4,630 matches
-
goală În mînă, stătea așezat chiar pe chei, de unde era limpede că Îi observase. Marie sări pe puntea goeletei și se aplecă spre cabina luminată. - Christian? Intrigată că nu obține nici un răspuns, coborî. Remarcă o dezordine neobișnuită, o cutie de conserve Începută, cutii de bere goale. Ușa cabinei se trînti violent. Se Întoarse și-l văzu pe Christian care intrase și Închisese ușa În urma lui. Marie Înțelese imediat după privirea și după mersul lui că băuse din plin, se hotărî să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care Îi schimba semințele, așternutul și apa. În seara aceea Însă, fu Întâmpinat de tăcere. Se apropie de colivie: pasărea era moartă. Micul trup alb, deja răcit, zăcea pe-o parte, pe așternutul de pietriș fin. La cină mâncă o conservă de pește cumpărată de la Monoprix Gourmet și bău un pahar de vin Valdepeñas mediocru. După o clipă de ezitare, vârî cadavrul păsării Într-o pungă din plastic În care, ca lest, mai puse o sticlă de bere și aruncă totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
zăpadă; trupul lui Înfășurat În bandaje rătăcea sub un cer jos, printre uzine siderurgice. Ziua, Întâlnea uneori un african, un malian mărunțel cu pielea cenușie; se salutau cu o Înclinare a capului. Cantina universitară nu era Încă deschisă; Michel cumpăra conserve de ton de la Continent, În Courcelles-sur-Yvette, apoi se Întorcea În campus. Se Însera. Michel pășea pe coridoarele goale. Pe la jumătatea lui octombrie, Annabelle Îi scrise o a doua scrisoare, mai scurtă decât prima. Între timp Îi telefonase lui Bruno, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
fustă. „Iar ea desface cracii, putoarea nazistă...”, se gândi Bruno, Îndepărtându-se de dansatori. Ieșind din cercul de lumină, o zări fugitiv pe catolică: un soi de instructor de schi Îi pipăia de zor fesele. Mai avea la cort o conservă de ravioli. Înainte de a pleca, dintr-un reflex de pură disperare, Își consultă robotul telefonic. Avea un mesaj. „Probabil ai plecat În vacanță..., enunța vocea calmă a lui Michel. Caută-mă, când te Întorci. Și eu sunt În vacanță, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de restul omenirii. „Un bărbat mic Încă Îmi pare om, scrie filozoful, dar o femeie mică Îmi pare a aparține unei noi specii.” Cum să explici această afirmație stranie, contrastând atât de puternic cu obișnuitul bun-simț al Stagiritului? Cumpără whisky, conserve de ravioli și biscuiți cu ghimbir. Când porni spre camping, era noapte. Trecând prin dreptul bazinului cu jacuzzi, auzi șușoteli, un râs Înăbușit. Se opri cu punga Leclerc În mână, privi printre ramuri. Păreau să fie două sau trei cupluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
sacre din cercul etern al vieții. — E OK, rostesc pe un ton pe care Încerc să-l fac cît mai amabil. Îmi iau eu. Deschid bufetul unde ținem paharele, dar, spre supriza mea, mă trezesc uitîndu-mă la șiruri Întregi de conserve de roșii. Aici sînt, spune Kerry, din colțul opus al bucătăriei. Am făcut niște permutări ! Acum totul e mult mai logic. — Aha. Mersi. Iau paharul pe care mi-l dă și beau o gură de vin. Pot să vă ajut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
soi de aranjament foarte lax - un menaj, nu un cămin al iubirii conjugale sau măcar al afecțiunii. Când proviziile alimentare se subțiau, Vela se ducea la supermarket și cumpăra un puhoi - mere, grepfruturi, carne pentru refrigerator, prăjituri, șarlote pentru desert, conserve de ton și de hering În sos tomat, ceapă, orez, cereale pentru micul dejun, banane, salată verde, cantalupi. Am Încercat de câteva ori s‑o Învăț cum să aleagă un pepene galben mirosindu‑l la codiță, dar, evident, ea n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
vechiul slogan industrial: „Piesele sunt interșanjabile”. Un lucru care ne familiarizează cu realitatea modernă. În timpul războiului, m‑am gândit de multe ori că trupele rusești care au respins armata lui Hitler, Împingând‑o Îndărăt prin Polonia, Își trăgeau tăria din conservele de carne de porc din Chicago. De ce porc? Mă rog, În cazul de față se potrivește. Morris era un evreu credincios - nu chiar habotnic, dar mai mult sau mai puțin practicant. Și acest evreu libertin Își datora existența unui tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Aprinde focul.) BRUNO (Încălzindu-și mâinile.): Ce zi! GRUBI: Cinăm sau prânzim? BRUNO (Uitându-se la cer.): Mi-e foame tare. Eu zic să prânzim. GRUBI: N-o să plouă? BRUNO: N-are cum. (Cei doi încep să-și scoată gamele, conserve, instrumente potrivite pentru foc și își încălzesc mâncarea.) GRUBI (După un timp.); Îți spun eu... Trece ziua și ne bâțâim degeaba. BRUNO (Mâncând.): Nu știu. GRUBI: O să pierdem multe zile. O să le pierdem pe toate. BRUNO: Ce-au a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
