6,344 matches
-
timpul peste picioarele lui Georgie. Am răscolit patul răvășit și am căutat sub perne. Întorcându-mă și văzând-o pe Georgie acolo și zărind pentru o clipă fața concentrată a lui Honor, m-am întrebat în ce coșmar pe jumătate comic nimerisem. În cele din urmă am găsit ceva, un flacon gol în care fusese un somnifer bine cunoscut și atunci am încetat căutarea. M-am uitat la ceas. Mi-era greu să cred că nu trecuseră nici zece minute de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ceafa... ei, dar încet, încetișor de fiecare dată. Astfel ajungi să te răcorești evitând, totodată, un șoc fatal la contactul cu apa rece. Răcorit, fără a fi suferit vreun șoc, se întoarce cu fața la mine, își flutură mâinile într-un gest comic, de adio, spre locul unde crede că mă aflu, iar apoi se lasă pe spate și face pluta cu brațele întinse în lateral. O, plutește practic pe loc - muncește, dă-n brânci, și pentru cine, dacă nu pentru mine? - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
tobei noastre mari și cu toate temerile și țipetele înfricoșate ce răsunau atunci când sânii ei adorabili păreau gata-gata să ia foc - cu toată admirația și îngrijorarea etalate cu atâta sinceritate, cred că ai noștri o priveau cu o oarecare detașare comică, izvorâtă din convingerea că exact ăsta-i genul de talent pe care din capul locului numai un goi s-ar fi putut gândi să-l cultive. Printre părinții din cartier, aceasta era, de altfel, mai mult sau mai puțin, atitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de ce? De încă una care vrea să facă din mine un sfânt! Or eu nu-s un sfânt! Și n-am nici un chef și nici o intenție să fiu! Nu, ideea c-aș fi vinovat de ceva e de-a dreptul comică! Nici nu vreau s-aud de-așa ceva. Nu, perspectivele sunt și mai sumbre: o să-l sune de primar! Tocmai de-aia fug acum. Dar n-o să-l sune. Ba da. Da! Mai mult ca sigur că l-a sunat deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Orient Express divertisment Pentru Vivien, cu toată dragostea mea Totul În natură e liric În esența ideală, tragic În soartă și comic În existența sa. George Santayana Partea Întâi Ostende 1. Casierul feribotului colectă În palmă ultimul tichet și urmări din priviri pasagerii care treceau peste cheiul cenușiu și umed, traversând o Încâlceală de șine și macazuri sau dând ocol vagoanelor izolate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ar afla acum aici, În starea asta, nu ar fi luat lucrurile Într-atât de În serios, ar fi Învățat să nu se-agite fără rost, să lase lucrurile să treacă - e singura cale posibilă. Îi atinse mustățile lungi. Erau comice, erau patetice și nu l-au lăsat niciodată să aibă un aer tragic. Apoi făclia se stinse și, din cât putea vedea ea din el - și, curând, din cât se gândea ea la el -, doctorul era deja ca și Îngropat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
maxime. Numai că, privindu-l pe Dan de la înălțimea propriei sale erecții, Carol îi aprecia bărbăția fleșcăită la justa ei valoare. Când Dan se duse să spele, zdrobi două dintre gângăniile aurii în cutia lui cu Cola. Erau niște chestii comice, uscate și fărâmicioase, auriu-roșcate, cu aripile și piciorușele strânse pe lângă trup, ca și cum s-ar fi pregătit deja pentru somnul cel de veci în vreun mausoleu insectoid. În schimb, capetele, abdomenele și toracele li se făcuseră pulbere între degetele lui Carol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
picioare în imitație de leopard, spunea bancuri cu... vagine. „Al naibii de haios“, „savuros, obraznic și pe șleau“, „nu e pentru pudici sau pentru moraliștii de doi bani“. Acestea erau doar câteva dintre comentariile cu care presa întâmpinase noua stea de pe firmamentul comic. Prin forța împrejurărilor - mai precis, a subiectului tratat de concurență - Bull trebuise să vadă cum stă treaba cu Razza Rob, așa cum mai fusese nevoit să facă de multe ori până atunci. — Așa-i că vreți să știți? Așa-i că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
nevoie să o publicăm. Bull era neobișnuit de țâfnos în ziua aceea. — Poftim? — Păi, pentru că... mmm... Știu că și Juniper a scris câteva rânduri despre Razza Rob și cred că este inclusă și o scurtă recenzie a momentul lui său comic. — Cum? spuse Bull neîncrezător. Tipul ăsta nu merită cincizeci de cuvinte, darămite un articol întreg. E prost, obscen, plictisitor și insipid. Bull se răsucise cu scaunul pentru a-l putea privi în față pe director. — Se poate să fie cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
