13,648 matches
-
jurați să cumpănească adânc în răstimpul cât nu dormeau. Erau de ajuns câteva cuvinte pentru a clădi un eșafod în doi timpi și trei mișcări, mai repede și mai sigur decât doi tâmplari într-o săptămână. Nu avea nimic cu condamnatul, nici nu îl mai cunoștea. Am văzut cu ochii mei dovada pe un hol, la sfârșitul unui proces: Destinat ieși cu frumoasa lui blană încă pe umeri și cu aerul de Cato, și dădu de viitorul mire al Văduvei: acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
spus, Barbe m-a trimis! Veniți repede la Castel! Cunoșteam drumul spre Castel: îl las pe flăcău și plec ca din pușcă, imaginându-mi că-l voi găsi pe Destinat cu gâtul tăiat sau cu burta spintecată de cuțitul unui condamnat nemulțumit care se întorsese după 20 de ani petrecuți la ocnă, pentru a-i prezenta, pe căldura aceea, omagiul lui. Pe drum mi-am spus chiar că un astfel de sfârșit, ca victimă a unui asasinat barbar, este o întorsătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
fi stat la murat el însuși în băile de acid. Era un bărbat foarte frumos, înalt, cu părul negru strălucitor dat pe spate și ochi azurii scânteind de viață. Un bărbat foarte frumos și singur. Îl vedeam mereu ca pe condamnat etern, cum se spune că erau la greci, împingând bolovani sau lăsându-și ficatul să fie mâncat la nesfârșit. Poate că făcuse o greșeală Crochemort, o greșeală sumbră care îl urmărea? Poate că plătea astfel pentru ceea ce făcuse, prin singurătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de departe, să zăresc văpaia continuă de mare incendiu a acoperișului de ardezie și a frontoanelor de aramă. Iar apoi avusese loc moartea Lysiei Verhareine, Destinat așteptându-mă pe scări, la capătul treptelor, stupefiat, și noi doi mergând ca niște condamnați spre căsuța din parc și urcând în cameră... Castelul nu era reședința unui mort. Era o locuință goală, sau golită pur și simplu, golită de viață de multă vreme. Că procurorul locuise acolo, precum și Barbe și Gravul, nu schimba nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pe fata cea mai ispititoare dacă și-o dorește, În care artistul lipsit de mijloace trebuie să-și vândă talentul fabricantului de nasturi. Chiar dacă n-aș avea nici pic de talent, tot nu m-aș mulțumi să muncesc zece ani, condamnat fie la celibat, fie la o Îngăduință tacită, ca să produc bani de un automobil pentru fiul cine știe cui... - Dar dacă nu ești sigur... - Nu contează! a exclamat Amory. Poziție mai rea decât a mea nu există. O revoluție socială m-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
îndată la pământ, căci tocmai uitaseră mașiniștii să pună un șpraiț. În teatru, ca și în aeronautică, dezastrele au cauze cumulate. Pauză. Suntem în cabină, vine cabiniera și ne spune duios că ne cheamă doamna la ea. Ieșim ca niște condamnați. Beligan ne vede și ne încurajează: ― Ați căcat-o! Intrăm. Marcela tocmai se schimba, ne facem că ne uităm în altă parte. În sfârșit este gata, vine către noi și ne spune cu foarte mare calm că așa ceva nu i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
fi prezent până și Dumnezeu. Ăsta e visul oricărui licean și este și visul lui. După masă se întind în pat și continuă să citească din Camus, pe care îl citesc oricum tot timpul. Se opresc la pasajul unde pentru condamnat ia naștere o lume care i‑a devenit pe veci indiferentă. Iar condamnatul se gândește la mama lui. Rainer însă se va gândi - este alegerea lui - la Sophie. Apoi se vor pierde în pădure, departe de obiectivul camerei de luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
visul lui. După masă se întind în pat și continuă să citească din Camus, pe care îl citesc oricum tot timpul. Se opresc la pasajul unde pentru condamnat ia naștere o lume care i‑a devenit pe veci indiferentă. Iar condamnatul se gândește la mama lui. Rainer însă se va gândi - este alegerea lui - la Sophie. Apoi se vor pierde în pădure, departe de obiectivul camerei de luat vederi. Sophie spune că, după vacanță, mama ei o s‑o trimită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
avea fata asta a ei! De unde, oare, atâta înțelepciune și răbdare și împăcare cu situația asta cumplită? Avea doar 23 de ani și viața ei se va opri aici...David sigur va renunța la ea și nici nu este de condamnat...Și...pe urmă ce va fi?Gol imens... Soneria le întrerupse pe Maria și Ilona din gândurile lor, aceleași pentru amândouă... -Fugi, mamă și deschide , că trebuie să fie David! -Of, Doamne, cum o să-i spun? -Lasă , că-i spun
ARIPA ÎNGERILOR de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361512_a_362841]
-
vor fi noii locatari? Avându-se în vedere că nu se alocau fonduri prea consistente proiectului, conducătorii au conceput un plan de colonizare care nu necesita prea multe cheltuieli. S-a hotărât în cel mai mare secret să se aducă condamnații la închisoare pe viață sau chiar la moarte în acest loc. Acestora li se asigura strictul necesar pentru o perioadă de timp în așa fel încât aceștia să fie obligați să-și creeze surse noi de supraviețuire în acest loc.
