1,437 matches
-
că un om de caracter precum și un om cu cultură adevărată compensează pe deplin societatea care-l susține; pe când, din contră, daca organizarea societății e slabă și favorizează ridicarea în sus a Pătărlăgenilor și Seruriilor de toate tepele, pierderile sânt colosale pe toate tărâmurile. Greșelile de calcul ale d-lui Brătianu costă pe popor zeci de milioane; sudoarea acestui popor se risipește pe nimicuri și mofturi și singura compensare este doar că - în fața mizeriei patente a populațiunilor - spiritul minciunii zilnice, ziaristica
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
acelor idealuri. Și nu vorbim aci în teorii generale, ci cu exemple concrete. Toată lumea a putut constata că d. Brătianu a făcut în convenția votată lui Stroussberg, numai prin mutarea punctului decimal c-o cifră mai jos din dreapta spre stânga, colosala eroare de două miliarde de franci. O eroare de calcul care să coste pe țară două miliarde franci e în orice caz cea mai ilustră mărturisire de deplină incapacitate pe care un martor o poate da. Și cu toate acestea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
modificării silite a Constituției într-un sens contrariu voinței sale unanime - primul pas pe care-l face această țară în era independenței sale, și așa destul de scump plătită, este o înjosire din cele mai profunde și supunerea la un jaf colosal și pe față. Aceasta este politica patrioților de industrie, politică de ruină și de rușine ale cărei urmări triste le va plăti scump această țară. [21 decembrie 1879] {EminescuOpX 380} [""BINELE PUBLIC" NE-ADUCE ȘTIREA... "Binele public" ne-aduce știrea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
desbate azi în Cameră, spre a o pune în acord cu poruncile primite de la Berlin, este un joc ruinător și o umilire monstruoasă pentru țară? Și în interesul cui se păgubește și se umilește statul romîn? În interesul străinilor. Această colosală și "strălucită afacere" produce însă atâta zgomot și atâta lumină încît eclipsează și acopere altele mai mici și mai puțin strălucite, dar totuși îndestul de caracteristice. Astfel de exemplu "Binele public" conține astăzi câteva rânduri în privința unei alte daraveri, nu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
anului trecut, acest buget prezintă la cheltuieli un spor de 16 milioane, iar la venituri un spor de 20 milioane. Că cheltuielile se pot spori - mai ales în zilele roșiilor - în infinit, se înțelege de sine. Vorba e de unde vine colosalul spor al veniturilor? Sporul de venituri cată să fi venind din contribuții. Contribuțiile însă se ridică asupra venitului net al cetățenilor statului. Pentru a justifica un spor în venituri de 20 milioane trebuie să ne închipuim că statul ia 10
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
capitalul totalității s-a sporit cu douăzeci de miliarde. în total avem însă în România cinci milioane de suflete. Vine deci de fiece suflet un spor de capital de 5000 franci și de venit de 500 pe an, adaose pe lângă colosalele capitaluri pe cari, după cât se știe, le posedăm deja. Acest rezultat fericit al anului 1879 e a se atribui mai cu seamă sporirii nemăsurate a industriei naționale. S-au mai deschis în fericitul an 1879 câteva sute de fabrici de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
se traduceau din partea nației în plată peșin a tuturor actelor acestora de periclitare a bunului ei simț și a existenței ei. Mai multe generații viitoare, și cea actuală cu de prisos, sunt osândite a plăti cu sudoarea și munca lor colosalul capital de palavre și mistificațiuni grosolane câte s-au debitat de cătră plebea postulanților în cei din urmă patrusprezece ani. Dar lucrurile nu ce opresc aci. Pe când independența reală, proclamată de Vodă Cuza, în loc de-a costa un ban roșu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
În dulapuri, în bucătărie, în cămară, în biblioteca pe care tot timpul o răvășește... Îmi dispar cărțile, îmi descompletează cele mai frumoase ediții. Unde sânt cărțile mele? Nu zice nimic, se uită la mine cu ironie și are o putere colosală în a tăcea, în timp ce eu mă epuizez, pe toate gamele, ale blândeții, ale apelului la rațiune, ale înțelegerii, ale amenințărilor. Târziu de tot am aflat că le împrumuta. Edițiile mele rare din Racine, Balzac, Montaigne, Rabelais, Pirandello, pe care mi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
