4,535 matches
-
la care Gh. I. Brătianu se gândea pentru tânărul istoric - la Universitatea din Iași trena, va primi un post de profesor suplinitor la Liceul „Mihai Eminescu” din București, din ianuarie 1927 fiind și docent la Catedra de istoria românilor și conferențiar suplinitor al cursului de istoria slavilor de răsărit la Universitatea din București. Conferențiar titular din aprilie 1930, profesor agregat la Catedra de istoria slavilor de răsărit (înființată pentru el) și, în fine, profesor titular începând din iunie 1935, ține și
PANAITESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288650_a_289979]
-
Iași trena, va primi un post de profesor suplinitor la Liceul „Mihai Eminescu” din București, din ianuarie 1927 fiind și docent la Catedra de istoria românilor și conferențiar suplinitor al cursului de istoria slavilor de răsărit la Universitatea din București. Conferențiar titular din aprilie 1930, profesor agregat la Catedra de istoria slavilor de răsărit (înființată pentru el) și, în fine, profesor titular începând din iunie 1935, ține și cursuri de paleografie chirilică la Școala de Arhivistică (1927-1939). Între timp, în 1934
PANAITESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288650_a_289979]
-
culturală și e titularul rubricii de carte, iar mai târziu redactor și redactor-șef (1999-2000) la „Vineri”, supliment al revistei „Dilema”. În 1988 intră ca asistent suplinitor la Catedra de literatură română a Facultății de Litere bucureștene, în 2000 devenind conferențiar. Funcționează și ca lector (invitat) de limba și literatura română la Institut für Romanistik din Viena (1991-1994), la Facultatea de Litere a Universității din Amsterdam (1996-1997) și din nou la Institut für Romanistik din Viena (2000-2002). Din 1997 este secretar
PAPADIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
Universității din București, devenind cadru didactic la Catedra de istoria literaturii române și la Catedra de folclor a Facultății de Filologie bucureștene, apoi lector de limba, literatura și civilizația poporului român la universitățile din Sofia (1964-1966) și Belgrad (1967-1969, 1990-1993), conferențiar la Universitatea „Spiru Haret” din București. Este doctor în științe filologice cu teza Paralele folclorice româno-sârbo-croate, susținută în 1974 la Universitatea din Belgrad. Debutează cu un studiu despre literatura română veche în „Analele Universității București” (1957). Colaborează la „Revista de
PAUN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288722_a_290051]
-
câștigând un concurs internațional, este chemat ca profesor invitat în Elveția, la Geneva (Institutul de Științe Sociale, unde ține cursuri în cadrul sectorului pentru doctoranzi, condus de Jean Piaget), Lausanne și Sion (Centrul de Formare a Profesorilor). Întors în țară, este conferențiar la Institutul Central pentru Perfecționarea Personalului Didactic, Catedra de psihopedagogie specială, și totodată cercetător științific la Institutul de Psihologie al Academiei Române. După 1989 activează ca director al Institutului pentru Persoanele cu Handicap. Simultan ține cursuri de psihologie la universitățile „Spiru
PAUNESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288729_a_290058]
-
Lucian Blaga și Romulus Vuia. A funcționat ca preparator și asistent la Muzeul Etnografic din Cluj (1937-1946), director al Secției de artă populară a Muzeului Național „Regele Carol I” din București (1946-1947), director al Muzeului Etnografic din Cluj (1947-1950) și conferențiar de etnografie la Universitatea clujeană (1947-1951). În perioada 1952-1972 va fi profesor în învățământul secundar, la Sebeșu de Jos, Săliște, Cisnădie și Sibiu. Când se înființează Institutul Pedagogic din Sibiu (1969) este chemat la conducerea Catedrei de limba și literatura
PAVELESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288736_a_290065]
-
clujeană (1947-1951). În perioada 1952-1972 va fi profesor în învățământul secundar, la Sebeșu de Jos, Săliște, Cisnădie și Sibiu. Când se înființează Institutul Pedagogic din Sibiu (1969) este chemat la conducerea Catedrei de limba și literatura română, din 1972 fiind conferențiar la Facultatea de Filologie și Istorie, unde va preda cursuri de literatură universală și comparată, teorie și estetică literară și folclor. Pensionat în 1980, își reia activitatea în 1992, la Facultatea de Litere și Istorie, apoi și la Facultatea de
PAVELESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288736_a_290065]
-
la Drăgășani. Din 1962 își începe cariera universitară: asistent la Institutul Pedagogic din București (1962-1972), lector la Facultatea de Limba și Literatura Română din București (1973-1979, 1985-1991), lector de limba, cultura și civilizația română la Universitatea Provence (Aix-Marseille I, 1979-1985), conferențiar (1991-1996), profesor (din 1996) la Catedra de istoria literaturii române a Facultății de Litere, Universitatea din București. A colaborat la „Gazeta literară”, „Viața românească”, „Contemporanul”, „Luceafărul”, „Ateneu”, „Steaua”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Caiete critice”, „Orizont”, „Argeș”, „Transilvania”, „Revue
MIHAILESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288129_a_289458]
-
