1,659 matches
-
cu negrii. ZĂNOAGĂ vezi CIRC GLACIAR. ZĂVOI formațiune de arbori și arbuști higrofili (salcie, răchită, plop, anin, simple sau în amestec), în lungul luncilor râurilor. ZIBELINĂ animal carnivor, asemănător cu jderul, cu blană scumpă, ce trăiește în taiga (pădurea de conifere); sinonim: samur. ZIMBRU animal sălbatic mare, din familia bovinelor, cu corpul acoperit cu blană deasă, pâsloasă, cu capul mare și coarne scurte, întoarse în afară; este pe cale de dispariție. ZONĂ ABISALĂ zonă de mare adâncime a fundului mărilor și oceanelor
GEOGRAFIA … PE ÎNŢELESUL TUTUROR (minidicţionar de termeni geografici uzuali) by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Science/1180_a_1955]
-
sa activă (ieromonah). Numit „duhovnic al ASCOR-ului” ori „avvă coborât din Pateric” (C. Galeriu), părintele Teofil viețuiește într-o bine-cunoscută mănăstire de la poalele Făgărașilor. Atunci când vine printre noi, aduce cu sine ceva din ascuțimea crestelor cărunte, parfumul proaspăt al coniferelor și tăria apei de munte. Întemeiat de rugăciune, luând ca scut pravila, monahul de la Sâmbăta arde în acel rar „cuvânt cu putere multă, spre plinirea Evangheliei”. Vedetă a serilor duhovnicești, producător de adevărate spectacole, mereu oportun, căutat pretutindeni, părintele n-
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
producătoare de propolis sunt: plopul, fagul, pinul, bradul, prunul, salcia, ulmul, stejarul, castanul, frasinul și arinul, dar probabil că albinele vizitează și alte specii pentru a recolta acest prețios material (Mărghitaș, 20057). Alte studii citează: albinele vizitează plante din familia coniferelor, plopi (Populus sp.), precum și alte specii, ca fagul (Fagus sylvatica) și castanul (Aesculus hippocastanum), pentru a colecta rășini de pe scoarța și mugurii acestor arbori. În Europa, principalele surse de propolis le reprezintă: alunul (Alnus spp.), mesteacănul (Betula spp.), alunul de
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
de umiditate a solului și pozitia latitudinală, în Eurasia, de la sud spre nord, se succed mai multe subtipuri de tundră: Tundra cu arbuști și subarbuști (silvotundra) preferă solurile umede și impermeabile din apropierea râurilor și lacurilor, la nord de pădurea de conifere. Dintre arbuști: mesteceni pitici (Betula nana, B.tortuosa, B.exilis), sălcii pitice (Salix arctica, S.glauca, S.lapponum), arini pitici (Alnus crispa, A.fruticosa); subarbuști: afinul (Vaccinium uliginosum), merișorul (Vaccinium vitis idea). Tundra higrofilă este reprezentată mai ales de formațiunile
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
în cea mai mare parte, un deșert. Peninsula Antarctica a început să se formeze în timpul jurasicului (acum 146-65 milioane ani), când pădurile de Ginkgo acoperau mare parte a teritoriului iar reptile ca Lystrosaurus erau foarte comune. În cretacic, pădurile de conifere dominau Antarctica de Vest, amoniții erau prezenți în mările din jur, iar speciile de dinozaur existente erau: Cryolophosaurus și Antarctopelta. Acum 65 milioane ani, Antarctica mai era încă legată de Australia. Separarea Antarcticii de Australia și Noua Guinee s-a
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
cu medii termice din ce în ce mai reduse cu cât ne îndepărtăm de influențele oceanice. Precipitațiile atmosferice se remarcă prin cantități anuale destul de reduse, cuprinse între 300-600mm, fiind concentrate îndeosebi în anotimpul de vară. Biomul specific acestui tip de climat este pădurea de conifere (taigaua). 2. Climatul temperat propriu-zis este cel mai bine reprezentat în continentele emisferei nordice unde masele continentale sunt foarte extinse la aceste latitudini, în timp ce în emisfera sudică, la aceste latitudini predomină oceanul, iar continentele prezintă o îngustare considerabilă, ceea ce nu
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