humorul jovial și resemnat al părintelui care numai are autoritate asupra fiicei sale, în general al bărbatului care trebuie să cedeze în fața capriciilor femeii. Avea aerul să spună că și eu trebuia să cedez. Ca să mă pufnească apoi un râs colosal a treia zi când ne întîlnirăm la masă și aflai despre ce era vorba. Ce eram eu? Un Feuerbach modern. Cum? De ce? Muncitor ca și acela, zise ea cu o extremă sfială în glas, ajunsesem să-mi formez o concepție
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
galaxii adusese această navă de război, uriașă, aici, în această parte a universului - Calea Lactee, și această ispravă fusese făcută, după câte se pare, cu viteză dodecimală. Implicațiile nu puteau fi analizate imediat. Dar cu siguranță asta nu era totul. Sensul colosal al unui asemenea eveniment în Spațiu-Timp trebuia să fie studiat în mod științific. ...Și, cu cel puțin tot atâta siguranță, oameni ca Breemeg și Draydart, reprezentați ai militarilor, acționau într-un fel sau altul, nestând să aștepte pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
și vremea mea. În jur, țara întreagă se înghesuia, devenise neîncăpătoare, oamenii curgeau de peste tot, revărsându-se ca apa gălbuie dintr-o pungă spartă. Bărbați sleiți, îndesați în autobuzele cu burduf, ca niște muzicieni înghițiți de-un acordeon uriaș; femei colosale, irigate pe gambe de cerneala varicelui; copii fericiți, pătați pe fălci de dungile de cacao țâșnind din „Eugeniile“ expirate - totul semăna cu o grădină zoo suprapopulată cu ființe dintr-o altă epocă. Era prea mult. Mă răzbunam punând mâna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe buric, îmi dădea cu tifla, convins că nu i se poate întâmpla nimic. L-am botezat Bismarck, după numele celui mai grozav vas de luptă din toate timpurile, și, din acel moment, am devenit de nedespărțit. Formam un cuplu colosal, mai reușit ca pe micul ecran: Pat și Pataschon, Stan și Bran, Popeye și Bluto. Îl pupam de dimineață până seara (stârnind gelozia Mariei, care îmi reproșa că mă ocup prea mult de el), îl mângâiam și-l strângeam, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
consecință, mergeam la serviciu în blugi și-adidași, somnoros, indiferent, nebărbierit. Mulți credeau că port doliu. Cum să fim la fel? Ajunsesem coleg cu profesorii mei din vremea comunismului; cu 30 de ani mai bătrâni, în rest neschimbați: aceleași cravate colosale, aceleași cursuri scrise de mână pe foi gălbejite, aceleași povești de seminar despre teiul lui Eminescu sau plugul lui Goga. Prin grija decanatului, primisem un calculator în catedră; trona neatins, pus deoparte, cineva avusese chiar grijă să-i confecționeze o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu două. Nu te puneai nici cu Dromichete, nici cu nea’ Vodă Cuza. Trebuia să-ți iubești țara și, odată cu ea, și pe toți bărboșii virili din manuale; dintr-un exces de zel (uneori și de plictiseală), le confecționam mustăți colosale sau le-alungeam bărbile până cădeau din pagină. Ni se cerea doar puțină recunoștință. Viața ne fusese salvată, pe rând și în epoci diferite, de Gelu, Mircea și Mihai (numele de familie contau mai puțin; probabil de-aceea cronicarul nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cine trădător, câte picături de sânge țâșniseră cu-adevărat și câtă minciună se adunase printre straturile prăfuite ale vieții și paginilor. Mă luptam deci cu mine însumi, cu întinderea bolnavă și nesfârșită a creierului, care îmi croia din nimic hărți colosale, pregătit să miște armate și să poarte bătălii imaginare cu oricine ar fi îndrăznit să-l contrarieze. Distrugeam continente, nu țări. Îmi colonizam memoria cu răutăți și bucurii, rescriam povestea altora așa cum aș fi dorit eu să aibă loc, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
totul, în timp real?“ „Da.“ „Ia cască ochii-aici.“ Mi-a deschis un fișier și-a mărit imaginea. Obiectivul se mișca dintr-o parte în alta, dar camera era ușor de recunoscut: sufrageria lui Mihnea, noaptea. Inegalabilă, cu cearșafurile alea colosale peste fotolii. Jurai c-ai nimerit la reuniunea fantomelor. „E-ntreagă?“, s-a interesat el. „Pare.“, am convenit. „Acum, uite-aici.“ A apăsat pe-o altă tastă și imaginile s-au așezat cuminți pe laptop, patru: câte una-n fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aer și lumină care intra prin deschizătură și eu să rămân din nou blocat în submarinul meu umed și întunecat. De fiecare dată însă, rama era smulsă, lăsată să se bălăngăne în vânt, iar bărbatul se urca pe bicicleta lui colosală și pleca mai departe, printre blocuri. Mă repezeam pe scaunul pus din timp sub geam, îl urcam cu bucurie și speranță (oare o fi scăpat gadgetul?) și îmi recuperam bunul râvnit. Nimic din revistă nu se pierdea. După ce citeam benzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-le cu o dexteritate nerușinată spre geam, de fiecare dată când se apleca după flori. Gălețile se înghesuiau la locul lor de lângă zid, pline cu buchete cărnoase, dar eu n-aveam ochi nici pentru bujori, nici pentru trandafiri. Urmăream rotunjimile colosale ridicându-se și coborând vertiginos, dislocuind aerul în volume masive, ca apa din cada lui Arhimede. În zilele când bătrâna țigancă lipsea, o înlocuia fata ei. Își așeza gălețile tot la colț, lângă policlinică. Pe trotuarul de vizavi, altă echipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
