2,124 matches
-
am crezut că vorbește despre Sir Richard. Nu mi-l puteam imagina așa. Când am ajuns la birourile directorului, Phillipa, secretara lui Sir Richard Fine, mi-a spus să intru. Familiară și eficientă, era exact opusul lui Susie; m-am consolat cu ideea că ultima poate stă la recepție și flirtează cu toți, dar Phillipa câștiga probabil de trei ori mai mult decât Susie. Era ceva dreptate în lume. Sir Richard Fine s-a ridicat să mă întâmpine în timp ce intram. Biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
toți își sună prietenii și le spun să se ducă să își ia și ei ziarul. David Stronge a tușit discret, parcă pentru a cere o schimbare de subiect. Va fi în curând uitat, a spus Geneviève pentru a-l consola. Și haideți să nu lăsăm asta să ne strice această zi minunată, da? Și-a terminat băutura și s-a uitat împrejur după un chelner. Mi-am dat seama că aceasta era prima ieșire în societate care era găzduită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
lopeți. I-am scrutat pe cei de față. Bătrînul Isaac, paznicul de la Cimitirul Cărților Uitate, nu venise la Înmormîntarea fiicei sale. Am recunoscut-o pe vecina de palier, care sughița scuturînd din cap În timp ce un bărbat cu aspect sărăcăcios o consola mîngîind-o pe spate. Soțul ei, am presupus. LÎngă ea era o femeie de vreo patruzeci de ani, Îmbrăcată În cenușiu și ținînd În mînă un buchet de flori. Plîngea În tăcere, ferindu-și privirea de la groapă și strîngînd din buze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
într-o strânsoare de fier, ambii au căzut la pământ. Mandricardo a venit însă deasupra și păstrându-și superioritatea l-a silit pe Gradasso să se dea bătut. Tânăra fată a venit atunci între ei felicitându-l pe învingător și consolând pe învins. Mandricardo și fecioara au pornit apoi spre porțile castelului, pe care le-au găsit nepăzite. In castel au găsit un scut agățat de un stâlp de aur. Emblema acestuia era un vultur alb pe un câmp de azur
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
mai degrabă nevoie de odihnă și de hrană, decât de o astfel deciocnire. Și nici adversarul tău nu are vreun merit din moment ce s-a grăbit să-și vadă de drum, neîncumetându-se la o a doua încercare. În vreme ce ea îl consola astfel pe Sacripant, a văzut apropiindu-se ceea ce părea a fi un curier, cu sac și corn la gât. Când a ajuns lângă ei, străinul s-a oprit și l-a întrebat pe Sacripant dacă nu văzuse trecând pe acolo
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
rea să -l răpească. Astolfo și-a terminat aici povestirea, iar Rogero,care știa că era vărul Bradamantei, ar fi încercat cu dragă inimă să facă ceva pentru salvarea lui; dar cum aceasta nu-i sta în putință, l-a consolat și el cum se pricepea mai bine, apoi l-a întrebat care era drumul spre palatul Longestilei și cum să-l ocolească pe acela al Alcinei. Astolfo l-a sfătuit s-o apuce pe drumul din stînga deși acesta era
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
telefonului, dar Începusem să fac În sfârșit progrese cu Penelope și trebuia să mă concentrez pe asta. Știi că n-aș face niciodată așa ceva, Pen. Aseară n-aș fi vrut să mă aflu decât acolo, cu tine. Și, dacă te consolează În vreun fel, am avut parte de o noapte oribilă. Absolut, categoric, fără Îndoială, deloc amuzantă. —Ei bine, sunt sigură că o să citesc despre asta online săptămâna viitoare. O spuse pe un ton detașat și râse, dar mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
dreptate. *** După incidentul cu Celeste se urcase în mașină și mersese fără vreo țintă anume până când mâna a început să i se umfle. Apoi a avut parte de o durere atroce, care i-a îngreuiat toate planurile de a-l consola pe fiul său. Făcu o oprire la Spitalul Central, arătă insigna și primi un tratament special: o injecție cu ceva care îl înălță la ceruri mai tare decât zece zmei în timp ce i se extrăgeau fragmentele de dinți din degete și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
depozite uriașe, amintirea vie a tuturor senzațiilor petrecute, care se puteau uneori reîntoarce cu impresia precisă de adineaori? Mini, privind cu melancolie averea imobiliară, care defila de-a lungul bulevardului pe două rânduri, subt ochii ei de locatară instabilă, se consola la ideea palatului aceluia pe care îl purta în ea. Cum gândurile au densitate, i se păru că e mai greoaie acum din pricina acelui conținut, scoborând în fața locuinței, în adevăr impunătoare, a Drăgăneștilor. Lăsă pe Nory să treacă înainte, până când
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cumpărase. Când rămase însărcinată, Andrew se arătă binevoitor și-i aduse o servitoare. Bătrâna o ajuta la gătit și mătura podeaua bisericii, în ușa căreia el aștepta în fiecare duminică să întâmpine congregația, pe cale de a se forma. Noaptea se consola, amintindu-și dealurile fumurii și figurile de oameni albi. Adesea, își amintea de Lamcolme Johnstone, de recipientele înalte, cu săpunuri parfumate miniaturale și începea să plângă, cu lacrimi tăcute, dureroase. Nașterea lui Duncan a fost foarte grea. Era să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nu numai să-l citească și să-l discute, ci să și ceară tipărirea lui. Până mai anii trecuți, chiar se spunea, de pildă, în presa literară acest lucru, că dacă nu placi cititorului din timpul tău, atunci zadarnic te consolezi cu ideea că vei plăcea cititorului viitorului, cu alte cuvinte se pornea de la ideea existenței unui tip de cititor care s-a născut în zilele noastre și ale cărui gusturi și preferințe vor fi aceleași și mâine, înțepenite adică pe
