6,839 matches
-
ea, bovina? Unei vaci nu ai ce să-i explici, pentru că nu înțelege nimic dincolo de apăsarea ugerelor ei; pricepe numai ce-o doare pe ea. Cum ai știut să taci timp de zece ani și deodată te-a trăsnit taina confesiunii? Cum să-i faci mărturisiri unei vaci?! Și pentru ce? Doar pentru că așa a hotărât proasta cealaltă. În naivitatea ei, Philomena a crezut că asta ar putea schimba ceva. Masca: Eu cred că am făcut ceea ce trebuia făcut. Ajunsesem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
din gâtul grațios, subțire și inelat ca un șurub, prin fereastra-hublou a lecticii. S-a oprit pentru o clipă și mi-a adresat un zâmbet larg și glacial, mi-a fluturat în treacăt din chelicere și a pornit mai departe... Confesiunile maimuței Makonde Epifanie În pădurile Tanzaniei sălășluiește maimuța vorbitoare. Primii care i-au sesizat calitățile lingvistice au fost băștinașii Makonde, care și acum o consideră un fel de zeitate abdicată, un deus otiosus ce-a părăsit văile cerului în favoarea dealurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în teritoriul lor, de care erau legați fizic, mental, moral, etnic și mai ales metafizic. Iar cei ce n-o făceau, aveau s-o regrete mai târziu, când se vor fi descoperind singuri, fără rost, confuzi, în căutarea propriei identități. ............................................................................................................... Confesiunea Da. Mie nu-mi displac oamenii, mă simt câteodată mai atrasă de ei decât de jivinele pădurii, ce îmi par totuși mai frumoase. Totuși și oamenii sunt câteodată frumoși. A existat o ființă ce mi-a fost tare dragă. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sine. Sau poate că relația ei de iubire era atât de dureroasă și deficitară, încât întocmai o tovărășie grotescă ca a mea avea aerul să o relaxeze și să compenseze neîmplinirea ei. La un moment dat, m-a invitat la confesiune. Mi-a mărturisit că realizează cât de singur sunt și că pesemne mi-aș dori să discut cu cineva despre mine, despre secretele mele, așa cum în fapt se desfășoară lucrurile în mod firesc între iubiți sau prieteni. Ea își imagina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
până la dispariția lui totală, moment în care se spărgea și coșmarul. Dar urmau altele și altele și ea înțelegea că numai consumarea, arderea și repetarea lor aveau căderea s-o liniștească, ca să-și poată asuma noua condiție de deplină singurătate. Confesiunea. Iertarea. Mama În duminica aceleiași săptămâni, s-a înfățișat din nou părintelui-confesional. Nu-l mai vizitase de o vreme, dar acum, dincolo de împărtășania obișnuită, avea ceva special de îndeplinit. El avea s-o izbăvească, s-o absolve de păcatul sinuciderii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
viteza spre locuința mamei sale. Vedea dublu, dar s-a suit fără nicio reținere la volanul mașinii, pe care-o conducea foarte rar din cauza aglomerației din oraș și pentru că comanda unui taxi presupunea mult timp de pierdut... Întoarcerea umbrelei. Ultima confesiune Duminică a trecut pe la mama ei, pe la spital, apoi în drum spre casă s-a oprit la biserică pentru a-i mulțumi părintelui-confesional. În autobuzul ce-a lăsat-o în fața bisericii, același în care și-a abandonat cu atâta nesăbuință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
bine așa. În fond, așa e mult mai bine! New-York 2008 Cuprins Prefață ............................................................................ 5 Scurtă dare de seamă (Prolog) ............................... 13 Ciclul Animus ............................................................ 17 Sub semnul Aspidei ..................................................... 19 Okurina ........................................................................... 61 Triogamie ....................................................................... 70 Fotografia ....................................................................... 101 Pulcheria și Îngerul ....................................................... 107 Împărătița Furnică ........................................................ 125 Confesiunile maimuței Makonde .............................. 133 Fereastra ......................................................................... 143 "El"-ul ............................................................................. 155 Ciclul Anima .............................................................. 163 Darurile mării ................................................................ 165 Îngerul exterminator ..................................................... 178 Rechinii războinici cu ochii albaștri ........................... 209 Albatroșii "Danzantes" ................................................ 215 Poveste ‛ulei sau răzbunarea cărții ............................. 228 Somnul meu și al Arinei .............................................. 233 Umbrela .......................................................................... 239
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