PROIECTUL SOLARIS SF de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363926_a_365255]
-
bucuria în durere - e foarte bine să-i poți aduce pe cei săraci - la suferință și exasperare încă și mai bine - să-i aduci pe cei în suferință - la rușinoasă moarte - în temnița datornicilor perpetui ai vieții - și deci a condamnaților la sinuciderea din bezne apoi - să le pui (duios și prevenitor...) cadavrele - sub anathemă astfel - zi de zi și ceas de ceas - se desăvârșește - cu nobilă generozitate - creștinismul pe acțiuni astfel și numai astfel - patronii intreprinderii mondiale - „S.C. HRISTOS S.A.
MĂREAŢA IMPERFECŢIUNE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364043_a_365372]
-
îi urmează moartea. EA: Ești viu cu adevărat, sau doar ... o nălucă? EL: Sunt o umbră din miliardele care s-au perindat pe acest pământ. Este straniu, nu-i așa? Înainte vreme sufereau cei condamnați la moarte. Acum suferă cel condamnat la viață. EA: Sunt nebună, sau într-adevăr exiști? EL: Nebuni suntem amândoi, pentru că orice supraviețuitor din pustiu înnebunește. Nebuni suntem toți cei care mai trăim. EA:Noi, nebuni? Nebuni sunt acei care-au distrus civilizația. (Între timp, lumina scade
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
Se vor schimba sisteme, idiotul devine religios. Își dă seama că nu este un idiot. Că este Om. Iartă totul, dar nu uită. Străbate sate și orașe. Credința sa în dreptate naște zâmbete. Este implicat , prin calomnie, în diverse procese. Condamnat, trece dintr-o închisoare în alta. Timpul, secolii nu-l afectează. El este idiotul rătăcitor. Numele se schimbă de la un secol la altul. El este veșnicul idiot pe care numai Mesia îl va elibera. De câte ori întâlnim oameni ca el? Rar
IDIOTUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363072_a_364401]
-
pierde la schimbarea orientării. Asta în afară de faptul că latinii, occidentalii îi simpatizează pe toți români, dar n-au încredere în pravoslavnicii, iar greco-pravoslavnicii, invers, n-au încredere în latini, dar îi susțin pe drept credincioșii că ei. Sunt astfel moldo-valahii condamnați să fi mereu neînțeleși și duplicitari? 2013, Rusia redeschide Chestiunea Orientală ca mare putere în rezolvarea conflictului religios dintre suniții și alaviții în Siria. În România partidă ortodocsa - PNL, PMR, PCR, FSN, PDSR, PSD, USL - revine în forță și se
REVENIREA RUŞILOR ŞI MODELUL ORTODOX de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361174_a_362503]
-
să dedic cuvintele din această carte celor ce au uitat să fie curioși, celor ce nu știu că nu știu, celor care nu vor cu îndărătnicie să vadă invizibilul, celor prigoniți și nevinovați în fața gloanțelor cinice ale societății de consum, condamnaților la moarte nevinovați și fără avocați, bătrânilor morți demult, încă de când erau copii, copiilor îmbătrâniți de drogurile globalizării, oamenilor de rând păcăliți de conspirația aerului pe care-l respiră, crezând că e dătător de viață, celor care mă iubesc și
LUCEFERI CU BUZE ROSII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360793_a_362122]
-
unui alt motiv, al unei lumi a umbrelor, a amintirilor care apar ca năluci pe pereții închisorilor, asemenea umbrelor din peșteră, descrise de Platon în dialogul Republica. Inițial, amintirile despre copilărie și despre cei din familie îl ajută pe cel condamnat să uite pentru câteva clipe de regimul la care este supus, dar apoi realitatea monstruoasă revine cu mai multă putere, de această dată coșmarul fiind ceea ce trăiește el cu adevărat. Pe de altă parte, gândul la cei dragi este de
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
versuri (cum ar fi “Globul din stânga”, 1968), proză (“Privegheați lângă privighetori”, 1971),proză turistică ("Muzeu Sentimental", 1974) teatru (“Marea gară nouă”, 1974), istorie (“Istoria stalinismului în România”, 1990, “Istoria comunismului în România”, 2000). Cea mai recentă apariție editorială: “Destinul unui condamnat la moarte: Pamfil Șeicaru” (EVF, 2001). În "Alergătorul de la Marathon"mai publicase texte referitoare la Pamfil Șeicaru. Scrieri • Istoria Partidului Comunist Român, Editura Nord, Aarhus, Danemarca, 1984 • Istoria stalinismului in România, Editiara Humanitas, 1990 (Lucrarea reprezintă ediția a II-a
LUSTRAŢIE IN MEMORIAM de EUGEN EVU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360877_a_362206]
-
