2,314 matches
-
au loc sunt: 1. Pasivizarea: Merită forumul să fie privit de cineva. 2. Suprimarea agentului: Merită forumul să fie privit. 3. „Ridicarea” subiectului din subordonată în subiect în regentă: Forumul merită să fie privit. 4. Elipsa auxiliarului pasiv și suprimarea conjuncției să: Forumul merită privit. (2) Dincolo de limitele acelei dulci-amare victorii, comentariile se cuvin rostite. Acest enunț derivă, de asemenea, dintr-o construcție impersonală cu subordonată subiectivă activă: Se cuvine / ca cineva să rostească comentariile. Pentru obținerea construcției cu dublul subordonat
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
simultan, s-au efectuat următoarele transformări: 1. Pasivizarea: Se cuvine comentariile să fie rostite de cineva. 2. Suprimarea agentului: Se cuvine comentariile să fie rostite. 3. „Ridicarea” subiectului: Comentariile se cuvine să fie rostite. 4. Suprimarea auxiliarului pasiv și a conjuncției să: Comentariile se cuvin rostite. Cât privește verbul impersonal a (se) părea, este tratat „drept un verb copulativ, care cere în calitate de determinant un nume predicativ”. Există însă și structuri cu acest verb care acceptă în subordonată atât construcții pasive, cât
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
enunțuri cu verb activ-copulativ în subordonată sunt în număr mai mic. Așadar, avem: 1. „Ridicarea” subiectului din subordonată în subiect în regentă: Se arată / ca vara să fie secetoasă. Vara se arată să fie secetoasă. 2. Suprimarea copulativului și a conjuncției: Vara se arată secetoasă. În urma celor menționate, constatăm că pot avea valoare activă atât construcțiile cu verbe intrinsec impersonale, cât și cele ale căror verbe își dobândesc contextual statutul impersonal. Prin urmare, în funcție de clasa morfologică prin care se actualizează dublul
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
gen devin ambigue. În asemenea situații, se va lua pentru examinare un context mai amplu. Revenind la structurile cu verbul a (se) părea, menționăm că acesta acceptă dubla posibilitate de stabilire a legăturii între propoziția impersonală și cea subiectivă: atât conjuncția să, cât și că. Spre exemplu: să fie rezolvată problema. Se) pare că este rezolvată problema. „Când construcțiile cu verbul a (se) părea au în subordonată o structură pasivă (ca în aceste două enunțuri), procesul de derivare constă în transformarea
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
derivare constă în transformarea de: 1. Pasivizare: Se pare să fie rezolvată problema de cineva. 2. Suprimare a agentului: Se pare să fie rezolvată problema. 3. „Ridicarea” subiectului: Problema se pare să fie rezolvată. 4. Suprimarea auxiliarului pasiv și a conjuncției: Problema pare rezolvată.” Când însă construcțiile cu verbul a (se) părea au în subordonată o structură activă, atunci procesul de derivare se realizează prin trecerea subiectului din subordonată înaintea verbului, adică prin „ridicare” și prin suprimarea copulei și a conjuncției
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
conjuncției: Problema pare rezolvată.” Când însă construcțiile cu verbul a (se) părea au în subordonată o structură activă, atunci procesul de derivare se realizează prin trecerea subiectului din subordonată înaintea verbului, adică prin „ridicare” și prin suprimarea copulei și a conjuncției. Exemple: Pare / că studentul este serios. Pare / că greșeala este gravă. „Ridicarea” subiectului: serios. e gravă. Este caracteristic pentru construcțiile cu verbul a părea faptul de a apărea în mai multe variante, determinate de variatele moduri de realizare a impersonalului
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
Subliniem că, între cele două propoziții din structura de adâncime (în cazul tiparului cu verb impersonal) se stabilește, de fiecare dată, un raport de subordonare. Legătura dintre propoziția regentă și cea subordonată (subiectivă) se realizează conjuncțional. Dintre acestea, este acceptată conjuncția compusă ca...să sau conjuncția să, iar pentru verbul a (se) părea, atât conjuncția să, cât și că. Spre exemplu: 1) Trebuie / ca cineva să trimită contractul spre avizare. Contractul trebuie trimis spre avizare. 2) Se cerea / să fie sărbătorită
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
propoziții din structura de adâncime (în cazul tiparului cu verb impersonal) se stabilește, de fiecare dată, un raport de subordonare. Legătura dintre propoziția regentă și cea subordonată (subiectivă) se realizează conjuncțional. Dintre acestea, este acceptată conjuncția compusă ca...să sau conjuncția să, iar pentru verbul a (se) părea, atât conjuncția să, cât și că. Spre exemplu: 1) Trebuie / ca cineva să trimită contractul spre avizare. Contractul trebuie trimis spre avizare. 2) Se cerea / să fie sărbătorită ziua aceea. Ziua aceea se
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