sertare - mănuși, batiste, sticluțe de parfum, creioane, jucării, cărți, uriașe bucăți de indigo, vârfuri ascuțite care nu folosesc la nimic, mici fâșii smulse de pe fața amuzată a unui om, diferite flacoane cu sudoare și mici dispozitive de încălzit aerul, în interiorul conservelor goale, aparate pentru măsurat calitatea piciorului de a fi stâng sau drept, gloanțe minuscule pentru împușcat animale invizibile etc). VOCEA LUI GRUBI: Ce mizerie! Ce mizerie! VOCEA LUI BRUNO: Asta nu mai era treaba noastră. VOCEA LUI GRUBI: Și cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
chimic pe o coală de hârtie cu antetul ziarului Pravda, ediția de front, pe care îl așternea când mânca. A tradus cele scrise de general, cum s-a priceput, cu un dicționar la Biblioteca orășenească. Era adresa unei fabrici de conserve de pește, „Gheroi polkovnik Pavel Ioilovici Klițmangheniv“, din Tula, care primise în 1937 ordinul Lenin în întrecerea în cinstea celei de-a 20-a aniversări a Marii Revoluții Socialiste din Octombrie. Generalul îi lăsase informații amănunțite despre sortimentele de icre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
am năpustit afară după pisică. Fugea destul de încet și aș fi putut s-o prind. Văzută din spate, ziceai că are o eșarfă roșie la gât. Adunasem în mine toată furia pe pisici din copilărie, când le legam de coadă conserve, le loveam cu pietre și le aruncam de pe înălțimi. Era cât pe ce să pun mâna pe ea, când s-a întors brusc și s-a cățărat într-un pom. Mă aplecasem prea mult ca să evit căderea. M-am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
întreba cum de i-am lăsat. — Te deranja? — Maică-mea mi-a spus că l-au chelit și pe el anul trecut. De ce să mă deranjeze? Tu erai chel încă de când ai venit. Pe tine te deranja? Am văzut o conservă pe jos. Am cules-o. — Bulion? Gongku se precipită. — Ce? Ia să văd. Ăștia de la bucătărie s-au țicnit de tot, clătină din cap. Sub conducerea maestrului n-ar fi îndrăznit. Se răsuci pe călcâie și dispăru în templu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pe jos. Am cules-o. — Bulion? Gongku se precipită. — Ce? Ia să văd. Ăștia de la bucătărie s-au țicnit de tot, clătină din cap. Sub conducerea maestrului n-ar fi îndrăznit. Se răsuci pe călcâie și dispăru în templu cu conserva în mână, aruncând sabia în podea. Lama ei nimeri chiar între două scânduri și un mic lichid roșu ieși la suprafață. Cred că omorâse un șoarece care umbla pe dedesubt. Erau prea multe animale, în afară de oameni, acolo, în zona muntelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mă simțeam cumva copleșit de multitudinea mirosurilor și a formelor ce se amestecau acolo. Întâlneam obiecte de uz casnic, ustensile de spălat și tot restul, în a căror imediată vecinătate se aflau pungi de orez, borcane cu murături, condimente și conserve. Nu-mi plăcea deloc apropierea dintre atâtea domenii diferite, ca de pildă dintre igienic și culinar. Ce să caute peria de pantofi lângă cutia de fasole? Sau bolul cu mei al papagalului lângă insecticid? Din acest motiv intram cât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Chipul care ne-a scufundat tuturor corăbiile. E iubita unuia dintre cei mai buni prieteni ai mei, îi spusei pe un ton de reproș. —Săracul prieten, replică Hugo, fără să dea înapoi. Fata aia i-ar trage-o și unei conserve cu fasole ca să obțină un rol. Probabil că a și făcut-o. Probabil, adăugă el, beat de propria-i invenție, că a și fost filmată făcând-o. —Cum se descurcă în rolul Titania? —Oh, MM scoate ceva tare frumos din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să-l respecte în continuare. S-a descoperit cupru în Masivul Papagalilor. Îl vor scoate pe șoseaua aia... — N-o să le placă yubani-lor. Îmi închipui. — Și dacă se hotărăsc să-i împiedice? — Dumnezeu știe ! Studie cu atenție o cutie de conserve. — Sparanghel! N-am mai pus în gură de mai bine de doi ani. Era mâncarea mea preferată. — Nu-ți lipsește? Nu, sparanghelul. Toate astea... Mâncarea, cafeaua, băuturile? O țigară bună? — Câteodată. Dar pot trăi și fără ele. Singurul lucru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ați fost vreodată în Vietnam. Dacă ați ști ce înseamnă asta, nu m-ați mai întreba dacă mi-e dor... — Și familia ta? Nu-ți amintești de ea niciodată? — Din fericire! Haideți, părinte, să lăsăm astea. Ajutați-mă să deschid conservele și să cinăm. Doi ani fără să fi gustat sparanghel. Vă imaginați? Doi ani! Închise breviarul, își termină rugăciunile și îl privi îndelung pe bărbatul care, la mai puțin de douăzeci de metri, citea la umbra unui arbore înalt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
