1,131 matches
-
ambasada română din America. "în același timp informa F.B.I.-ul din Detroit, despre toate cele raportate la Ambasada română. Agenții F.B.I. i-au cerut să țină o contabilitate exactă de banii primiți. După informarea dată la F.B.I. se ducea la confesorul lui, un iezuit care cu interes lua note despre activitatea lui de informator și triplu agent." Lipsa de seriozitate și improvizația celor ce fac afirmații gratuite mi-a fost confirmată de comentariile pe marginea concursului Mari români, organizat de Televiziunea
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
miză românească: e vorba despre repatrierea osemintelor lui Brâncuși. Niciodată n-am fi creditat cu șanse de a fi luată în serios îndoielnica idee a bizarului Laurian Stănchescu, principalul susținător al cauzei. Inițiativa se bazează doar pe o mărturie a confesorului lui Brâncuși, care spune undeva că știe el că artistul și-ar fi dorit asta. De cealaltă parte, există argumente puternice. În testamentul său, Brâncuși nu și-a exprimat o asemenea dorință, deși ar fi putut foarte bine s-o
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3592_a_4917]
-
am dorit să fiu un preot toxicoman care înregistrează un disc la casa Folkways. Mi-am dorit să fiu transferat pe motive politice. Tocmai am descoperit că o revistă pentru femei l-a mituit cu o sumă imensă pe Cardinalul ....., confesorul meu s-a dat la mine, am văzut cum au fost trădați țăranii din necesitate, clopotele însă bat în seara aceasta, e o nouă seară în lumea lui Dumnezeu și sunt multe guri de hrănit, mulți genunchi ce tânjesc să
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
Mircea Mihăieș Mărturisesc plin de smerenie, ca în fața confesorului pe care, de altfel, nu-l am: articolele săptămânale pentru România literară sunt, pentru mine, o doză de otravă eliminată. După ce-mi scriu "rubrica", mă simt mai optimist, mai pregătit să fac bine semenilor. Mai creștin - dacă vă puteți
Lecția de optimism metodic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10191_a_11516]
-
la cunoaștere de sine pe care o reprezintă confesiunea. "Între al lui Socrate și cel al lui Freud a existat", susține Delumeau, "că liant și multiplicator, aportul enorm al confesiunii, așa cum a fost ea propovăduita și trăită în catolicism". Rostul confesorului era acela de a smulge, că dintr-o vizuina întunecată amenințată de păcate, sinele păcătosului, pentru a-l putea mîntui. Dar cartea istoricului francez nu vorbește într-atît despre această ieșire a eului din sine spre lumină și purificare, cît mai
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
smulge, că dintr-o vizuina întunecată amenințată de păcate, sinele păcătosului, pentru a-l putea mîntui. Dar cartea istoricului francez nu vorbește într-atît despre această ieșire a eului din sine spre lumină și purificare, cît mai degrabă despre "sfaturile către confesori", felul în care aceștia erau antrenați să pătrundă în intimitatea păcătosului, pentru a-l putea absolvi de păcate. Strategia bisericii (și cuvîntul e foarte potrivit, oricît de periculoase ar fi conotațiile sale de manipulare și înșelăciune) a fost axată în
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
intimitatea păcătosului, pentru a-l putea absolvi de păcate. Strategia bisericii (și cuvîntul e foarte potrivit, oricît de periculoase ar fi conotațiile sale de manipulare și înșelăciune) a fost axată în primul rînd pe o acreditare în conștiința publică a confesorului ca părinte și medic totodată. Confesiunea, pentru a putea fi obținută, trebuia prezentată că forma de comunicare spirituală cu o ființă iubitoare și bine intenționată, dar în același timp cu un tămăduitor apt de a restitui păcătosului, la finele confesiunii
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
totodată. Confesiunea, pentru a putea fi obținută, trebuia prezentată că forma de comunicare spirituală cu o ființă iubitoare și bine intenționată, dar în același timp cu un tămăduitor apt de a restitui păcătosului, la finele confesiunii, un sine reparat moral. Confesorul promitea înțelegere, iubire și iertare, dar nu de dragul lor pur și simplu, ci ca instrumente menite să obțină dezvăluirea unei identități intime, altminteri în chip firesc șovăielnica și nedispusa să iasă din tainițele spațiului sau privat. Sînt fascinante, în cartea
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
de dragul lor pur și simplu, ci ca instrumente menite să obțină dezvăluirea unei identități intime, altminteri în chip firesc șovăielnica și nedispusa să iasă din tainițele spațiului sau privat. Sînt fascinante, în cartea lui Delumeau, tacticile pe care le folosesc confesorii pentru a-și convinge credincioșii să le mărturisească păcatele, și ele inevitabil te duc cu gîndul la psihiatrii de astăzi, firește, dar mai ales la felul în care individul (confesorul) învăța să asculte spre a descoperi un alt individ (păcătosul