ajunge, pe înălțimi, la un climat rece alpin, cu ghețari și zăpezi permanente. În condițiile climatului temperat propriu-zis, biomurile care se dezvoltă sunt: stepa, silvostepa, pădurile de foioase și pădurile mixte, iar în regiunile mai înalte se întâlnesc pădurile de conifere. În regiunile cu un continentalism excesiv se ajunge chiar la formarea deșerturilor sau semideșerturilor temperate, întâlnite în Asia (deșetul Takla Makan), America de Nord (Deșertul din bazinul mijlociu al fluviului Colorado, deșertul Marelul Lac Sărat) și chiar America de Sud (semideșertul Patagoniei). 3. Climatul
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
masele de aer maritim antrenate spre continent, alături de ciclonii care se dezvoltă în aceste regiuni, determină înregistrarea unor cantități mari de precipitații. VI. BIOMURILE TERESTRE DIN ZONA TEMPERATĂ VI.1. TAIGAUA V.1.1. PARTICULARITĂȚILE BIO-PEDO-CLIMATICE Taigaua este pădurea de conifere a emisferei nordice, formând cel mai mare biom terestru, desfășurat în linii mari între paralelele de 50ș și 65ș latitudine nordică, la sud de zona de tundră. Sunt situații în care taigaua se întâlnește mult mai la nord, în limitele
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
pe Glob În anul 2000, vegetația forestieră din statele arctice (exclusiv Danemarca) reprezenta aproximativ 38% din suprafața forestieră mondială. Cel mai împădurit dintre aceste state este de departe Rusia, cu peste 22% din pădurile Terrei (între care pădurea boreală de conifere este predominantă). Aproximativ 2/3 din zona de taiga de pe Glob este de altfel concentrată în Siberia. Limite În Eurasia și America de Nord limitele de sud și nord ale zonei boreale nu se aliniază la aceleași latitudini în est și vest
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
de taiga, deplasarea constantă a aerului rece polar spre sud, împinge mult spre sud limita nordică a pădurii. În centrul masei continentale eurasiatice poziția latitudinală a pădurii boreale depinde îndeosebi de gradul de continentalism climatic. Cele mai nodice păduri de conifere de pe Glob se întâlnesc în lungul râului Katanga (sectorul inferior) din Siberia Centrală, unde taigaua se întâlnește până la 72ș32’N, într-o zonă în care continentalismul climatic este mai pronunțat decât în estul sau vestul Siberiei. Temperaturile de vară mai
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
din cadrul Siberiei centrale reprezintă factorul critic ce permite arborilor să supraviețuiască în ciuda frigului extrem din anotimpul de iarnă. În Alaska practic toată pădurea boreală se află la nord de paralela de 60șN, în timp ce Canada estică are aproape toată pădurea de conifere la sud de latitudinea de 60șN. Climatul caracteristic biomului de taiga se încadrează în zona temperată rece, fiind în cea mai mare parte un climat aspru, de tip continental. Însă, deși taigaua este considerată de regulă o regiune cu un
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
taigaua asiatică, locul molidului din spațiul european este luat de brad (Abies sibirica) și zâmbru (Pinus cembra). Cel mai rezistent la frig este zada (Larix sibirica, Larix dahurica). La est de Enisei, unde se întâlnește cea mai nordică pădure de conifere de pe Glob, pe platourile înalte ale Siberiei Orientale și pe munții înalți pinul și molidul dispar și se pot distinge două domenii floristice: domeniul extrem oriental (climat mai blând), cu numeroase specii de conifere între care predomină bradul, ale cărui
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
întâlnește cea mai nordică pădure de conifere de pe Glob, pe platourile înalte ale Siberiei Orientale și pe munții înalți pinul și molidul dispar și se pot distinge două domenii floristice: domeniul extrem oriental (climat mai blând), cu numeroase specii de conifere între care predomină bradul, ale cărui limite sudice ating insula Sahalin și nordul Japoniei; domeniul oriental (climat excesiv) mult mai omogen, fiind alcătuit din zadă (Larix dahurica), singurul capabil să suporte minimele termice de sub -70șC din această regiune. Acestuia i