Cluj (1947 și 1948, în timpul vacanțelor școlare), ulterior la revista clujeană „Almanahul literar” (1949-1950), la „Contemporanul” (1952-1953) și „Scânteia” (1957-1960). Din 1954 este cadru didactic la Facultatea de Filologie a Universității din București, unde predă literatura română; din 1962 devine conferențiar, iar din 1969 profesor. Din 1956 este doctor în științe filologice, cu o teză despre romanul românesc contemporan. În 1990-1991 a funcționat ca director al Editurii Minerva. De-a lungul anilor a ținut prelegeri și conferințe în diverse centre universitare
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
ani de studenție coordonează Cercul de literatură universală. Este angajată preparator la Catedra de istoria literaturii române a Filologiei bucureștene. În 1972 obține doctoratul cu o teză despre viața și opera lui Ștefan Petică. Din 1992 până în 1997 va fi conferențiar la Universitatea „Ovidius” din Constanța. Debutând în 1959 la „Analele Universității București” cu studiul Concepția lui Delavrancea despre artă, M. publică apoi numeroase studii și articole în presa literară, susține comunicări științifice și conferințe, participă la simpozioane în țară și
MOLCUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288209_a_289538]
-
profesor de matematică și fizică la școala elementară din Starchiojd, județul Prahova. În 1964 revine în învățământul superior ca lector la Institutul Politehnic din București, unde ține un curs de istoria științelor, iar din 1965 până în 1979 ca lector, apoi conferențiar și profesor (șef al Catedrei de estetică) la Institutul de Arhitectură „Ion Mincu”. În 1979 se stabilește în Germania, unde va fi cercetător la Academia de Artă din Düsseldorf. A debutat în 1942, într-o revistă școlară din Brăila. Debutul
MOCANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288197_a_289526]
-
De la televizor în viața reală: despre impactul campaniei de informare „Satul românesc, sat european” Bogdan Voicu, Mălina Voicu Concluzie Despre autori Mălina Voicu: este doctor în sociologie, cercetător științific principal la ICCV (Institutul de Cercetare a Calității Vieții al Academiei Române), conferențiar asociat la Universitatea „Lucian Blaga”, Sibiu. Membru al comitetului de coordonare la nivel european al European Values Study. Membru al grupului de teorie al European Values Study. Publică frecvent articole în volume internaționale și susține prezentări la conferințe științifice în
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
îndată ce învățăm cum să o facem. Nu ezitați când vine vorba de sănătatea dumneavoastrtc " Nu ezita]i când vine vorba de s\n\tatea dumneavoastr\" Cu cât citiți și auziți mai mult, cu atât sunteți mai confuzi. Fiecare carte, fiecare conferențiar, fiecare persoană cu autoritate în domeniul sănătății vă dă răspunsuri diferite, deseori contradictorii. Toți vor vrea să evidențieze și să garanteze superioritatea metodei lor. O sănătate deplină și eliberarea de boală încep cu informații corecte, din surse de încredere, care
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
din București, prezentă ca element de referință în ecuația numărului de studenți-cadre didactice, avea în anul universitar 1932-1933 30 de catedre de specialitate juridică (patru dintre acestea fiind catedre de drept civil) în componența cărora intrau atât asistenți, cât și conferențiari, 6.825 de studenți și 990 de licențiați (datele au fost preluate din lucrarea colectivă Istoria Învățământului din România, 1971). Aceste repere numerice reprezintă și un prag de neatins de către celelalte instituții de învățământ superior cu profil juridic din România
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
prefețe ale volumelor de „Opere alese” retipărite, precum și felul cum au fost ținute unele lecții de istoria literaturii române În cadrul institutelor de literatură. Cu privire la valoarea operei lui Odobescu de exemplu, elevii Școlii de literatură au fost nedumeriți. Felul În care conferențiarul a analizat limitele, pierzând aproape cu totul din vedere valoarea realistă a operei beletristice a lui Odobescu, a studiilor lui, a creat impresia falsă că nu avem deloc suficient temei ca să preluăm și să folosim moștenirea culturală a acestui scriitor
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
el reușește să-l înțeleagă bine pe gânditorul olandez. Căci o bună înțelegere a unui autor îi reușește doar celui a cărui minte are o structură apropiată. Este însă puțin probabil să existe o asemenea apropiere, lăsa să se înțeleagă conferențiarul, între mintea unui român din ținutul Brăilei și cea a lui Spinoza!90 Este clar că lui Ionescu critica posibilității cunoașterii transcendentului a lui Kant i se înfățișa drept o poziție definitorie pentru atitudinea spirituală a modernității occidentale, o poziție
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
școală de grad superior”. Ea poate fi varianta orală a unui studiu, având toate trăsăturile oralității. Să reținem că multe lucrări ale unor cadre didactice universitare au fost la origine cursuri universitare. Modul de prezentare a acestora diferă de la un conferențiar la altul. Prelegerile lui Blaga, de pildă, ținute la Universitatea din Cluj-Napoca, erau, spun cei care le-au audiat, plictisitoare, fiindcă autorul Își citea monoton lucrările deja publicate. Prelegerile altora (Nae Ionescu, de pildă) străluceau prin farmecul scânteietor, prin spontaneitate