fost la Sheaf of Rape și acolo programul de comedie e lunea. E fantastic, declamă ea entuziasmată. — Sigur e popular, articulă Bull, sperând că n-o auzise bine. Și pe bună dreptate. Auzise bine. Ea își reluă ideea: — Duce actul comic la limită. Evadează din acel cul-de-sac al comediei britanice. În clipa aceea, Bull își dădu seama că îi citează din articolul pe jumătate scris. — Dar, Juniper, încercase el să pară conciliant, ca un om care are deja o părere, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
însă ca un cocteil excitant pentru „blânzii” locuitori ai Orașului Câinilor. În cele două ore și ceva ale filmului, ei se transformă în niște monștri, în niște torționari pe lângă care soldații romani care-l biciuie la nemurire pe Iisus par comici. De fapt, nu se transformă, ci ies la lumină, ca într-un film cu aliens, creaturile dinlăuntrul lor. Monstruozitatea nu e rodul unor alterări psihice, al unor porniri excepționale spre răutate și cruzime, ci țâșnește din chiar țesutul existenței lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Îmi plac toate poveștile. Îmi place faptul că au un Început, un mijloc și un sfîrșit. Îmi place acumularea lentă de Înțelesuri, Îmi plac peisajele cețoase ale imaginației, rătăcirile labirintice, versanții Împăduriți, băltoacele ce reflectă lumina, răsturnările tragice și obstacolele comice. Singurul gen de literatură pe care nu-l suport este literatura despre șobolani și șoareci. Îl disprețuiesc pe bătrînul Ratty, cel atît de cumsecade, din VÎntul prin sălcii. Fac ceva pe nasul lui Mickey Mouse și al lui Stuart Little
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ca Dreptate sau Pedeapsă, se Înălțau asemenea unor statui În mintea lui, cu toate că de fapt ele se reduceau la un oarecare domn Rennit și la sute de oameni ca el. Firește, Însă, că lucrurile nu-i apar chiar atît de comice unuia care crede În Dumnezeu - sau În Diavol... Pentru că Diavolul - ca și Dumnezeu - s-a folosit Întotdeauna pentru scopurile sale de astfel de specii suburbane de oameni mărunți și ridicoli, estropiați sufletește și lipsiți de șira spinării. CÎnd intră În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
MÎinile erau prinse ca-n cătușe În lîna aceea aspră, din care se Împletesc de obicei ciorapi pentru marinari. MÎna dreaptă avea Încheietura prinsă Într-un soi de bandaj gros, În jurul căruia bătrîna Înfășura cu sîrg lîna. Era un spectacol comic și trist În același timp. Rowe zări buzunarul umflat, În care Hilfe vîrÎse desigur revolverul. Privirea pe care i-o aruncă fratele Annei nu era nici obraznică, nici amenințătoare, nici amuzată, ci mai degrabă umilită: totdeauna se complăcuse În societatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
sângele altcuiva în vreme ce urina tinerei sale văduve forma curcubee în jurul picioarelor salvatorilor mei. Prin aceeași logică de coșmar, pompierii care gonesc spre epavele arzânde ale aeronavelor prăbușite ar putea scrie cu sprayurile lor cu dioxid de carbon sloganuri obscene sau comice pe cimentul fierbinte, iar călăii și-ar putea îmbrăca victimele în costume grotești. La rândul lor, victimele ar stiliza trecerile lor spre moarte cu gesturi ironice, sărutând solemn paturile puștilor călăilor lor, pângărind steaguri imaginare. Chirurgii s-ar tăia neatenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
sub hanorac. Era drăguță, dar nu frumoasă, și îi plăcea albumul de la Smashing Pumpkins pe care îl aveam în casetofon. O chema Melania. Pe drum am vorbit cu ea diverse: școală, licee, facultăți, muzică, filme. Era o persoană plăcută, inteligentă, comică. Și tot ploua. Mergeam încet, ștergătoarele nu erau de mare folos. Mă orientam mai mult după stopurile mașinilor din față. Când am trecut Dunărea după Hârșova, am luat-o la stânga, pe o șosea pustie, care ieșea la Fetești. Dacă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
