KorAP: Find »[drukola/base=compartiment & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...40 41 42 ...4075 >

101,862 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

corespondentul de la The Times și-ar da un an din viață ca să-l afle. Nu oricine, se gândi femeia cu mândrie, ar fi fost În stare să sesizeze momentul așa cum o făcuse ea, beată fiind. Cum se tot clătina prin fața compartimentelor de clasa Întâi, triumful de pe față Îi dădea un aer ciudat, ca o coroană pusă strâmb. Norocul o favoriză. Un bărbat ieși dintr-un compartiment și Își făcu drum spre toaletă, iar ea, În timp ce se lipi cu spinarea de-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
stare să sesizeze momentul așa cum o făcuse ea, beată fiind. Cum se tot clătina prin fața compartimentelor de clasa Întâi, triumful de pe față Îi dădea un aer ciudat, ca o coroană pusă strâmb. Norocul o favoriză. Un bărbat ieși dintr-un compartiment și Își făcu drum spre toaletă, iar ea, În timp ce se lipi cu spinarea de-o fereastră ca să-i facă loc, Îl zări pe omul În balonzaid moțăind Într-un colț, deocamdată singur. El ridică privirile și-o văzu pe domnișoara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
efort, Își recăpătă amabilitatea. — Cobor și eu la Viena. Probabil că-mi veți permite să vă arăt unele locuri. Un bărbat stătea În ușă, iar Mabel se ridică: — Mă scuzați. Acesta-i locul dumneavoastră. Rânji spre cel care intrase În compartiment, se clătină pe-o parte În timp ce trenul tocmai trecea peste un macaz și nu reuși să-și rețină un râgâit, care umplu compartimentul timp de câteva secunde cu miros de gin și praf de pudră ieftină. — Ne vedem Înainte de Viena

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
ușă, iar Mabel se ridică: — Mă scuzați. Acesta-i locul dumneavoastră. Rânji spre cel care intrase În compartiment, se clătină pe-o parte În timp ce trenul tocmai trecea peste un macaz și nu reuși să-și rețină un râgâit, care umplu compartimentul timp de câteva secunde cu miros de gin și praf de pudră ieftină. — Ne vedem Înainte de Viena, spuse ea și, trecând În josul culoarului, Își apăsă fața roșie de sticla rece și mâzgoasă a ferestrei Într-un spasm de durere provocat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
de propria ei beție și abjecție. „Nu-mi scapă el mie“, se gândi ea, roșind din cauza râgâielii scăpate, de parcă ar fi fost o fată mare la o serată. „Îl găbuiesc eu cumva, lua-l-ar dracu’!“ O lumină blândă inunda compartimentele. Preț de o clipă, ai fi putut crede că soarele era expresia a ceva ce iubea oamenii și suferea pentru ei. Ființe omenești pluteau ca peștii În apa aurie, scăpați de legile gravitației, zburând fără aripi, fără propulsie, Într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
toată noaptea. El ridică din umeri a nepăsare. Ar fi putut fi un cămătar ce subevaluează un ceas sau o vază. — De ce nu? N-am vrut să fii deranjată. Trebuia să-l văd pe conductor. Pot să intru? — Evident. Este compartimentul dumitale. El zâmbi și nu fu În stare să-și reprime un gest de deschidere a brațelor, o ușoară Înclinare de la șold. — S-avem pardon. E al dumitale. Își scoase o batistă din mânecă, Își suflecă manșetele și făcu gesturi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
când vrei. Și să dormi aici când ești obosită. Sunt obosită, se gândi ea. Aș putea dormi aici ore Întregi. Spuse cu o voce Încordată, ca să-și ascundă lacrimile: Cum să fac asta? Oh, spuse el, eu voi găsi alt compartiment. Am dormit aseară pe culoar doar pentru că eram Îngrijorat În privința dumitale. S-ar fi putut să ai nevoie de ceva. Ea Începu să plângă iar, sprijinindu-se cu creștetul de geam și Închizând pe jumătate ochii, În așa fel Încât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
reportajul meu o să domine ziarul, se gândi ea și, cu privirile pe fata din fața ei, revăzu imaginea doctorului Czinner, obosit și ponosit, așa, de modă veche, cu gulerul Înalt și cravata lui Îngustă și cu nodul strâns, stând În colțul compartimentului cu mâinile Încleștate pe genunchi, În timp ce ea Îi spune o groază de minciuni despre Belgrad. „Doctorul Czinner trăiește“, se gândi ea, compunând titlurile, dar nu acesta va fi cel mai de sus, căci trecuseră cinci ani și nu vor fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
de el, că Întotdeauna mi-au plăcut evreii. Mabel Warren Începu să Înjure cu venin amarnic și obscen, dar În surdină. — Ce-ați spus? — N-o să mă părăsești În starea asta până când nu-l găsești pe doctor, așa-i? Uite, compartimentul meu este la capătul culoarului. Acolo e și nepoata mea. Eu mă duc Înăuntru și poate Îl aduci tu. O urmări pe Coral Musker cum dispare și se strecură În toaletă. Trenul se opri brusc și Începu să dea În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
s-o lase să treacă, iar câțiva se plânseră de ea În nemțește, știind că-i englezoaică și Închipuindu-și că nu-i poate Înțelege. Ea le rânji cu malițiozitate, dezvelindu-și dinții mari din față, și alergă mai departe. Compartimentul era ușor de găsit, pentru că recunoscu balonzaidul aninat Într-un colț, precum și pălăria moale și pătată. Pe banchetă zăcea un ziar de dimineață, pe care doctorul Czinner Îl cumpărase cu un minut sau două În urmă În gara din Würzburg