citise de curînd Amintiri, vise, reflecții și avea impresia că își găsise modelul psihologic. — Să fiu în locul lui i-aș mulțumi în genunchi Bătrînului, vorbea fără să știe cît se schimbase situația, Tușico, el îl luase de la orfelinat schimbîndu-i viața, confesiune lungă, Gulie, era acolo tot secretul copilăriei și adolescenței lui, marea întorsătură a sorții sale. Sînteți ca doi străini, Delfinașule, cîtă neobrăzare, Tîrnăcop, Bătrînul l-a înscris la școala militară și i-a dat după aia bani să meargă la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
citeam ce aveam eu pe hîrtiile mele, dar nu te aș fi scăpat pentru nimic în lume de sub observație, îți simțeam inima bătînd, venele pulsînd, mă omori cu sinceritatea ta copilărească, Părințele, din păcate eu n-am de făcut asemenea confesiuni. — Despre ce vorbești? îl întrerupe Roja nedumerit, bagă la cap, eu n-am venit să despicăm firul în patru, se uită la pereții văruiți ai confesionalului. — Prea tîrziu, m-ai stîrnit deja, spune Părințelul, acum că tot nu mai ai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să compare răsăritul soarelui cu o erecție! Ne întrebăm, îngroziți, cu ce anume ar putea fi comparat apusul... Totuși, nu excentricitatea reprezintă predilecția lui Dorin Almășan. Sigur pe sine, voios, poetul înoată de cele mai multe ori în largul unei filozofări ieftine. Confesiunile și reflecțiile sale seamănă cu cele care pot fi auzite în câte un compartiment de tren, când călătorii, plictisiți de drumul prea lung, se angajează în discuții despre... viață: „Câtă amară tristețe / cuprinde și-ascunde / «jocul» acesta / de-a viața
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
răspuns. Dând pagină după pagină și citind reflecții de genul acesta, simțim de la un moment dat că bărbia ne cade în piept și că trebuie să o sprijinim cu degetul mare, în stilul autorului. Când suntem gata-gata să ațipim, o confesiune neașteptată ne trezește brusc, ireversibil, și ni se fixează în minte pentru toată viața: „Am visat cândva că în loc de penis îmi crescuse un cap de gâscan care se tot agita, pentru a mă prinde cu ciocul de nas.“ Nu ne
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
fi desemnat nici un câștigător. Marturisiri riscante „Acest volum de versuri sunt eu, o cutie de carton“; „O cutie nu este importantă prin natura ei, ci prin conținutul pe care îl poartă în interior, fie el și cel mai neînsemnat“ etc. Confesiunea aparține Ilenei Radu, autoarea volumului de versuri Cutia de carton (Bren, București, 2002). Lăsăm la o parte pleonasmul „conținutul pe care îl poartă în interior“. Dar mărturisirea autoarei este lipsită de grație din punct de vedere literar. Încercarea ei de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
în orice alt mod“... Cu alte cuvinte, bijuteriile de aramă și de sticlă nu numai că sunt așezate pe câte o pernuță de catifea, dar mai sunt și protejate cu gratii. Samson Bodnarescu sau Veronica Micle ? Gheorghiță țarălungă, autorul volumului Confesiuni îndurerate. 1001 catrene (Edmunt, Brăila, 2007), scrie versuri - și el - ca în secolul XIX. Dacă nu am ști anul în care a apărut cartea, am putea crede că aparține unui contemporan al lui Eminescu. Și ne-am grăbi, poate, să
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
redobândește neutralitatea afectivă atunci când comentează cărțile unor domni. Dar nu se întâmplă așa. El se înduioșează, din principiu, ori de câte ori se pronunță asupra textelor unui autor, fie el bărbat sau femeie. Scriind despre poeziile lui Ion Machidon, se lansează într-o confesiune sentimentală lacrimogenă, dintre acelea care se fac de obicei la un pahar de vin. O nouă carte a sa, Lecturi despre cărțile confraților, Amurg sentimental, București, 2008), provoacă nedumeriri încă de la titlu. Cum adică „lecturi despre cărțile confraților“?! Poate „lecturi
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
eu în locul papei", "dacă aș fi fost regele Spaniei", pot fi cotate drept clișee, dar ieșite de sub pana lui Machiavelli, ele pot fi interpretate altfel. Dacă vorbim de starea de spirit a lui Machiavelli scriitorul, ne mai atrage atenția o confesiune de o rarisimă valoare, făcută lui Vettori în scrisoarea din 10 dec. 1513, în care îi spune în ce împrejurări a scris "cărticica" numită De principatibus: "Cînd se lasă seara mă înpoiez acasă și intru în camera mea de lucru
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
intră și În labirintul imaginației orbilor și al felului lor de a visa, se urcă În acest turn al sensurilor lui Babel și se iese pe scara de incendiu. Apoi, nu m-am putut stăpîni să nu scriu romanul Demonul confesiunii, foarte probabil primul din literatura română redactat cu ajutorul unei voci electronice, povestire În care apare ca personaj secundar, Însă cu suficient rol catalizator, orbul Andrei Cuc. — Bine-ai venit, măi Andrei Cuc, mă Întîmpină un prieten poet din Iași, bucurîndu-mă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
