4,181 matches
-
TNF) și cu activarea în cascadă a diferitelor mecanisme patogene: (1) Cascada inflamației (SIRS) prin activarea excesivă a citokinelor pro-inflamatorii, prostaglandine și leucotriene, având corespondent clinic febra, tahicardia, tahipnea, leucocitoza, mialgiile, somnolența și chiar starea de șoc. (2) Cascada sistemelor complementului inițiază chemotaxia, agregarea, degranularea neutrofilelor și producerea de radicali toxici ai oxigenului. (3) Cascada coagulării activează factorii coagulării X și IX, generând fibrină care se depozitează intravascular, concomitent cu fibrinoliza și CID. (4) Activarea fosforilarii oxidative și apariția leziunilor tisulare
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
ele se pot evidenția pe parcurs, fiind necesară repetarea examinării Examenul de urină cu hematurie microscopică și proteinurie indică glomerulonefrita asociată prin mecanism imun Infecțiile sistemice 155 Markerii imunologici pun în evidență complexele imune circulante: factorul reumatoid, crioglobulinele serice, scăderea complementului seric Alte examene uzuale sunt: radiografia toracică, ECG, hemoleucograma, testele de inflamație. Diagnosticul endocarditei este definit de criterii histologice, echocardiografice și clinice. Tratamentul antibiotic al endocarditei se alege conform sensibilității germenului izolat și se administrează intravenos, timp de 4-6 săptămâni
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
bid „bis in die”, administrarea de două ori pe zi CGP Coci Gram Pozitivi CMV Citomegalovirus DTP Diftero-TetanoPertusis (vaccin) ELISA Enzyme-Linked ImmunoSorbent Assay Fab Fragment de legare a antigenului („antigen binding fragment”) Fc Fragment de legare pe receptori celulari sau complement („crystallizable fragment”) HACEK Grup de bacili gram negativi cu creștere lentă: Haemophilus aphrophilus, Haemophilus paraphrophilus, Haemophilus parainfluenzae, Actinobacillus actinomycetemcomitans, Cardiobacterium hominis, Eikenella corrodens, Kingella species 200 HAV Hepatită Acută Virală HIV Virusul imunodeficienței umane, Human Immunodeficiency Virus If Interferon IFD
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
zi OMS Organizația Mondială a Sănătății 201 PBP Penicillin-binding proteins, grup de proteine cu afinitate pentru legarea de penicilina, dar și de alte antibiotice βlactamice PCR Polimerase Chain Reaction PMN Polimorfonucleare RAA Reumatismul Articular Acut RFC Reacția de Fixare a Complementului RIHA Reacția de Inhibare a Hemaglutinării RRO Vaccin Rujeolă-Rubeolă-Oreion SAT Ser AntiTetanic SIRS Systemic Inflammatory Response Syndrome SK Sarcom Kaposi TB Tuberculoză tid „ter in die”, administrare de trei ori zilnic TNF Tumor necrosis factor VEB Virusul Epstein Barr VHA
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
și sociale datorează mult intervenției acestuia. Dacă „prima generație” a drepturilor omului le reducea pe acestea la drepturile-libertăți (freedoms from), adică la drepturile care marchează limitele acțiunii celorlalți indivizi și ale intervenției statului, „a doua generație” se prezintă ca un complement sau ca un preambul la realizarea drepturilor-libertăți prin drepturile-creanțe (freedoms to). Acest tip de drepturi se distinge de precedentul prin faptul că presupune prestații materiale ale colectivității, ceea ce contribuie la modificarea naturii statului, care, conform terminologiei bine cunoscute, trece de la
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
unei realități dialectale În varietatea sa geografică pe ansamblul teritoriului. Sistemul utilizat este alfabetul dialectal francez, creat de abatele Jean-Pierre Rousselot, pionier și experimentator În domeniul foneticii, fondator, În 1893, al Societății graiurilor din Franța. Pe de altă parte, un complement etnografic vine să Îmbogățească documentația lingvistică. Aceasta permite punerea În evidență a „fluidității faptelor de limbă” și reprezintă un veritabil conservator al graiurilor din teritoriu, mai ales În materie de fonetism și lexicografie. Astfel de atlase constituie excelente instrumente de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