verb impersonal) se stabilește, de fiecare dată, un raport de subordonare. Legătura dintre propoziția regentă și cea subordonată (subiectivă) se realizează conjuncțional. Dintre acestea, este acceptată conjuncția compusă ca...să sau conjuncția să, iar pentru verbul a (se) părea, atât conjuncția să, cât și că. Spre exemplu: 1) Trebuie / ca cineva să trimită contractul spre avizare. Contractul trebuie trimis spre avizare. 2) Se cerea / să fie sărbătorită ziua aceea. Ziua aceea se cerea sărbătorită. că el este deranjat de partenerii de
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
deranjat de partenerii de coaliție. 3) Pare / \ să fie deranjat (el) de partenerii de coaliție. El pare deranjat de partenerii de coaliție. „Când verbul impersonal face parte din clasa semantică a verbelor de judecată, se preferă ca element de relație conjuncția că”. Spre exemplu: Se consideră / că lucrarea este finisată. Lucrarea se consideră finisată. Referindu-ne la procesul de derivare a dublului subordonat simultan din structurile cu verb impersonal, am arătat că acesta se poate realiza în două moduri. Cel dintâi
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
finisată. Referindu-ne la procesul de derivare a dublului subordonat simultan din structurile cu verb impersonal, am arătat că acesta se poate realiza în două moduri. Cel dintâi constă în pasivizare, suprimarea agentului, „ridicare”, elidarea lui a fi și a conjuncției. Această modalitate de derivare are loc doar când impersonalul este determinat de un dublu subordonat simultan exprimat printr-un participiu pasiv. Spre exemplu: Se cuvine / ca cuvine încurajat. Evidențiem că, în astfel de situații, verbul impersonal poate intra în relație
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
de bază, de la care derivă enunțul în cauză, este: Se dorește (se vrea) / ca rezultatul să fie încurajat. Primul pas îl constituie transformarea de „ridicare”: Rezultatul se dorește (se vrea) să fie încurajat. Urmează suprimarea verbului a fi și a conjuncții să: Rezultatul se dorește (se vrea) încurajat. Apelăm la această modalitate de derivare în cazul dublului subordonat simultan de pe lângă un verb care își dobândește contextual valoarea impersonală (materializat prin orice clasă morfologică, vezi ex. 1 ), dar și atunci când dublul subordonat
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
de „ridicare”. 1) Casa s/a constatat că este a treia / alta / altfel / o vilă / frumoasă / locuită. 2) Proba s-a nimerit să fie alta / aceeași / corectă / prima / un test. Urmează suprimarea verbului a fi (copulativ sau existențial) și a conjuncției subordonatoare: Casa s-a constatat a treia / alta / altfel / o vilă / frumoasă / locuită. Proba s-a nimerit alta / aceeași / corectă / prima / un test. Din cele expuse, constatăm că există multe structuri cu dublu subordonat simultan raportat la un verb impersonal
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
ei, cum erau absorbiți de învățătură; admiram fericita lor receptivitate. Ion se trezește într-o zi cu socru său că vine și-l cheamă la nunta unui frate al femeii sale. Propoziția dublu subordonată simultan poate fi introdusă prin: a) conjuncțiile că și să - Dacă mă vede că s o văduvă sărmană, mai trebuie să-și bată joc de casa mea?; Își lasă și boul să le moară și casa să le ardă și năvălesc unde le cade veste despre ceva
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
așa cum sunt.; Acea culme înverzită o revăd precum o știu.; M-a luat groaza când am trecut pe lângă el și l-am văzut cât e de mare. Nu l-ai văzut ce iritat era? „Propozițiile dublu subordonate simultan introduse prin conjuncția că, prin pronume sau adjective pronominale și prin adverbe au predicatul de obicei la modul indicativ; ele se pot construi și cu modul prezumtiv sau condițional - optativ”( Mă regăsesc în fiecare poezie, așa cum gândeam, simțeam și aș fi scris și
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
și prin adverbe au predicatul de obicei la modul indicativ; ele se pot construi și cu modul prezumtiv sau condițional - optativ”( Mă regăsesc în fiecare poezie, așa cum gândeam, simțeam și aș fi scris și eu pe atunci.) . Propozițiile introduse prin conjuncția să se construiesc cu modul conjunctiv. Valoarea modurilor este aceeași ca și în propozițiile independente. În ceea ce privește topica propoziției dublu subordonate simultan aceasta stă, de regulă, după regentă și nu se separă de aceasta. Uneori, se află înaintea regentei, de care
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
din perspectiva societății civile. Neocleous se teme (fără nici o bază, cred eu) că abordarea mea devalorizează importanța empirico-analitică a categoriei statului, dar continuă prin a susține (corect) că statul este un concept plin de sens doar dacă este folosit în conjuncție cu "societatea civilă" și vice versa. Distincția stat-societate civilă este apoi folosită pentru a critica anumite direcții marxiste care fie au ignorat distincția, fie au limitat-o (ca în interpretarea dată de Ellen Meiksins Wood) la un model bază-suprastructură, pur