s-ar fi terminat tot spațiul într-o singură zi. De pe fațadele lor săreau sfinți, cerbi, vulturi de piatră sau globuri pământești montate pe terasă, la ultimul nivel. Zidurile puternice, tencuite în var bej, gălbui sau gri deschis, închideau porți colosale, ridicate din încrucișări de tablă și bârne negre. Nimeni nu le lăsa deschise, lumina și mișcarea nu pătrundeau acolo. Pereții urcau neîncetat, vegheați de basoreliefuri și statui amenințătoare. Așteptai cu nerăbdare să se termine totul și să ieși undeva; degeaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
bunul plac al cuiva, pentru-a stoarce toate resursele posibile. O planificare a timpului trăit, scris și gândit, pentru-a desface produsele pe piața de consum cerebral. Dom’ profesor a reușit ceea ce nici Volvo n-a putut să realizeze: câștiguri colosale, din intersecții de probabilități.“ „De-aia ne-ai adus la Viena?“, a izbucnit din nou Maria, „Ca să-ți desfaci tu nu știu ce marfă invizibilă? Ești jalnic!“ „Sunteți paranoici!“, m-am apărat. „Nimeni n-ar putea face combinațiile astea elucubrante de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un plan clar și inevitabil, ca ăla cu făurirea SSMD-ului. Odată răsturnat Ceaușescu, sistemul se putea proteja și reproduce (ca nanobacteriile lui Grosescu). Economia lui epuizată putea fi transportată în noul sistem capitalist, parazitându-i mecanismele și obținând profituri colosale din noua distribuție a mărfii pe-o piață încă proaspătă. Budapesta ’56, Praga ’68, Zidul Berlinului (dărâmat sub privirile îngăduitoare ale STASI, în timp ce evenimentul rula pe trei televiziuni), Sofia și București ’89 - toate se legau. Un gigantic puci anti-comunist, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
al Aglaiei trebuia să fie posesorul tuturor perfecțiunilor și succeselor, ca să nu mai vorbim de avere. Surorile chiar stabiliseră între ele, fără cuvinte mari și de prisos, că, la nevoie, se vor sacrifica pentru Aglaia: zestrea acesteia trebuia să fie colosală și excepțională. Părinții știau de această înțelegere a surorilor mai mari și de aceea, după ce Toțki solicitase sfatul, nu aveau nici o îndoială că una dintre fetele mai mari nu va refuza să le încununeze speranțele, mai ales că din partea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
patriei, și o fermecase într-atât, încât fata, încă înainte de căsătorie, devenise membră într-un comitet din străinătate care milita pentru restaurarea Poloniei și, pe deasupra, nimerise în confesionalul unui celebru pater, care pusese stăpânire pe sufletul ei până la frenezie. Averea colosală a contelui, cu privire la care acesta îi prezentase Lizavetei Prokofievna și prințului Ș. dovezi aproape incontestabile, se dovedise inexistentă. Mai mult chiar, în nici o jumătate de an de la nuntă, contele și prietenul său, celebrul confesor, izbutiseră s-o facă pe Aglaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mișcări se află tocmai în pita lui Vodă, ca șoarecele fabulei lui Alexandrescu în cașcavalul de Parma. Daca am considera lipsa de inteligență și onestitate politică, americanismul fără conștiință și fără scrupul, goana după cumul și diurne, creațiunea de lefuri colosale ad-hoc pentru patrioți violonceliști, c-un cuvânt corupția plebei de sus și suferințele poporului de jos, care plătește din sudoarea lui toate zădărniciile și viciile celor ce-l stăpânesc, am crede în adevăr că cererea d-lui Stolojan, temerea ministrului
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
lei 286 400 mai mare decât suma fixă de lei 18 857 880 cât se plătea de țară sub concesia Stroussberg. La această neexactitate, trecută în proiectul de buget fără sfială, se mai adaugă o călcare de lege mult mai colosală, care într-un stat constituțional c-un regim parlamentar altfel decât la noi ar trage nu știm unde pe cel ce a făcut-o. Iată despre ce e vorba. După convenția din martie, 20 milioane în 6 procente nu pot
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]