monovalente), doi actanți (verbe bi- sau di-valente) sau trei actanți (verbe trivalente), vom vorbi de actantul prim, secund sau terț. Din punct de vedere semantic, actantul prim este agentul care face acțiunea, subiectul; actantul secund este cel care suportă acțiunea, complementul direct. În cazul diatezei pasive, actantul secund este cel care face acțiunea - complementul de agent, pe care L. Tesnière îl numește și contra- subiect.) Actantul terț este cel "în beneficiul sau în detrimentul căruia se face acțiunea", adică complementul indirect desemnat
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
vorbi de actantul prim, secund sau terț. Din punct de vedere semantic, actantul prim este agentul care face acțiunea, subiectul; actantul secund este cel care suportă acțiunea, complementul direct. În cazul diatezei pasive, actantul secund este cel care face acțiunea - complementul de agent, pe care L. Tesnière îl numește și contra- subiect.) Actantul terț este cel "în beneficiul sau în detrimentul căruia se face acțiunea", adică complementul indirect desemnat de L. Tesnière și prin sintagma "complement de atribuire". În "Maria îi dă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
suportă acțiunea, complementul direct. În cazul diatezei pasive, actantul secund este cel care face acțiunea - complementul de agent, pe care L. Tesnière îl numește și contra- subiect.) Actantul terț este cel "în beneficiul sau în detrimentul căruia se face acțiunea", adică complementul indirect desemnat de L. Tesnière și prin sintagma "complement de atribuire". În "Maria îi dă cartea Elenei", "Maria" este agentul (actantul prim), "cartea" este complementul direct (actantul secund), în timp ce "îi" și "Elenei" o desemnează pe beneficiară (actantul terț). În semiotica
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
secund este cel care face acțiunea - complementul de agent, pe care L. Tesnière îl numește și contra- subiect.) Actantul terț este cel "în beneficiul sau în detrimentul căruia se face acțiunea", adică complementul indirect desemnat de L. Tesnière și prin sintagma "complement de atribuire". În "Maria îi dă cartea Elenei", "Maria" este agentul (actantul prim), "cartea" este complementul direct (actantul secund), în timp ce "îi" și "Elenei" o desemnează pe beneficiară (actantul terț). În semiotica narativă, termenul actant apare în analiza structurală a povestirii
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
contra- subiect.) Actantul terț este cel "în beneficiul sau în detrimentul căruia se face acțiunea", adică complementul indirect desemnat de L. Tesnière și prin sintagma "complement de atribuire". În "Maria îi dă cartea Elenei", "Maria" este agentul (actantul prim), "cartea" este complementul direct (actantul secund), în timp ce "îi" și "Elenei" o desemnează pe beneficiară (actantul terț). În semiotica narativă, termenul actant apare în analiza structurală a povestirii, desemnîndu-i pe protagoniștii procesului narativ. Astfel, Vladimir Propp distinge șapte actanți specifici basmului rusesc: eroul, obiectul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
exprimare, tributar formulelor fixe, sloganurilor și expresiilor al căror referent rămîne vag și difuz. Pierre Fiala arată că, în anii 1980-1990, limba de lemn a devenit obiect de studiu al analizei discursului, punîndu-se în evidență cîteva note specifice: 1) absența complementului de agent din structurile verbale pasive; 2) substituția formelor verbale personale prin forme verbale impersonale; 3) nominalitatea, constînd în predominanața numelor substantive (abstracte); 4) determinare nominală frecventă (prin intermediul adjectivelor, în special); 5) terminologie nespecifică; 6) prezența clișeelor și a sloganurilor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