a aprins un bec: fata voia să se culce și cu Fred, și cu mine! Cu frați! Era perversă! Dumnezeule, poate chiar cu amândoi deodată! M-am întrebat dacă avea și o soră. Cred că da. Mă simțeam straniu și comic și bine și rău. Am privit-o cu nespusă duioșie. - Sărută-mă, a zis. Și ce puteam să fac? 28/29 septembrie 2004 IN HEAVEN (EVERYTHING IS FINE) BUM! făcuse avionul rupându-se în două bucăți: cea din față și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mângâie pe piciorul expus vederii și atingerii de o rochie emoționant de scurtă. Dar nu asta o interesa. Mângâindu-i și ea piciorul, Angelica descoperi o umflătură tare și de care el părea jenat. Îi deschise pantalonii, iar el gemu comic și închise ochii. Sărutându-l în continuare, îi băgă mâna în chiloți. El gemu din nou. Angelica îi luă pula, din care deja se scurgea un lichid cleios și limpede, în mână și începu s-o mângâie. Pula se facea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
păi, de-aia am și venit, să-mi dau demisia. Mi-a ajuns. - Frate, a zis maestrul, în primul rând nu se cheamă demisie, ci adormire. - Ha-ha-ha, ca la Frumoasa din Pădurea Adormită de Perrault, nu? A-ha-ha-ha-ha! - Nu găsesc nimic comic la asta. - Pentru că vă lipsește umorul, probabil. - Nu! Maestrul începu să urle. Pentru că tu, frate Alex, tu pari să nu ai nici cea mai vagă idee despre organizația noastră și despre ceea ce ți se poate întâmpla pentru jignirile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
oglinda retrovizoare și am înghețat. Uitasem de ei. Involuntar, jur. Uitasem că de oglindă erau atârnați niște chiloți albi, străvezii, de damă. Îi agățasem acolo ca o replică ironică la brăduții parfumați întâlniți în atâtea alte mașini. Mi se păruse comic cândva, iar apoi mă obișnuisem cu ei, făceau parte din mașină, la un loc cu canapelele de piele și aplicațiile de lemn de pe bord. În oglindă am întâlnit privirea Ancăi. Nu zâmbea. Nu înțelegea gluma. Îmi venea să intru în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mă enervez. - Anca, am spus, cred că mă judeci greșit... - O, da, sigur! - Da, serios! Nu mă pune într-o oală cu ceilalți. Chestia aia era o glumă... - ...pe care n-am înțeles-o și care nu a fost deloc comică! - Posibil, dar nu era, nu... - Nu ce? Mă privi triumfătoare - și pe bună dreptate, pentru că nu prea găseam cuvintele potrivite să-i explic ce și cum. M-am uitat înspre casă, sperând că mă va salva cineva, dar nimic. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
noi trei, iar noi făceam tot ce voia ea. Irina a început să fluiere pe tăcute, cu un surâs în ochi, de parcă gusta dinainte o idee ce-i trecuse prin minte. Apoi, fluieratul ei a devenit sonor; era un marș comic dintr-o operetă la modă pe atunci, iar noi, încă speriați de ceea ce ne pregătea, am început să fluierăm și noi; mărșăluiam încet, ca o fanfară irezistibilă, simțindu-ne în același timp victime și învingători. S-a întâmplat când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
al reflexelor, zburînd În zigzag printr-un labirint de ramuri și pietre, pînă cînd simți, pe neașteptate, consistența uitată a ceva ferm și solid sub picioarele lui șubrede: pămînt zgrunțuros și stînci calde, pe care făcu cîteva salturi scurte și comice de bețiv, pentru a rămîne În cele din urmă foarte liniștit, cu aripile Întinse și părînd surprins de propria lui ispravă și de miracolul de a se trezi din nou viu și nevătămat, la loc sigur. - Bravo! Croncănitul bărbatului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe cei care nu erau la fel de monstruoși ca el, Îndrăznind să se transforme În suveran fie și al unui singur metru pătrat de pămînt? Ar fi jucat, desigur, un rol nemaipomenit ca mic tiran peste o stîncă, stăpînind În mod comic peste iguane, broaște-țestoase și sute de mii de păsări marine căcăcioase, dar era cu adevărat rizibil să pretindă să aspire la acțiuni mai nobile, mai ales dacă În asemenea acțiuni erau amestecați autentici reprezentanți ai speciei umane. - Dacă toți cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
amuțească de-a binelea dacă băga de seamă că tema Îl interesa prea tare. De aceea păstră tăcerea; comentă ceva neinteresant despre ridicolele evoluții ale unei perechi de pelicani cu picioare albastre, care de mai bine de trei ore dansau comic unul În fața celuilalt fără să se hotărască să pună capăt ritualului prenupțial, și Îl lăsă acolo pe galician, care părea să se adîncească tot mai mult În straniile sale obsesii și șoptea ordine confuze destinate, pare-se, secundului de pe María
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]