1,079 matches
-
evocat. „Afabil cu colegii”, dar „prudent, realist”, Paul Georgescu părea decis, În acei ani tulburi, să păstreze, „sub cenușa mohorâtă a unui aparent conformism, jarul viu al idealurilor sale”. Greu de dedus dacă idealistul vorbea vreodată despre caricatura În care conformismul transformase idealurile. Absurdul juvenil al cărturarului Însetat de „angajare” politică nu-i poveste nouă... Cine l-a cunoscut pe Paul Georgescu, fie și În deceniile următoare, mai ambigue, dar deloc mai idilice, Își imaginează cu ușurință bucuria celor care Îi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
meu, de o marcată, specifică sensibilitate, de alienare, de predispoziția analitică și dubitativă, de conștiința marginalizării și a excluderii. Până la urmă, „a noble disengagement from any form of vulgar aggressiveness, social or moral, from routine and ossification - a revulsion at conformism that becomes fertile ground for anomalies”. După ce analizase proza pe care o publicasem În țară, criticul se referea și la dialogul nostru epistolar din 1982-1983, În care vorbisem despre generația mea fracturată, care nu apucase să dețină o solidă tradiție
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
un cuvânt, senzațională Partisan Review a anilor ’30 și ’40) sunt destul de puternici și autentici pentru a refuza sacralizarea trecutului, ca și Îmbălsămarea muncii lor actuale. William ne dăruia multe glume și evaluări critice despre trecut, ferm În rezistența contra conformismului de orice fel. Continua opera editorială cu exigența și excelența dinainte. Dacă i-aș fi pus vechea Întrebare: de ce mai predici, pe cine speri să schimbi? mi-ar fi răspuns ca bătrânul rabin: „ca eu să nu mă schimb” - singura
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
în perioada 1969-1974 ca redactor-șef al „Gazetei finanțelor”. Debutează publicistic în „Tribuna” (1963). Încă de la început, D. se dovedește un prozator preocupat de probleme sociale contemporane, descriind conflicte ce pot lua naștere într-o colectivitate dominată de lașitate și conformism. Primul volum, Miss ’65 (1967), alcătuit din schițe și nuvele, cuprinde în germene tematica abordată ulterior și în romanele Vacanța mea la București (1969) și Luni, după viscol (1971), care reiau nu doar nucleele epice, ci, uneori, chiar și personajele
DEBOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286710_a_288039]
-
se vorbească, dar care, pe de altă parte, dă impresia de sărăcie imaginativă. Vacanța mea la București, roman scris alert, dezinvolt, narează avatarurile unui proaspăt absolvent de liceu în efortul de a se integra într-un colectiv de muncă. Birocrația, conformismul, carierismul unor funcționari rutinați provoacă revolta (e drept, doar verbală) a eroului, care ar fi intrat într-un conflict acut cu direcția, dacă un fapt de natură strict personală, familială, nu l-ar fi salvat. Deși întâmplările sunt grave, putând
DEBOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286710_a_288039]
-
perspectiva „poeziei” și rezistența artei literare la orice formă alienantă; cu alte cuvinte, recuperarea esenței printr-o absență. Preluând această particularitate modernă a valorizării negației, d. nu rămâne imun la efectele adverse: nonconformismul său sistematic generează un nou tip de conformism; respingerea și combaterea artei aulice, a „artei pentru artă” recunoaște indirect conceptul de artă, chiar dacă este vorba de un alt tip de artă. Abolirea literaturii devine un adevărat ritual, și negația în general aproape o convenție. Adept al antiestetizării, d.
DADAISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
povesti. În opera cumpănită și decentă a lui D., romanul Limpedele chip al dimineții (1986) distonează. Tentată de un senzațional ieftin, narațiunea, a cărei acțiune se petrece în preajma și imediat după întoarcerea armelor din toamna lui 1944, păstrează tarele unui conformism pe care clișeele (și lozincile) presărate ici și colo îl fac și mai flagrant. Dacă potentații, legionarii („bande de gușteri”), reprezentanții regimului pe ducă au parte de zugrăviri în tonuri critice și câteodată în tușe caricaturale, de cealaltă parte a
DONOSE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286832_a_288161]
-
reprezinte psihozele individuale ale personajelor). Poate fi și acesta o trăsătură a unei maniere femine de a scrie literatură, o “ceartă cu literatura” drapată Într-un expresionism numai pe jumătate jucat. Într-o lume În criză de timp, asaltată de conformismul televizualului și plictisită de nesfârșite saga, romanul contemporan tinde să devină - iar autoarea franceză este un exemplu elocvent dintr-o serie abia deschisă - un videoclip. Avem de-a face fără Îndoială cu o scriitură psihologizantă - o altă trăsătură feminină - care
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ce-și exprimă cu multă convingere, spontan și firesc, propriile reacții în fața împrejurărilor vieții. Scrisă la persoana întâi, cartea e o spovedanie lucidă, uneori cinică a unei tinere fete, Raluca, agasată de automatismul vieții cotidiene, de stupiditatea obligațiilor zilnice, de conformismul „fetei cuminți”, șocând deseori prin gesturi sau vorbe. Dezinvolt, pe alocuri patetic, romanul se constituie ca o impresionantă pledoarie pentru păstrarea feminității. Când părea că-și fixase jaloanele unei modalități scriitoricești proprii, C. abordează dintr-o dată un univers tematic diametral
CRISTESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
nu au o semnificație sociologică explicativă, nu intră în categoria cadrelor voinței sociale, întrucât nu satisfac cerința relației dintre circumstanțele naturale și sociale și viața socială. Această relație este multiformă: provooacă acțiuni și reacții, luptă necontenită, influență reciprocă, constrângere, presiune, conformism, autonomie, inovație, supraviețuire etc. „Mecanismul vieții sociale e doar declanșat, dezlănțuit de cadre, dar reacțiunea se săvârșește după o structură care-i aparține” voinței sociale (Herseni, 1934, 100). Izbindu-se de împrejurările diferite de mediu, precizează Gusti, voința socială este
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
lui Mihail Sadoveanu anunța, într-un timbru clasic, noua „facere”, după modelul sovietic. Iar intelectualul rafinat care era Mihai Ralea se oferea, deja pregătit, să primească și să disemineze noua învățătură: detașarea de singularitate, integrarea omului în grup (chiar prin conformism), participarea activă și adeziunea spirituală la colectivitate, integrarea voluntară și entuziasmă într-o organizare socialistă - o „servitute intelectuală” ce anunța cedările ulterioare ale unei importante categorii de intelectuali. Analizele celor patru au ca ținte fie impregnarea culturii și a literaturii
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
nevoilor imediate și impresiilor nemijlocite și au un corespondent afectiv holotimic. Nu există nici un plan prestabilit, nici norme deontice, deci imaturității psihologice îi corespunde una caracterială. Copilul, în această etapă a dezvoltării sale, rămâne un „actor” caracterizat printr-un evident conformism intelectual și moral, fenomen obligatoriu pe calea devenirii ca personalitate adultă. La vârste mai mari - începând cu a treia copilărie -, procesele psihice mai complexe, cum ar fi gândirea, le stimulează pe cele elementare ca atenția și memoria imediată. Suportul afectiv
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