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
la care se adaugă foioase: mesteacănul (Betula papirifera), plopul (Populus tremuloides, P.balsamifera). Taigaua nord-americană de la est de Stâncoși se caracterizează printr-o mare uniformitate de specii. Aici, alături de speciile endemice, cresc multe specii care se întâlnesc în pădurea de conifere europeană. Dintre elementele componente amintim: molidul de Canada (Picea canadensis) și alte specii de molid: Picea glauca, P.mariana, brad de balsam (Abies balsamea), pinul de Banks (Pinus banksiana) - cunoscut și sub numele de pinul Marrayana, zada (Larix laricina). Alături de
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
europeană. Dintre elementele componente amintim: molidul de Canada (Picea canadensis) și alte specii de molid: Picea glauca, P.mariana, brad de balsam (Abies balsamea), pinul de Banks (Pinus banksiana) - cunoscut și sub numele de pinul Marrayana, zada (Larix laricina). Alături de conifere se întâlnesc foioase ca: mesteacănul papirifer (Betula papirifera), plopul balsamifer (Populus balsamifera), plopul tremurător (Populus tremuloides). O fizionomie aparte are pădurea din regiunea Marilor Lacuri și bazinul fluviului Sf.Laurențiu (pădurea laurențiană), unde se întâlnesc predominant coniferele: pinul alb (Pinus
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
Larix laricina). Alături de conifere se întâlnesc foioase ca: mesteacănul papirifer (Betula papirifera), plopul balsamifer (Populus balsamifera), plopul tremurător (Populus tremuloides). O fizionomie aparte are pădurea din regiunea Marilor Lacuri și bazinul fluviului Sf.Laurențiu (pădurea laurențiană), unde se întâlnesc predominant coniferele: pinul alb (Pinus strobus), pinul roșu (Pinus resionosa), țuga (Tsuga canadensis), molidul, bradul. Spre limita sudică a acestei păduri apar și foioasele: mesteacănul galben (Betula lutea), arțarul de zahăr (Acer saccharum) frasinul american (Fraxinus nigra), teiul american (Tilia americana) etc.
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
hemlok (Tsuga heterophylla), arborele vieții (Thuja plicata), molidul de Sitka (Picea sitchensis), bradul Douglas (Preudotsuga mucronata, P.taxifolia), țuga (Tsuga heterophylla), tuia gigantică (Thuja plicata) - ultimele două fiind endemisme. Pe versanții văilor și pe platourile Cordilierilor din limitele pădurii de conifere domină speciile de arbori mezofili, ca bradul Douglas, pinul galben (Pinus ponderosa). Pădurile boreale pacifice se prelungesc spre sud cu o pădure de conifere subtropicală, care ajunge până la 35șN, rezultând așadar această bordură continuă de pădure din Alaska până în California
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
plicata) - ultimele două fiind endemisme. Pe versanții văilor și pe platourile Cordilierilor din limitele pădurii de conifere domină speciile de arbori mezofili, ca bradul Douglas, pinul galben (Pinus ponderosa). Pădurile boreale pacifice se prelungesc spre sud cu o pădure de conifere subtropicală, care ajunge până la 35șN, rezultând așadar această bordură continuă de pădure din Alaska până în California, desfășurată pe o lungime de peste 3800km. Deși se dezvoltă într-un climat total diferit decât taigaua, vom face în continuare o scurtă caracterizare a
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
o lungime de peste 3800km. Deși se dezvoltă într-un climat total diferit decât taigaua, vom face în continuare o scurtă caracterizare a acestei păduri subtropicale, având în vedere că ne aflăm tot în limitele climatului temperat (cald). Pădurea subtropicală de conifere este alcătuită din arbori adaptați la o climă mai uscată, între care: bradul alb (Abies concolor), pinul de zahăr (Pinus lambertiana), cedrul californian (Libocedrus decurrens), bradul Douglas (Pseudotsuga mucronata), la care se adaugă arborii giganți: Sequoia semprevirens și Sequoiadendron giganteum