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
ziar de dimineață, pe care doctorul Czinner Îl cumpărase cu un minut sau două În urmă În gara din Würzburg. În scurta căutare Întreprinsă de Coral Musker de-a lungul culoarului, Mabel Își premeditase fiecare gest: străinul cu care Împărțea compartimentul era la micul dejun, iar doctorul Czinner, care o căuta la celălalt capăt al trenului, va fi plecat pentru cel puțin trei minute. În acest interval de timp trebuia să afle destul de multe ca să-l facă să vorbească. În primul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
și să ridice capacul erau acțiuni care o făceau și pe ea pasibilă de acuzația de tentativă de furt. Una din lamele briceagului se rupse În timp ce Încă se mai muncea cu Încuietoarea. Scopul ei era evident pentru oricine trecea prin fața compartimentului. Transpiră puțin pe frunte, devenind frenetică În graba ei. Dacă sunt prinsă, asta Înseamnă concedierea, se gândi ea. Cea mai ieftină zdreanță din Anglia n-ar suporta așa ceva și dacă sunt concediată, o pierd pe Janet și pierd orice șansă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
fotografiile apărute În Tatler, caricaturile din New Yorker, desenele În peniță din Mercury. Privi grijulie În lungul culoarului, clipind puțin din ochi, ca miopii, apoi se depărtă cu pași grăbiți. Pe Quin Savory n-avea cum să-l găsească În compartimentele de clasa Întâi, dar Îl găsi ascuns Într-o cușetă de clasa a doua. Cu bărbia vârâtă În pelerină, cu mâna peste căușul unei pipe, acesta pândea cu ochi mici și lucitori oamenii care treceau pe culoar. Un preot moțăia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
era subțire și insuficient de opacă. Dacă potriveai harta cu desenele de pe pagina anterioară, liniile urmau să se vadă prin ea. Dumnezeule, Își zise ea, nu chiar oricine s-ar fi gândit la asta! Merit un pahar. Voi găsi un compartiment gol și voi chema chelnerul. Nu voia să Împărtășească acest triumf nici măcar cu Janet Pardoe. Prefera să fie undeva singură, cu sticla de Courvoisier, să se poată gândi netulburată și să-și planifice următoarea mișcare. Dar când găsi compartimentul gol