poate reda și prin El va veni, desigur (sau după toate probabilitățile), E posibil (sau Sînt toate șansele) ca el să vină. În seria modalizatorilor care redau punctul de vedere al locutorului, trebuie să se distingă, pe de o parte, complementele sau propozițiile subordonate evaluării de către locutor (din fericire, din păcate, cum este normal, în mod paradoxal etc.) și, pe de altă parte, raportul locutorului cu ceea ce spune, care poate face obiectul comentariilor datorită unor mărci ale eterogenității enunțiative, precum cele
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de inerență, ci de subordonare, numele predicativ avînd un corespondent semantic la nivelul frazei. Din perspectiva sintaxei grupurilor, predicatul reprezintă, de regulă, centrul unui grup verbal, centru capabil, semantic, de a atrage argumente și, sintactic, de a se combina cu complemente cărora le impune restricții de rol tematic (Agent, Pacient, Temă, Experimentator, Sursă, Țintă, Locativ, Beneficiar) și restricții de formă. În GA 2005 se apreciază că, pe lîngă predicatul sintactic și cel enunțiativ, se mai poate distinge o a treia specie
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
tumoră își trage originea dintr-o singură celulă, și este unică, în felul ei”. El subliniază importanța genotipului celulei somatice în geneza malignizării, ceea ce a fost dovedit, după mai bine de patru decenii. Până la elaborarea metodei de determinare exactă a complementului cromozomal uman (Tjio și Levan, 1956), nu s-a putut stabili tabloul real al modificărilor citogenetice în celulele maligne și nici nu s-a evaluat importanța selecției cariotipice în evoluția celulelor tumorale. În plus, chiar și după aceea, s-a
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
consecința stării de instabilitate genomică care însoțește condiția de transformare malignă a celulei și se adaugă celor primare, în cursul evoluției tumorale. În sfârșit, în fazele avansate ale evoluției neoplazice, apar alterări terțiare care constau în remanieri neobișnuite, bizare, ale complementului cromozomal, asociate cu variații numerice și rearanjări cromozomale care nu mai au caracter clonal, constituind elemente care definesc așa numitul „ZGOMOT CITOGENETIC” ce sugerează precara stabilitate genomică care însoțește procesul de malignizare (Ștefănescu și Călin, 1996). Constatarea heterogenității celulare a
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
22, fie de o deleție la nivelul acestuia. Dar, carcinoamele maligne umane sunt caracterizate printr-o varietate mare de anomalii numerice și structural-cromozomale: apar cromozomii markeri în a căror geneză se remarcă implicarea cu mare specificitate a anumitor cromozomi ai complementului normal, diploid. Mai mult, chiar și interschimbul și deleția se realizează preferențial în anumite situsuri cromozomale. Cromozomul 1 este unul dintre cromozomii umani implicați cu mare specificitate în remanierile cromozomale din carcinogeneza umană, atât în tumorile solide, cât și în
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
C. Duplicarea cromozomul Ph1 este uneori asociată cu un exces de cromozomi ai grupei D. Poate avea loc și pierderea unor cromozomi, cel mai adesea fiind pierdut cromozomul Y, în special în celulele de origine medulară, celelalte celule păstrând un complement cromozomal normal. La astfel de pacienți, evoluția clinică și hematologică este atenuată, dar nu se cunoaște mecanismul prin care pierderea cromozomului Y influențează comportamentul celulelor leucemice. Dobândirea unor cromozomi este asociată cu pierderea altora, în aceste evenimente fiind implicate în
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
D. Cromozomul Ph1 reprezintă markerul cromozomal detectabil pe tot cuprinsul fazei cronice a leucemiei mieloide. În trecerea spre faza acută a malignității, la peste 80% dintre pacienți se înregistrează și alte rearanjări în care sunt angajați diferiți alți cromozomi ai complementului, mai frecvent fiind implicați cromozomii din perechile 8, 17, 19, 21 și 22. Cele mai frecvente remanieri cromozomale sunt trisomia 8, al doilea cromozom Ph1 și izocromozomul pentru brațul lung al cromozomului 17. Într-o fază și mai avansată a