determinat de sângerarea, de pierderea de sânge care se petrecea. De ce această prelungea durerea? Pentru că moartea nu se producea propriu-zis prin șocul traumatic sau șocul hemoragic, ci se producea - si asta au constatat medicii - prin ceea ce noi numim insuficiență respiratorie. Condamnatul nu putea să respire, întrucat mulsculatura respiratorie accesorie era blocată, întrucat trebuia să susțină greutatea corpului. Rep: Dar cum a murit răstignitul Isus Cristos? Din nou profesorul Socoteanu: El a murit prin cu totul alt mecanism și acest mecanism este
CE S-A INTAMPLAT DE FAPT DE PASTI? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360872_a_362201]
-
infanteriștii care purtau o patoșă de zale grea, aveau într-o mână sulița de fier ,sabia la centură și scutul mare,în cealaltă mână. Camera de execuție a celor care primeau condamnarea la moarte era de fapt poarta prin care condamnatul scăpa din infern,adică,era situată la nivelul Tibrului și avea în mijloc un puț care ducea către apele învolburate ale râului. Victima epuizată de torturi,dar care scăpa cu viață,schilodită,fără putere,era aruncată prin acel puț în
UN MIC ISTORIC AL CASTELULUI „SANT ANGELO” de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368505_a_369834]
-
anchetei judiciare fiind în repetate rânduri subliniat caracterul economic și social al acțiunii. Toate momentele-cheie ale revoltei buciumanilor din 1886, context, pregătire, atacul propriu-zis, terorizarea sătenilor și până la arestarea atacanților și perioada de pușcărie au fost adunate de către unul dintre condamnați într-un jurnal - poem, numiț de unii folcloriști baladă, de alții epopee, jurnal conținând 769 de versuri, transmis pe cale orală până în anul 1965 când, profesorul Dimitrie Brabaru îl culege și îl scrie sub titlul “Verșul buciumanilor”. Pornind de la cele redate
EPOPEEA UNUI FEBRUARIE DE (Z)BUCIUM de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367489_a_368818]
-
- De ce vrei să te măriți? - Nu vreau, trebuie sa ma mărit. - Nu ești normală. - Iar tu nu ești în locul meu. - Lasă dragă, nici eu nu o duc super. Toată lumea e săracă. Dar ce faci tu e de condamnat. - Cine ești? Dumnezeu? Cu ce drept mă judeci? Ai dat vreodată gândacii de bucătărie, jos din farfurie? Răspunde numai la asta. - Bleah. - Da, bleah. Te ridici deasupra mea. Nu ți-am cerut ajutorul și nici nu o voi face. Așa că
FĂRĂ CRUCE de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366813_a_368142]
-
Mihai Ungvari, țăranul Bașotă-Banat, fiica lui fiind ucisă de Securitate, maramureșanul Ștefan Tufea, părintele Dascălu, care oficia slujbe în temnițe, cu riscul pe care nu și-l însușeau confrații slujitori liberi. În ziua Schimbării la Față, pe 6 August 1957, condamnații lotului cu condamnare capitală, încadrați de cătușe cu mâinile la spate și lanțuri de picioare, asvârliți în două-dube au pornit spre altă capitală... Cu lacrimi șiroaie își luau rămas bun de la munții lor camarazi, de la Liceu Radu Negru, de la impunătoarele
VASILE BUCELEA – EROU AL REZISTENŢEI ROMÂNE ANTICOMUNISTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367473_a_368802]
-
ziduri ale cetății Făgăraș, cea care a adăpostit-o la sân pe Doamna Țării și monahia Stanca. Au trecut prin Brașov și Predeal, oprind la un izvor la intrare în Azuga. Gardienii și-au potolit setea, ducându-le apă și condamnaților: <> Timpul a trecut, amintirea a rămas. Băieții verzi, frumoși, falnici-brazi ai munților au fost executați, rămânând doar doi, cei mai înalți: Olimpiu Borzea și Nicolae Burlacu. În același loc, lângă izvor, peste 30 de ani vânzătorul Iuda în persoana profesorului-director
VASILE BUCELEA – EROU AL REZISTENŢEI ROMÂNE ANTICOMUNISTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367473_a_368802]
-
cu prezența ei diafană, cu acele momente de iubire, de dăruire și de pasiune, cum nu am mai întâlnit la nicio altă femeie. Și-acum? Iar sunt la un pas să pierd din nou o iubire pură? Sunt oare un condamnat al vieții și trebuie să mă mulțumesc doar cu frânturi de fericire? N-am dreptul să sper la împlinire și la continuitatea ei? Acestea erau gândurile ce mă tulburau în timp ce aranjam fiecare lucru în portbagaj. O vedeam pe Miruna, că
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
și rugăciune fiindcă avea tot ce-și putea dori. Cu un singur cuvânt putea obține orice. Cât despre pocăință, tetrarhul îi spuse profetului că aceasta era pentru cei care doreau sau aveau nevoie de iertare, pentru sclavi, pentru proscriși pentru condamnați și pentru învinși. Răspunsul lui Ioan îl bulversase și enervase în același timp. ,,Bine ai grăit Irod despre pocăință, căci suntem sclavi ai păcatului, pururea fiind învinși de cel rău”, îi spuse Ioan pe un ton consolator. ,,Iar altă cale
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN-2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366942_a_368271]