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
fascinante, în cartea lui Delumeau, tacticile pe care le folosesc confesorii pentru a-și convinge credincioșii să le mărturisească păcatele, și ele inevitabil te duc cu gîndul la psihiatrii de astăzi, firește, dar mai ales la felul în care individul (confesorul) învăța să asculte spre a descoperi un alt individ (păcătosul). Aceste tactici variază de la cele lesne predictibile (blîndețea, încurajarea discretă, ipostazierea confesorului drept părinte care aleargă în întîmpinarea fiului rătăcitor) pînă la unele relativ șocante și bazate în mare măsură
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
inevitabil te duc cu gîndul la psihiatrii de astăzi, firește, dar mai ales la felul în care individul (confesorul) învăța să asculte spre a descoperi un alt individ (păcătosul). Aceste tactici variază de la cele lesne predictibile (blîndețea, încurajarea discretă, ipostazierea confesorului drept părinte care aleargă în întîmpinarea fiului rătăcitor) pînă la unele relativ șocante și bazate în mare măsură pe o persuasiune chiar dubioasă moral (un fel de "păcălire" sau "ademenire" a păcătosului). Pentru a obtine confesiunea, preotul trebuie să fie
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
vreo clipă că judeca, sau că e tulburat, revoltat, ori înspăimîntat de ceea ce află. Pentru a menține un asemenea dificil echilibru, uneori sînt necesare chiar atitudini aparent contradictorii: conferințele ecleziastice ale Diocezei asupra penitentei din 1695, de pildă, îi cer confesorului în același timp "că nu cumva să facă vreun gest din care penitentul să presupună că se plictisește sau că este scandalizat și uimit de păcatele auzite", dar și să treacă anumite mărturisiri, probabil pe cele mai grave, sub tăcere
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
vreun gest din care penitentul să presupună că se plictisește sau că este scandalizat și uimit de păcatele auzite", dar și să treacă anumite mărturisiri, probabil pe cele mai grave, sub tăcere, "că și cum n-ar auzi nimic". Sarcina confesorului e incredibil de dificilă, căci pentru a permite dezvăluirea celui din fața să e obligat la o retorică super eficientă care presupune uneori chiar și împletiri paradoxale ale unor strategii ale absenței (păcătosul trebuie să aibă impresia că vorbește cu sine
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
acelea ale unei prezențe intense (a celui care te asculta cu maximum de interes și te înțelege). Metaforele pe care le folosește Delumeau sînt asociate cu cele două imagini, ale medicului și părintelui, dar citînd diversele extrase din manualele pentru confesori abundent citate în carte, impresia mea a fost că mai nimerita ar fi o analogie cu invadatorul: confesorul este, în bună măsură, un cal troian care izbutește nu atît să scoată sinele din fortăreața să, cît mai curînd să pătrundă
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
pe care le folosește Delumeau sînt asociate cu cele două imagini, ale medicului și părintelui, dar citînd diversele extrase din manualele pentru confesori abundent citate în carte, impresia mea a fost că mai nimerita ar fi o analogie cu invadatorul: confesorul este, în bună măsură, un cal troian care izbutește nu atît să scoată sinele din fortăreața să, cît mai curînd să pătrundă el dincolo de zidurile privatului. Din studiul istoricului, cum spuneam, aflăm mai putine despre cum se confesau oamenii din
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
din fortăreața să, cît mai curînd să pătrundă el dincolo de zidurile privatului. Din studiul istoricului, cum spuneam, aflăm mai putine despre cum se confesau oamenii din Evul Mediu pînă în plină epoca a luminilor, si mai multe despre cum înțelegeau confesorii să se apropie de credincioși. Uneori ai chiar impresia că victoria nu o reprezenta iertarea pe care preotul o putea da păcătosului, ci simplă să reușită de a pătrunde în intimitatea lui vinovată. De altfel, Delumeau o spune singur: uneori
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
dileme o aflăm pe larg la Jankelevitch, dar și la Delumeau, în chip neașteptat, pe ultimele pagini ale studiului sau: rostul confesiunii, sugerează indirect istoricul, poate că nu este (doar) acela de a acorda absolvire păcătosului, ci de a permite confesorului să iși exerseze o anumita funcțiune, un organ ar spune biologii moderni, al iertării. Înțeleg cît de absurdă pare o asemenea ipoteza din perspectiva religioasă: confesînd, cu alte cuvinte, preoții se ajutau în primul rînd pe ei înșiși, nu pe
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