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
unui cromozom din perechea 17 și dobândirea unui cromozom suplimentar în grupa C. Tehnicile de bandare au dovedit că acest cromozom suplimentar, asemănător celor din grupa C, este de fapt un izocromozom pentru brațele lungi ale cromozomului 17, absent din complementul cromozomal. Markerul i(17q) apare la aproximativ 50% dintre cazurile de leucemie granulocitară cronică, care prezintă fenomenul de evoluție clonală. Poliploidizarea apare mai ales în tumorile solide și în leucemiile acute dar, ocazional, apare și în leucemia granulocitară cronică, fără
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
de remaniere cromozomală, prin inversie pericentrică și formare de izocromozomi. În boala Waldenström mai pot apare trisomii C, F și G, precum și fragmente acentrice. Castoldi și colaboratorii (1963) au studiat o pacientă cu mielom multiplu, la care au identificat un complement cromozomal cu 44 de cromozomi și un cromozom marker metacentric, de mărime mijlocie. La un pacient, Bottura (1963) a evidențiat prezența unei linii cu 45 de cromozomi, datorită absenței unui acrocentric mic. Pe de altă parte, Lewis și colaboratorii (1963
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
acrocentric mic. Pe de altă parte, Lewis și colaboratorii (1963) au descris hiperdiploidie-hipotetraploidie cu 50-85 de cromozomi, la trei pacienți dintre cei patru examinați cariotipic. Uneori se descrie un cromozom marker metacentric mai mare decât cromozomii din grupa A, a complementului uman normal. Asemenea cromozomi markeri desemnați marker MG apar în gammapatiile monoclonale γG, γA și γM. Pot să apară și cromozomii markeri acrocentrici de talia cromozomilor din grupa C. În unele cazuri, pot exista mai mulți cromozomi markeri. Într-un
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
cromozomilor perechii 3. Într-o linie celulară derivată dintr-un limfosarcom, Guareg și colaboratorii (1969) au evidențiat o poliploidie înaltă cu doi markeri, un acrocentric lung și un cromozom 10 cu constricții secundare subterminale, în brațele lungi. În reticulosarcoame apar complemente cromozomale pseudodiploide, un cromozom din perechea 2 și un cromozom din grupa C, fiind înlocuiți cu doi cromozomi marker care sunt submetacentrici lungi. În alte cazuri, numărul cromozomilor markeri este și mai mare. În boala Hodgkin s-a observat hipotetraploidie
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
un cromozom marker lung, telocentric, în celulele unui ganglion limfatic. În alte cazuri, pot să apară o linie diploidă și alta hiperdiploidă, cu 48-49 de cromozomi, precum și un izocromozom pentru brațele lungi ale unui cromozom 17 sau 19. Celulele cu complemente cromozomale normale sunt într-o proporție variabilă între 57 și 76%. Există diferențe clare în numărul de cromozomi din boala Hodgkin și în celelalte tipuri de limfoame maligne. Majoritatea cazurilor de boală Hodgkin prezintă numere modale peritriploide (57-90 de cromozomi
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
boala Hodgkin și în celelalte tipuri de limfoame maligne. Majoritatea cazurilor de boală Hodgkin prezintă numere modale peritriploide (57-90 de cromozomi), în timp ce limfosarcoamele și majoritatea reticulosarcoamelor prezintă numere modale hipodiploide-hiperdiploide, cu 44-56 de cromozomi, dar și cu număr considerabil de complemente diploide. În unele cazuri de boală Hodkin fragmentarea cromozomală poate fi urmată de o translocație t(8;14) care nu este reciprocă (balansată), pierzându-se un sector din cromozomul 14 (deleție terminală). Translocația fragmentului terminal din cromozomul 8 aduce protoonocgena
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]