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
termen precis pentru alegerea temei și a coordonatorului științific. La unele facultăți, alegerea temei pentru lucrarea de licență se face la sfârșitul anului III, respectiv II (după sistemul Bologna). Conform regulamentului În vigoare, coodonatorul științific trebuie să aibă gradul de conferențiar sau profesor universitar. Cadrele didactice care au dreptul de a coordona lucrări de diplomă sunt obligate să propună un număr de 15-20 de subiecte, aferente cursurilor pe care le predau. Dacă un subiect propus nu este abordat În anul respectiv
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Comunicării (nu Facultatea de Științe Politice și Administrative), Facultatea de Știința Mediului (nu Facultatea de Mediu) etc.; c) gradele didactice ale coordonatorilor sunt greșite sau incomplete: Prof. univ. Ilie Rad ( În loc de Prof. univ. dr. Ilie Rad - nimeni nu poate fi conferențiar sau profesor dacă nu deține și titlul de doctor, cu excepția unor facultăți cu profil vocațional [teatru, arte plastice], unde titlurile de conferențiar și profesor se obțin pe baza altor criterii); d) absența localității și a anului (sesiunii) de susținere a
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
sunt greșite sau incomplete: Prof. univ. Ilie Rad ( În loc de Prof. univ. dr. Ilie Rad - nimeni nu poate fi conferențiar sau profesor dacă nu deține și titlul de doctor, cu excepția unor facultăți cu profil vocațional [teatru, arte plastice], unde titlurile de conferențiar și profesor se obțin pe baza altor criterii); d) absența localității și a anului (sesiunii) de susținere a licenței; e) scrierea cu majusculă a unor prescurtări, grație „ajutorului” dat de calculator: Prof. Univ. Dr. Ilie Rad ( În loc de Prof. univ. dr.
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
În funcția de prim-ministru. șeful proclamat al CFSN-ului, Ion Iliescu, viitorul președinte al țării, amintește propria sa relație cu Petre Roman, care a fost creată pe baza relațiilor familiale și profesionale: Îl cunoșteam pe tatăl său; apoi, fiind conferențiar la Politehnică, În aceeași meserie, În aceeași profesiune ca și mine, hidroenergetică, am avut unele colaborări cu el la Consiliul Național al Apelor. A fost colaborator la câteva teme de cercetare și după aceea, la Editura Tehnică șpe care Iliescu
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
universitar la Facultatea de Filologie din București (1949-1952), de unde a fost demis, ulterior fiind angajat cercetător la Institutul de Lingvistică (1953-1963). Intră din nou, prin concurs, în învățământul universitar, funcționând și ca lector de limba română la Paris (Sorbona, 1965-1967), conferențiar asociat la Lyon (1978-1988) și Bordeaux (1988-1990). A debutat cu articole și cronici literare în publicațiile transilvănene „Afirmarea” și „Tribuna”, colaborând apoi la „Decalog”, „Timpul” și „Revista Fundațiilor Regale”. În 1955, împreună cu Emil Manu și Al. Bistrițianu, a întemeiat revista
BULGAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285943_a_287272]
-
definitiv din 1906, rămâne mai bine de trei decenii la Catedra de istoria literaturii elene. Va fi și inspector general al învățământului secundar (1905), director general al învățământului superior (1922, 1927). Secretar al Ateneului (1934- 1939), a fost și un conferențiar foarte apreciat. În 1938, se află printre fondatorii Institutului de Studii Latine. Pe lângă manuale destinate învățământului secundar și cursuri universitare, a publicat studii, articole și recenzii în „Convorbiri literare”, „L’Indépendance roumaine”, „Orpheus-Favonius”, „Timocul”, „Anuarul Ateneului român”, „Conferența”, „Cele trei
BURILEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285957_a_287286]
-
doctor în istoria artelor (1925) al aceleiași Universități, cu o teză intitulată Un ciclu de fresce din secolul al XI-lea: San Urbano alla Caffarella, B. face studii de specialitate la Viena, Roma și Berlin (1920- 1925). Docent și apoi conferențiar universitar până în 1940 la București, consilier al Colecțiilor de Artă Regale Românești, director al revistei „Lumina nouă” (1915-1916), alături de Constantin Modrescu, membru fondator și colaborator constant al „Gândirii” până în 1941, este autor al câtorva volume de eseuri și cronici literare
BUSUIOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
limbi și literaturi slave de la Universitatea din București (1952-1957), completându-și ulterior specializarea la Bratislava (1959), Praga (1962, l963) și Brno (1973). În 1959 își începe cariera didactică la Catedra de limbi și literaturi slave a Universității din București, devenind conferențiar în 1991. În 1971 susține teza de doctorat Cântecele haiducești slovace. Colaborează intermitent la revistele „Romanoslavica”, „Secolul 20”, „Luceafărul”, „Revista de istorie și teorie literară” ș.a. În 1992 este distins cu medalia jubiliară „J. A. Komensky”. Debutează publicistic în 1962
CALIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286035_a_287364]