cu aur coloidal cu particule foarte fine, el folosește o soluție reducătoare care provoacă precipitarea lentă a aurului ce se depune pe particule invizibile de aur coloidal, făcându-le vizibile. „Cercetările de pionierat ale lui Zsigmondy cu utilizarea ultramicroscopului au confirmat că soluțiile coloidale sunt o stare de tranziție între suspensiile grosiere și soluțiile obișnuite. Punerea bazelor solide în studiul coloizilor nu a putut fi realizată până când
Richard Zsigmondy () [Corola-website/Science/308768_a_310097]
-
cu particule foarte fine, el folosește o soluție reducătoare care provoacă precipitarea lentă a aurului ce se depune pe particule invizibile de aur coloidal, făcându-le vizibile. „Cercetările de pionierat ale lui Zsigmondy cu utilizarea ultramicroscopului au confirmat că soluțiile coloidale sunt o stare de tranziție între suspensiile grosiere și soluțiile obișnuite. Punerea bazelor solide în studiul coloizilor nu a putut fi realizată până când nu a fost construit ultramicroscopul ; el a arătat că soluțiile coloidale sunt sisteme disperse” - afirma The Svedberg
Richard Zsigmondy () [Corola-website/Science/308768_a_310097]
-
utilizarea ultramicroscopului au confirmat că soluțiile coloidale sunt o stare de tranziție între suspensiile grosiere și soluțiile obișnuite. Punerea bazelor solide în studiul coloizilor nu a putut fi realizată până când nu a fost construit ultramicroscopul ; el a arătat că soluțiile coloidale sunt sisteme disperse” - afirma The Svedberg în coferința sa Nobel ținută de pe 19 mai 1927. Lui Zsigmondy i se datorează și lucrări de pionierat în explicarea fenomenelor de coagulare și în studiul structurii gelurilor. El descoperă existența valorii de prag
Richard Zsigmondy () [Corola-website/Science/308768_a_310097]
-
acesta trece uneori de dimensiunea de 35 nm. Este o formațiune strâns legată de peretele celular, o formațiune fină, elastică, subțire de 5-10 nm, alcătuită din 3 straturi intercalate, straturile exterioare fiind mai dense decât cel interior. Reprezintă o masă coloidala semifluida formată din 80% apă, în care sunt dispersate o cantitate foarte mare de molecule organice, ioni anorganici, enzime și acizi nucleici. În cadrul citoplasmei se găsesc mai multe formațiuni, cum ar fi: Rolul deosebit de important al citoplasmei este reprezentat de
Structura celulară a bacteriilor () [Corola-website/Science/302746_a_304075]
-
generat o substanță albastră omogenă „ce nu putea fi văzută nici cu ochiul liber, dar nici cu microscopul”; savanții au crezut că au obținut un compus ne-stoichiometric cu formula (). De fapt, ei au produs, cel mai probabil, un amestec coloidal de metal și clorură de cesiu. Electroliza soluției apoasă de clorură cu anod lichid de mercur produce un amalgam ce se descompune rapid sub influența apei. Metalul pur a fost izolat, în cele din urmă, de către chimistul german Carl Setterberg
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
2,3, foarte sfărâmicios, cu greutatea specifică 6,23. Forma amorfă, prezentă sub formă de pulbere neagră, cu greutatea specifică 5,82 se caracterizează numai prin finețea particulelor. Vaporii de telur au culoarea galben-aurie și molecula diatomică. Telurul formează soluții coloidale de culoare albastră-verzuie-închisă, albastră sau violetă și brună. În apă, sulfură de carbon și în alți dizolvanți, telurul este greu solubil. La cald, telurul reacționează foarte lent cu apa, astfel: Te+2HO=TeO+HO Acidul sulfuric concentrat și fumans, în lipsa
Telur () [Corola-website/Science/303500_a_304829]
-
nu Taxa Cod CN TARIC Descrierea mărfii vamală autonomă (%) ex 3824 90 64 05 Reziduuri de fabricație conținând în greutate 40 % sau mai mult 21-acetat 0 de 11,17,20,21-tetrahidroxi-6-metilpregna-1,4-dien-3-onă ex 3824 90 95 01 Pentaoxid de diantimoniu coloidal 0 ex 3824 90 95 02 Amestec de nitrometan și 1,2-epoxibutan 0 ex 3824 90 95 03 Grăunți sau granule, constând dintr-un amestec de trioxid de dialuminiu și 5,2 dioxid de zirconiu, conținând în greutate: - 70 % sau
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/90040_a_90827]
-
răcire la geluri. La dizolvarea proteinelor în apă, are loc fenomenul de formare a coloizilor hidrofili. S-a constatat că în soluții diluate se găsesc macromolecule proteice izolate, iar în cazul soluțiilor concentrate se formează agregate de macromolecule proteice. Soluțiile coloidale ale proteinelor, coagulează prin încălzire, prezintă efectul Tyndall (dispersia fasciculului de lumină). Proteinele, la fel ca și aminoacizii, sunt substanțe amfotere și formează în soluții apoase amfioni: formula 1, în prezența HO În mediu acid proteinele se comportă ca baze slabe
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]