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
un compartiment gol și voi chema chelnerul. Nu voia să Împărtășească acest triumf nici măcar cu Janet Pardoe. Prefera să fie undeva singură, cu sticla de Courvoisier, să se poată gândi netulburată și să-și planifice următoarea mișcare. Dar când găsi compartimentul gol, se purtă cu toată circumspecția. Nu scoase ghidul de sub bluză până când chelnerul Îi aduse coniacul. Și nici atunci imediat. Duse paharul la nări, lăsând efluviile să ajungă la acel punct din fundul foselor nazale unde creierul și nasul păreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
că mă dau jos din tren la Viena. — Nu vă cred. Dr. Czinner trase aer În piept, privind prin geam, pe fundalul cerului cenușiu și luminos, la un grup de coșuri de fabrică și un rezervor uriaș, negru și metalic. Compartimentul se umplu cu un miros de gaz. Pe loturi mici era plantată varză, buchete greoaie, Împovărate de brumă, În aerul poluat. El vorbi atât de Încet, că ea trebui să se aplece În față ca să-i prindă cuvintele. — N-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
de lipsită de voință și indecisă, pentru că nu-i mai rămăsese nici o amenințare. Era Înfrânt cum ședea În colțul lui, bătrân și disperat, cu ziarul acela adunând praful de pe podeaua dintre ei, și era triumfător când o văzu cum părăsea compartimentul, uitând ghidul Baedeker pe banchetă, tăcerea fiind singurul răspuns la exclamația ei: — Ne revedem În Viena! După ce domnișoara Warren plecă, dr. Czinner se aplecă să ia ziarul. Mâneca lui atinse un pahar gol, iar acesta se răsturnă și se sparse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
accident de muncă la fabrică, pe care o iubea și căreia Îi era credincios cu tristețe și În pofida voinței lui. Dar mie ce-mi rămâne de făcut? Dr. Czinner puse la o parte ziarul și Începu să se plimbe prin compartiment, trei pași spre ușă, trei pași În cealaltă direcție, spre geam, apoi iar Înapoi. Începură să cadă câțiva fulgi de zăpadă, dar vântul Împingea fumul de la locomotivă În urmă, prin fața ferestrei, iar fulgii care ajungeau să atingă câtuși de puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
cu ființa aceea răgușită și periculoasă. Deci, se gîndi el, ridicând Baedekerul și lăsând ziarul să cadă pe podea, mușcătura ei e istovită. Pare să mă urască și mă Întreb de ce. Vreo ciudată mândrie profesională, presupun. Mă pot Întoarce În compartimentul meu. Dar când ajunse la el, trecu mai departe, cu mâinile la spate și Baedekerul sub braț, absorbit de ideea că anii de fantomă trecuseră. Sunt iarăși viu, se gândi el, pentru că sunt conștient de moarte ca de o viitoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
am putut să nu mă simt o japiță, spuse ea, fiindcă am plecat așa de brusc și fără să-ți fi mulțumit cum se cuvine. Ai fost bun cu mine noaptea trecută. — Nu mi-a plăcut ideea să stai În compartiment cu bărbatul acela când nu te simțeai bine, spuse el nerăbdător, bătând cu creionul În lemn. Aveai nevoie de un somn adevărat. Dar de ce te-a interesat persoana mea? Ea primi fatalul și inevitabilul răspuns: — Mi s-a părut că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
erau unele femei, sau din pasiune, ci doar din recunoștință, o Îngheță mai mult decât zăpada de-afară. Nu era nici măcar sigură cum se face asta. Va trebui să petreacă o noapte Întreagă cu el, să se dezbrace complet În compartimentul rece? Dar Începu să se consoleze cu gândul că și el era ca alți bărbați pe care-i cunoscuse și se mulțumea cu foarte puțin. Singura diferență era că el era mult mai generos. — Noaptea trecută, spuse el, privind-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
era ușor Încleiată. În timp ce aștepta, balansându-și forma Îngreuiată pe scaunul mic de oțel, urmări cu privirile bariera. Tot mai puțini pasageri veneau dinspre peroane. Nu se vedea nici urmă de dr. Czinner. Și totuși, când aruncase o privire În compartimentul lui, cu zece minute Înainte de Viena, avea pălăria și balonzaidul și-i răspunse la Întrebare cu „Da, cobor“. Nu-l crezuse și când trenul se opri, așteptă până când el Își părăsi compartimentul, Îl urmări scotocind pe peron după bilet și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Czinner. Și totuși, când aruncase o privire În compartimentul lui, cu zece minute Înainte de Viena, avea pălăria și balonzaidul și-i răspunse la Întrebare cu „Da, cobor“. Nu-l crezuse și când trenul se opri, așteptă până când el Își părăsi compartimentul, Îl urmări scotocind pe peron după bilet și nu l-ar fi scăpat din priviri nici o clipă dacă n-ar fi trebuit să telefoneze la redacție. Pentru că, dacă mințea, ea era hotărâtă să-l urmeze la Belgrad și În noaptea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
furcă. Dr. Czinner nu apăruse. Era furioasă, dar satisfăcută. Se gândise să se descotorosească de ea În gara din Viena. Își imagină cu plăcere dezamăgirea lui când va ridica privirile din pagina ziarului și o s-o vadă iar În ușa compartimentului său. Mai aproape ca noroiul, șopti ea pentru sine, așa voi fi pe lângă el. Omul În uniformă de la barieră o opri: — Fahrkarte, bitte. Nu se uita la ea, pentru că era ocupat cu colectarea biletelor de la pasagerii care tocmai sosiseră cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
opri un moment pe platforma metalică dintre vagonul-restaurant și vagoanele de clasa a doua. Trenul, În mersul lui accelerat, o scutura și o făcea să se clatine și, pentru moment, nu-și putu continua drumul ca să-și ia geanta din compartimentul În care se afla domnul Peters și soția acestuia, Amy. Departe de zăngănitul metalului și de bătaia pistonului, ea pășea gânditoare, Înfășurată Într-o haină de blană, urcând scările spre apartamentul ei. Pe masa din salon era un coș cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]