un nivel mai general, supraordonat. Analiza statistică a cazuisticii indică existența, în cele din urmă, a patru clustere. Acestea sunt: instabilitatea generală a comportamentului: dezorganizare persistentă care implică procese perceptuale și cognitive instabile și distorsionate, slab control al impulsurilor, lipsa conformismului social, nevoia de schimbare; retragere socială: evitarea contactelor generale, probleme de intimanță, expresie redusă a afectului, evitarea autodezvăluirii; dependență: bazare excesivă pe impulsurile din mediul extern pentru menținerea stimei de sine; compulsivitate: ordine, meticulozitate, conștiinciozitate și nevoia de a fi
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
În versuri uneori solemne, chiar patetice, alteori proaspete, impresionând prin autenticitatea rostirii, C. reia, într-o prozodie „clasică”, tradițională (ferită însă de monotonie prin diversitatea structurilor ritmice și a formulelor de rimă), uneori prin recursul la versul liber, temele predilecte. Conformismul social-politic e mult atenuat. Convingătoare sunt, și aici, tentele de prospețime, viziunea contemplativ-baladescă, crochiurile elementelor de faună și floră, peisajele animate de foșnetul sălbăticiunilor sau vibrând de fiorul legendei. Condiție emoțională a feminității, iubirea - senină sau umbrită de vagi angoase
CAUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286143_a_287472]
-
Iubiri paralele, Timișoara, 1987; Cartierul sonor, București, 1989; Privind peste umăr, I, București, 1990; Evadare din paradis, Timișoara, 1993; Jocul de-a Robinson, Timișoara, 1997. Repere bibliografice: Constantin Cubleșan, Necesitatea de a fi tu însuți, TR, 1966, 36; Nicolae Manolescu, Conformismul și inconformismul prozei, CNT, 1966, 36; Marian Popa, Ofensiva faptului mărunt, GL, 1966, 38; Eugenia Tudor, Laurențiu Cerneț, „Omul de un milion”, GL, 1967, 1; Sânziana Pop, „Experiențele lui Ionete”, LCF, 1968, 11; Magdalena Popescu, „Arșița”, GL, 1968, 33; Viola
CERNEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286175_a_287504]
-
rei, scenariu de pantomimă. Publicată în revista „Teatrul”, piesa Schimbarea la față este o frescă expresionistă, cu ecouri brechtiene, a revoluției proletare într-o țară din America Latină, iar Mârâiala, reprezentată în 1981 și publicată în 1982, o viziune polemică asupra conformismului și lașității din contemporaneitatea imediată, ambele încadrându-se în formula, originală pe teren românesc, a „teatrului agitatoric” (Constantin Cubleșan). Atenția criticii a fost atrasă în special de calitățile stilistice ale altei piese din culegerea publicată în 1982, Europa, aport-viu sau
CHITIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286215_a_287544]
-
stimula creația adevărată și de a promova valorile spirituale durabile. De aici, străduința vie de a da criticii o formă constructivă, creatoare. Aplicarea acestor principii i-a ferit, de regulă, exegezele de presiunile politicului și ale ideologicului, ca și de conformism. C. preferă să opereze în actul critic cu categorii existențiale și estetice globale, meditând în jurul problemelor ontologice, comentând nuanțat frumosul artistic, disociind autenticul de contrafacere, experimentul rodnic de exercițiul factice. Configurarea portretului interior al scriitorului ca individualitate creatoare, ca artist
CIMPOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
8-9, Idilă teocritiană), bucolică (Georgicon), dar uneori cu reflexe romantice (Vânătorul), livrescă (Deborah, Fons Bandusiae), goliardică (Cântece de petrecere), s-a configurat mai târziu ca un poet al elementelor (aerul, focul, zăpada) în ciclul Lauda materiei, umbrit pe alocuri de conformism, și mai ales ca un cântăreț al erosului, în ciclul Statornicie din Lauda lucrurilor. Poezii ca Epitalam, Vino din Liban, mireasă, precum și O, tu cu ochi albaștri... sau Til a intrat în casă continuă să transmită o autentică vibrație lirică
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