vor termina cu păsările marine. Moluștele miroseau a rahat și produceau holeră. Nu, marea nu era pentru el. Dar îi plăcea să o privească. Întrezări mahalalele capitalei: o așezare de maghernițe de carton și lemn, de lut și cutii de conserve cățărate pe dealuri, stând în echilibru deasupra râpelor, cufundându-și temeliile în putoarea cafenie și groasă a râului Raíces - gigantică cloacă a cloacelor -, care în zilele cu vânt dinspre miază-zi își purta mirosul ei grețos chiar până în inima Pieței Armelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Erau parte din Natură și, dacă dorea ca această Natură să fie respectată, trebuia să înceapă să o respecte el însuși. A se lipsi de piei putea însemna a se lipsi de zahăr, de cafea și de câteva cutii de conserve. A se lipsi, poate, și de... — Bună seara... Ridică din cap. I se păru diferită fără ochelarii cu sticle groase și cu acel aer timid, parcă rușinată că îi adresase cuvântul. — Bună seara... — Mă tem să nu vă las cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
reliefau prin plastic, părea plină de cutii de tinichea. Brunetti Își scoase cheile din buzunar și le Înfipse În pungă, rupând-o pe-o parte de sus până jos. Cutii de tinichea și de carton se revărsară afară. Când o conservă se rostogoli spre el, Brunetti sări În spate fără să vrea. În spatele lui, Ambrogiani strigă: — Ce este? Brunetti flutură brațul deasupra capului În semn că era-n ordine și se aplecă pentru a examina Înscrisul de pe cutii. „Emisie guvernamentală. Interzisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Emisie guvernamentală. Interzisă revânzarea și uzul privat“, era scris pe unele În engleză. Câteva cutii de carton aveau etichete În germană. Majoritatea purtau craniul și oasele Încrucișate care anunțau prezența otrăvii sau a altui pericol. Ridică piciorul și Împinse o conservă. Eticheta, tot În engleză, spunea: „Dacă ați găsit-o, contactați ofițerul dv. NBC. Nu atingeți“. Brunetti se Întoarse și merse cu atenție către marginea gropii de gunoi, având acum și mai multă grijă unde punea piciorul. La câțiva metri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
provocatoare. Reciclarea! a spus Lotti bătând din palme. E un subiect foarte important. Nu-i așa? Toată lumea a clătinat din cap. Inclusiv Hugo. Dacă era important, atunci trebuia spus că el își spălase cu religiozitate toate sticlele și cutiile de conserve, apoi le aruncase prin fanta potrivită în containerul de reciclare de lângă apartamentul aflat... nu chiar în Notting Hill. Odată, după o petrecere deosebit de bogată, Amanda scrisese la Primărie, sugerându-le autorităților să pună la dispoziție și containere cu fante pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
El și Alice deja pufniseră în râs din cauza plăcintei cu carne. De ce să te amesteci în rețetele clasice? Ce să mai spună de mreană și de frigăruile cu cârnăciori... —Ei... a zis Alice. Oricum, e o schimbare după fasolea de la conservă. În ciuda râsului, peste masa lor s-a așternut o umbră: faptul că, la sfârșitul serii, trebuiau să se despartă și să se reîntoarcă la vechile lor responsabilități. Familii separate și vieți separate. Soți separați, care nu aveau în comun decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pat. Acolo unde, trebuia să recunoască, își făcea treaba cu pasiune constantă și energie inepuizabilă... Râse în hohote și alergă la debara. Deschise ușa, așteptându-se să vadă un pled aruncat peste un geamantan cu bani. Nu văzu decât rafturi, conserve, un mop, simți mirosul de stătut și i se păru că niciodată nu mirosise ceva mai liniștitor. - O, Doamne, n-am luat-o razna... Sunt normal, normal, NORMAL! Strigătul îi provocă o plăcere aproape orgastică. Se repezi către bucătărie, mângâie
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]