prințesei M-am născut la Ardud, la 14 octombrie 1954. Mama Își amintește că era către amiază, la spitalul local. Ardudul avea vasăzică spital, liceu cu internat, un orfelinat, o fabrică de scaune, gară de șină Îngustă, biserici de toate confesiunile, cetatea zisă a lui Rákóczi, dar clădită Încă din 1481. Avea de asemenea, În hotarul dinspre Rătești, un conac pentru o parte din administrația Întinselor moșii ale lui Sándor Károlyi și ale urmașilor lui. Găzduia de bună seamă mai multe
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Rătești la fiica ei, Maria, la Pișcari. Au rămas de pe urma ei poveștile născocite și cele trăite din care am Înșirat cîteva În aceste pagini. Pe una dintre ele Însă n-am putut s-o captez În cîmpul de atracție al confesiunilor mele de acum. Are de-a face cu dorul de măritiș al unei tinere tru fașe, apar acolo o vrăjitoare bătrînă, un pumn de guldeni, adică bani de aur adevărat, un diavol În carne și oase, fără coarne, dar cu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
a fost necesară trădarea în economia mântuirii? Consider că avem de-a face cu una dintre cele mai teribile și serioase „aporii teologice” creștine, fapt pentru care am lansat o anchetă printre cunoscătorii Noului Testament din mai multe țări și confesiuni. Majoritatea destinatarilor mei s-au recunoscut depășiți, invocând cel mai des formula: „taină indescifrabilă a lui Dumnezeu”. Câțiva mi-au răspuns cu argumentul clasic: trebuia să se împlinească Scripturile. Îmi îngădui să închei subcapitolul cu reacția preotului american ortodox John
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
l-a transformat pe Iuda într-un fel de erou-patriot neînțeles de ceilalți apostoli și nici de tradiția creștină ulterioară. Pe filieră germană, această reconfigurare a „trădătorului” a ajuns și în Anglia, unde, în 1857, Thomas de Quincey, autorul celebrelor Confesiuni ale unui opioman, publică un eseu strălucit, Judas Iscariot. Pentru De Quincey, Iuda nu poate fi în nici un caz socotit un trădător, dat fiind că el moare prin sinucidere, doborât de remușcări. Dar nu aici rezidă partea de inedit a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
context istoric reconstituit cu minuție și talent de Pagnol. Trădarea lui survine după o noapte petrecută în casa părintească, la sugestia unui Străin (probabil simbolul „diavolului de treabă”). În Ficciones, Borges imaginează un tratat metafizic redactat de un savant de confesiune evanghelică, Niels Runeberg. Acesta duce mai departe teoria lui De Quincey, plecând de la axioma că „trădarea lui Iuda n-a fost întâmplătoare”. Raționamentul are în centru misterul kenozei divine. În esență, scrie Borges (alias Runeberg), prin trădarea lui, Iuda se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pomenită, ca versiune de control, numai Septuaginta, ci toate traducerile străine moderne și toate versiunile românești anterioare folosite. Acestea fiind zise, la nivel stilistic, versiunea din 2001 mi se pare o reușită. Ieșirea din impas Creștinii din România, de orice confesiune ar fi ei, au nevoie urgentă de două traduceri, una realizată după textul masoretic (plus textul grec ale fragmentelor redactate direct în greacă), iar a doua realizată exclusiv după textul grec al LXX. Franța dispune de două tălmăciri excelente ale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Conciliului Vatican II239. Întorcându-ne acum la cartea lui Henri de Lubac, trebuie spus că titlul, Catholicisme, se pretează la confuzii și, într-o bună măsură, chiar le-a provocat. Nu este vorba despre o apologetică a Bisericii sau a confesiunii predominante în Occident, catolicismul, ci despre „caracterul universal, catolic al creștinismului”. Pe de o parte, De Lubac își propune să spulbere unele neînțelegeri legate de așa-zisa natură „individualistă” a credinței creștine. Pe de altă parte, recurgând abundent la mărturiile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
să spun că ele merită o adâncă reflecție. În primul rând, de ce Jertfa nu se poate realiza fără trădare? Altfel spus, de ce trădarea este necesară mântuirii? Am lansat această întrebare mai multor teologi contemporani pe care îi știu, din toate confesiunile, și până acum absolut nici unul n-a pretins a deține răspunsul decisiv. Dovadă că dezbaterea despre Iuda e într-adevăr fundamentală și delicată. Origen, care încearcă să intre în psihologia personajului, vorbește despre „taina trădării”. Dacă Isus trebuia trădat (de ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
făcea insistent cu mâna; un fel ironic de "bye, bye, stimată doamnă..." Era, neîndoielnic, discretul domn care mă "convocase" la recepția hotelului... Am început și eu să mă rog nonconformist lui Dumnezeu; ca tine și ca bunicul. Uneori strecor în confesiunile mele și un fragment din țicnita ta rugăciune: "... mai știu și ceea ce spune Cioran, că lumea aceasta zămislită de Tine trebuia să fie oricum, numai așa cum este ea nu". Cred că ne-am dorit atât de mult libertatea, încât ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]