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
perioadă": "Perioada este o unitate de enunțare a cărei membri sau componenți (frastici) se află în raport de dependență" (1988, p. 6). De fapt, frazele acestei treceri alcătuiesc un întreg, raporturile dintre ele fiind marcate prin forme anaforice, adverbe și conjuncții de coordonare. Prin urmare, structura periodică din (2) poate fi reprezentată astfel: Această schematizare explică asocierile din cadrul perioadei. Componentele care figurează pe același nivel (pe aceeași linie orizontală) fac parte din același rang ierarhic. Ierarhizarea enunțurilor arată că [P3] se
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
aceste planuri, în funcție de cele trei dimensiuni pe care ea și le structurează și pe care le afirmă... De unde și necesitatea unei percepții globale care, fără a ignora fiecare din aceste trei dimensiuni, să permită a le regăsi pe toate în conjuncția și în unitatea lor. De unde, mai ales, necesitatea de a lua în considerare ceea ce este singular într-o realitate psihologică de o specificitate evidentă. Căci, fără îndoială, aici, cu mult mai mult decît în disputele terminologice, analiza riscă să se
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
liberă, DAR nici nu vreau ca nimeni, și spun bine nimeni, să mai aibă ocazia vreodată să spună că va fi fost înșelat. Concluzia indusă prin jocul parantetic introduce propoziția negată despre care vorbeam mai sus. Argumentul care urmează după conjuncția PENTRU CĂ ("Suntem într-o țară liberă") este dominat, într-un fel, de argumentul introdus prin DAR ("Nu vreau..."). Concluzia care poate fi dedusă din acest argument este pur și simplu negația concluziei care precedă conjuncția PENTRU CĂ ("Nu pot să vi
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
sus. Argumentul care urmează după conjuncția PENTRU CĂ ("Suntem într-o țară liberă") este dominat, într-un fel, de argumentul introdus prin DAR ("Nu vreau..."). Concluzia care poate fi dedusă din acest argument este pur și simplu negația concluziei care precedă conjuncția PENTRU CĂ ("Nu pot să vi-l dictez eu"): "Trebuie DECI să vă dictez răspunsul"5. Fenomenele de demarcare grafică locală și de marcaj global al planului textului (segmentare) reprezintă aspecte de delimitare grafică a înlănțuirii verbale, ca prim reper de
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
a lui Greimas. Plecând de la această opoziție între conținutul inversat (un subiect de stare [S] este în relație de disjuncție față de un anumit obiect de valoare: O) și conținut aliniat (subiectul de stare este, la sfârșitul povestirii, în relație de conjuncție față de obiectul dorit) va rezulta următoarea definiție: "Povestirea finită poate fi citită ca o transformare a unei anumite stări în contrariul său. Previzibilitatea acestui parcurs binar definește coerența specifică povestirii și îi marchează încheierea." (Hénault 1983: 27). Se întâmplă oare
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de transformare) unui subiect operator (Sop), subiectul de stare (S) este, la sfârșitul povestirii, conjunct (Δ) obiectului dorinței. Fie formula unui program narativ conjunctiv (pentru un program disjunctiv, ar fi suficient să inversăm predicatul inițial și final trecând de la o conjuncție Δ la o disjuncție V): PN = FT (Sop) >> [(S V O) > (S Δ O)]12 Mai exact, în afara faptului că subiectul de stare și subiectul operator pot corespunde aceluiași actor, mi se pare că este absolut necesar să spun că
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
propozițiilor pe care tocmai le-am arătat, însă aceasta nu-și saturează sensul decât în cadrul logicii narative specifice poveștilor: subiecții pleacă în căutarea unui obiect care trebuie valorizat, ei încearcă să transforme o relație de disjuncție într-o relație de conjuncție pentru a aduce obiectul care lipsește și care reprezintă, de fapt, motivația narațiunii. Prima secvență, marcată de momentul plecării și cel al întoarcerii subiectului-erou, ne arată și soluția cu privire la această lipsă și, din această cauză, putem conta pe faptul că
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
inițial: transferul care se realizează între responsabilitatea directă a Mielului [7] și cea a fratelui [10] și mai apoi a familiei [12] lărgite, în continuare, în termeni de clasă sau de clan (voi). Ultimul argument este adus de către [13], prin conjuncția CĂ și care enunță cel mai bine motivele Lupului: înfruntarea, așa cum sublinia Louis Marin (1986), face parte atât din firea lucrurilor (Lupul), cât și din cultură (Mielul, câinii, ciobanii). Aceste două lumi nu sunt supuse acelorași legi. În opinia mea
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]