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
fruntașă doar doi ani, pentru că la 8 septembrie 2006, a fost măsurat un exemplar și mai înalt, Hyperion (115,55m). Pe locurile doi și trei în privința înălțimii sunt plasați arborii: Helios (114,7m) și Icarus (113.1m). Fauna pădurilor de conifere nord-americane include o serie de elemente faunistice specifice, dar și elemente prezente în taigaua euroasiatică. Sunt caracteristice: elanul american (Alces americanus), renul karibu (Rangifer caribou), zibelina americană (Martes americana), bizonul de pădure, cerbul wapiti, jderul nord-american, vidra, nurca americană, ursul
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
importante resurse naturale: petrol, gaze naturale, resurse minerale diverse, păduri, etc) însă condițiile climatice aspre au limitat valorificarea acestor resurse și popularea acestei regiuni. Regiunea concentrează doar cca. 27% din totalul populației Rusiei. Deși spațiul ocupat de pădurea boreală de conifere deține cel mai mare procent din teritoriul Siberiei, acest biom nu este singurul prezent aici. De la nord la sud, se succed următoarele ecosisteme naturale: tundra, taigaua și stepa, aceasta din urmă fiind prezentă numai în partea de sud-vest a Siberiei
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
omogene din punct de vedere al compoziției, fiind astfel și ușor de exploatat economic. Cei mai comuni arbori din acest biom sunt așadar: stejarul, fagul, alunul, ulmul, castanul, plopul, iar în America de Nord: nucul, arțarul, la care se adaugă și unele conifere: cedrul, molidul. O caracteristică a pădurilor de foioase este existența a trei straturi: stratul arboricol (cu arbori de până la 40m înălțime), stratul arbustiv (cu arbuști cu frunze căzătoare) și stratul ierbos. VI.2.1. PĂDUREA DE FOIOASE ȘI MIXTĂ DIN
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
culoare este dată de hidroxidul de fier. Acestea au orizontul B îmbogățit în argilă, au pH de 5,5. Și luvisolurile (brun roșcate, brun roșcate luvice, brune luvice, albice) sunt bine reprezentate. Trecerea între pădurile de foioase și pădurile de conifere se face prin intermediul pădurilor mixte, unde esențele de foioase și conifere sunt amestecate în proporții variabile, în funcție de condițiile latitudinale, altitudinale, climatice etc. Zona pădurilor mixte europene se desfășoară sub forma unei benzi cu lățime variabilă situată în lungul țărmului baltic
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
îmbogățit în argilă, au pH de 5,5. Și luvisolurile (brun roșcate, brun roșcate luvice, brune luvice, albice) sunt bine reprezentate. Trecerea între pădurile de foioase și pădurile de conifere se face prin intermediul pădurilor mixte, unde esențele de foioase și conifere sunt amestecate în proporții variabile, în funcție de condițiile latitudinale, altitudinale, climatice etc. Zona pădurilor mixte europene se desfășoară sub forma unei benzi cu lățime variabilă situată în lungul țărmului baltic din Germania și Polonia, continuând spre răsărit până la Munții Ural. În
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
și o abandonare pe scară largă a spațiilor agricole și reconversia multora în spații forestiere. Incendiile de pădure Deși pentru pădurile de foioase din zona temperată incendiile de pădure nu au reprezentat un pericol la fel de mare ca pentru pădurile de conifere, totuși, în decursul istoriei, focul a jucat un rol important și pentru acest biom. În estul Americii de Nord, incendiile au avut un impact mai mare zona de tranziție dintre prerie și pădurea de foioase, unde au contribuit la modificarea compoziției floristice
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]