sau rău). Aceste opinii sunt în general împărtășite și de interlocutorii sub 40 ani, cu o distribuție totuși mai echilibrată a răspunsurilor acestora la itemul 7. „Dreptatea” nu este, la nivelul aceluiași ego, un „bun” de câștigat prin responsabilitate personală, conformismul fiind aici atitudinea preferată (16); interesantă este și poziția aproape unanimă a „tinerilor” în favoarea unei asemenea atitudini. „Cinstea” - opusă aici explicit unei „fluidității” de ordin comercial a principiilor morale - este pentru majoritatea interlocutorilor o valoare „nonnegociabilă” (28, 45). Cu toate
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
de persoane (orientări privite într-o relație conceptuală cu „problemele umane de bază” după F. Kluckhohn), suntem interesați de relevanța „contextuală” a unei asemenea „viziuni despre lume” cu referire la datele de ordin social și economic despre comunitatea de la Tilișca. Conformismul (16) în raport cu o societate ce „corupe” individul (7), în fața căreia nu te poți confesa (32), sugerează puterea de influență a rețelelor locale de rudenie sau a structurilor de învecinare sătești. Nu întâmplător, probabil, sunt cultivate la Tilișca o seamă de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
un așa-numit "raționalism creștin", la care principele moldovean nu găsește de cuviință să se ralieze deocamdată. O va face însă odată cu Istoria ieroglifică. Cantemir preferă, în schimb, fundamentalismul primilor apologeți bizantini, care respingeau de facto sursele gândirii eline antice. Conformismul său se explică în primul rând prin pathos, prin formație (influența lui Ieremia Cacavelas nu poate fi ignorată), dar și printr-o anumită anchilozare, o încremenire într-o etapă fundamentalistă a gândirii, care a dat tonul în Evul Mediu și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
pot influența negativ desfășurarea ulterioară a acesteia. Pentru a folosi cât mai eficient această strategie, trebuie să evităm următoarele greșeli: să exprimăm ceea ce simțim ca si cum ar fi o realitate generală și nu una subiectivă; să evităm orice exteriorizare fie din conformism, neîncredere în noi, lipsa de curaj sau din tendința de a fugi de conflict; 1. COMUNICAREA - FUNCȚIE VITALĂ A ORGANIZAȚIEI PUBLICE 19 să ne exteriorizam mecanic: este vorba îndeosebi de politețuri pur formale, golite de sens și lipsite de orice
COMUNICAREA ORGANIZAŢIONALĂ ÎN SPRIJINUL CALITĂŢII SERVICIILOR by Nicoleta Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/656_a_998]
-
pot influența negativ desfășurarea ulterioară a acesteia. Pentru a folosi cât mai eficient această strategie, trebuie să evităm următoarele greșeli: să exprimăm ceea ce simțim ca si cum ar fi o realitate generală și nu una subiectivă; să evităm orice exteriorizare fie din conformism, neîncredere în noi, lipsa de curaj sau din tendința de a fugi de conflict; 1. COMUNICAREA - FUNCȚIE VITALĂ A ORGANIZAȚIEI PUBLICE 19 să ne exteriorizam mecanic: este vorba îndeosebi de politețuri pur formale, golite de sens și lipsite de orice
COMUNICAREA ORGANIZAŢIONALĂ ÎN SPRIJINUL CALITĂŢII SERVICIILOR by Nicoleta Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/656_a_998]
-
partid la trasarea limitelor politice între care discursul despre istorie se putea manifesta independent. Concepte culturale ca protocronismul istoric, deosebit de cel literar, care fie au fost trasate ca sarcini de partid, fie s-au insinuat în cercetarea academică, și cultivarea conformismului în gândire de către aparat au avut ca rezultat fenomenul de suspendare a reflecției și interogației în domeniul istoriei și o lenevire a spiritului istoricului. Daniel NAZARE „Junimea” și Titu Maiorescu în istoriografia română (1946-1989) Literații din București socoteau „Junimea” în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a României pe care doreau să o construiască. în contrast, exilul din Franța de după cel de-al Doilea Război Mondial s-a văzut confruntat cu o scenă politică dominată de intelectualitea de stânga, care controla în mare măsură aparițiile editoriale. Conformismul era așa de mare încât Virgil Ierunca afirma că este “încântat de apariția - deși cam provincială - a unei reviste care vrea să se opună valului de conformism stângist...”. Exilul contemporan s-a văzut astfel pus în imposibilitatea de a se
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]