câteva luni, în Provence, mi le aducea sau mi le trimitea, cu o tandrețe din ce în ce mai glacială și penitentă. Dezaproba ceea ce făceam cu ele. Oribila religie o învăluia în umbra ei atotputernică. Ar fi trebuit să o conserv în dragoste așa cum confesorul ei o conserva în bigotism, să o brutalizez în ceremonii secrete, să o frământ ca pe o cocă recalcitrantă, care nu vrea să crească. Consimțisem să fac asta, în La Coste. Devenise fierbinte și suplă, darnică în plăceri intelectuale și
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
cu Roger Martin du Gard, cu Malraux, cu Focillon și cu alții de același calibru, fiecăruia schițându-i un portret. De portrete încă mai bogate se bucură desigur conaționalii, Goga, Cella Delavrancea, Noica, Gala Galaction care-i este și părinte confesor. Vreau să spun că în portretistica sa Alice Voinescu nu se împiedică în convenții, că vede de multe ori „altfel“ cutare personaj care dobândise , prin perpetuarea unor locuri comune despre el, o anumită imagine consacrată. De multe ori aceasta e
Jurnalul clandestin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2796_a_4121]
-
cărți de versuri înainte de Revoluție și două în ultimul deceniu. La acestea din urmă se adaugă Subteranele Fundației, o plachetă ce continuă originalul proiect cu Anselmus din Canterbury: figură istorică extrasă din contextul ei și făcută să participe, ca un confesor și un interlocutor ideal, la poezia reflexivă a lui Ștefan Ioanid. Cu o notă de pedanterie, autorul face într-o pagină introductivă o listă a personajelor ce-i traversează cartea: "Pentru cine nu a citit ultimele două cărți ale mele
Jurnal de poet by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7474_a_8799]
-
înaltă trădare” și întemnițat la Jilava unde este amenințat, bătut până la sânge, torturat. Un an mai târziu are loc procesul, iar în 16 mai 1954 trece la cele veșnice din cauza tratamentului bestial la care a fost supus. A fost „preot, confesor, director spiritual, conferențiar, om de știință, diplomat, activitatea lui desfășurându-se în toate mediile, de la capete încoronate, șefi de state, politicieni, filozofi, artiști, scriitori, teologi, până la anarhiști, ocultiști, homosexuali și prostituate.” A fost un promotor în multe domenii, activitatea sa
Vladimir Ghika () [Corola-website/Science/305068_a_306397]
-
aprehensiunile și preferințele sale". În pofida împrejurării că autorul Simțului practic repudia cu specifica-i cochetărie interesul autoscopic, "sinceritatea" ce nu s-ar cuveni a constitui "cîtuși de puțin ocupația unei conștiințe libere" deoarece, în lista păcatelor de care făceau uz confesorii iezuiți, se găsea și așa numitul "peche de scrupule"...La Nicolae Manolescu, analistul sesizează dincolo de aspectul prim, frapant al "siguranței de sine", "momente în care masca olimpiană a criticului se destramă pentru a lăsa să se întrevadă neliniști, aproximații, o
O voce imperturbabilă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6823_a_8148]
-
înșirarea acestor nume de scriitori și critici garantează că dialogurile nu au fost convenționale ci substanțiale. Sunt interlocutori care ei înșiși, întrebând, aveau și ceva de spus, nu doar de aflat. Ion Pop le este recunoscător că i-au fost confesori, făcându-i astfel onoarea, cum ne încredințează, de a-l fi acceptat „sub patrafirul laic”. Din mulțimea subiectelor aduse în discuție câteva se impun ca teme de prim ordin, răsfrângând împrejurări dintre cele mai semnificative din biografia (și bibliografia) lui
Melancolia echilibrului by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4423_a_5748]
-
de monoman băiat bătrîn nerăbdător, ești, cît de cît, gentil, făcu Durtal, pe un ton insinuant, ca să-l flateze; în plus, îți povestesc de multă vreme ceea ce trec, alții, sub tăcere; tu ești canalul de scurgere al sufletului meu, tu, confesorul neatent și nelipsit de indulgență, care aprobă vag, fără surprindere, păcatele sufletești mărturisite, cu scopul de-a te ușura de ele, fără să te coste mare lucru! În fond, e chiar rațiunea de-a fi, aceasta, ești exutoriul spiritual al
În obiectiv, pisica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6970_a_8295]
-
să planeze permanent deasupra școlilor, tunuri de apă la îndemână, veste de glonț, pentru profesori, cipuri pentru fiecare școlar. Ideal ar fi să se realizeze, în fine, visul lui Jean-Jacques Rousseau, de a dota fiecare elev cu câte un educator/confesor, în cazul de față centură neagră. în speță, ar putea fi un agent acoperit. Senzori din cea mai nouă generație ar trebui plasați în toate ungherele claselor, în curte și la domiciliu... și regulamentul școlar se modifică, după împrejurări: elevilor
Școala și lumea ei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10751_a_12076]