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
care-l trăgea afund, l-am găsit lîngă cireș. - Va trebui să-l tai, zise el cu gîndul la copac. Îi strică și pe ceilalți. Într adevăr, de bătrînețe, cireșul se usca. - Și-a făcut datoria, am încercat să-l consolez pe pictor. Ar trebui lăsat în loc altul mai tînăr. - E adevărat și e și drept! murmură melancolic conu Alecu. Cei mai mulți dintre pomi au fost sădiți de mama. Eram, pe vremea aceea, copil; acest cireș a crescut odată cu mine, acum se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
trebuie să se prezinte la post. Ocazii se vor ivi destule mai pe urmă. Fiind al unei autorități, punctul acesta de vedere a cîștigat-o pe bătrîna puțin dezamăgită. Mie, în schimb, mi-a produs o senzație de leșin. M-am consolat cu ideea că, după cum spunea Popescu, aveam acum prilejul să cunosc îndeaproape realitatea socialistă. * Pentru repartiție ne-au cărat în capitală. Toți cei din vagonul trenului hodorogit alcătuiam corpul eroic a cărui menire era să colonizeze școlile rurale. Nostalgică și
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mai mari. Văzîndu-se nevoită să treacă înapoi la grădiniță, apariția mea a înfuriat-o, înfricoșînd-o. Ca să-și disimuleze descumpănirea, îndată ce m-a cunoscut, dînsa exclamă cu satisfacție: „Bine că a venit un profesor să am și eu cu cine mă consola.” Credea că spusese „consulta”. * Era sezonul nucilor verzi și, după ce vămuiau în pauză pe elevi, dăscălițele își cronțăiau cu deliciu prada. Într-atât se dedaseră acestui viciu încît, dacă se întîmpla ca directoarea să lipsească, uitau să mai intre la
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Dar, când începură să-l îmbrace pentru drum, văzură că atât rufăria de corp, cât și kimonoul pregătit pentru el erau din cea mai pură mătase albă - veșmintele morții. Valeții lui Shojumaru se gândiră imediat că Ito mințise ca să-l consoleze și că băiatului avea să i se taie capul în fața lui Nobunaga. Începură din nou să plângă, dar Shojumaru nu le dădu absolut nici o atenție și luă pe el kimonoul alb, o manta din brocart roșu cu blazon și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
erau nevoiți să sugă oasele propriilor lor cai morți și să mănânce șoareci de câmp, scoarță de copaci și rădăcini și prevedeau că, în iarna care urma, aveau să fiarbă rogojinile tatami și să mănânce tencuiala de pe pereți. În timp ce se consolau unii pe alții, toți cu ochii înfundați în cap, încă le mai rămăsese destul curaj pentru a putea plănui trecerea prin iarnă pe cât puteau de bine. Ba chiar și în micile încăierări, când inamicul se apropia, puteau uita, dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cap, privind calm torța care fusese înfiptă în pământ, în fața lui. Era o situație firească pe câmpul de luptă, dar tatăl lui nu-l întrebă nici un moment dacă sarcina i se părea dificilă sau chinuitoare, nici nu încercă să-l consoleze pe băiat. Însă Shojumaru înțelegea foarte bine, că tatăl său îi dezvolta simțul științei militare, în funcție de eveniment sau de moment. O căldură lăuntrică simțea până și în gravitatea tatălui său și se considera extrem de norocos. Kanbei își luă toiagul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
exprimându-și zgomotos opiniile despre ceea ce ar fi trebuit să se facă în continuare. În sfârșit, femeia ajunse în fața lui Katsuyori și îi aduse un mesaj din partea soției: — Toate femeile plâng buimăcite și nu vor să înceteze, oricât le-am consola. Soția dumneavoastră a spus că ultimul moment al vieții nu vine decât o singură dată și e de părere că s-ar putea ca femeile să se stăpânească mai ușor dacă ar sta aici, cu samuraii. Dacă primește permisiunea dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
renunțat la ideea de a-l convinge pe Genba, iar cutele de pe față îi dispărură, dintr-o dată. — Știu ce speraserăți, stăpâne, dar teamă mi-e că n-am fost un mesager prea competent. — Nu e nevoie să te scuzi, îl consolă Hideyoshi. Chiar dacă Genba e prizonier, nu se va pleca în fața mea ca să-și salveze viața. Are un uluitor simț al onoarei. Regret că pierd un om cu o asemenea probitate și hotărâre. Dacă s-ar fi lăsat convins de tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ca Ieyasu să-i poată răspunde, printre vasalii din spatele lui se auziră glasuri și râsete. În timp ce-i explica situația lui Nobuo, Ieyasu fu curtenitor și plin de considerație. Nobuo era distrus. Ieyasu își aduse calul lângă al său și-l consolă: — Nu-ți face griji. Dacă noi am suferit aici o înfrângere, Hideyoshi va suferi una și mai mare. Privește într-acolo. Și-i indică, din ochi, colina Komaki. Cu mult timp în urmă, Hideyoshi făcuse o observație de o acută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
trezi. Totuși, făcând abstracție de orice altceva, avantajul de a avea în mâna lui Castelul Inuyama înainte de marea bătălie care se apropia era extraordinar. Hideyoshi îl elogie, la nesfârșit, pe Shonyu, pentru fapta lui meritorie, și nu numai ca să-l consoleze. În ziua a douăzeci și cincea, Hideyoshi se odihni și-și adună armata, care număra peste optzeci de mii de oameni. Plecând din Gifu a doua zi dimineață, ajunse în Unuma la amiază și imediat puse să se construiască un pod de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
seara zilei a șasea. Hideyoshi puse să se construiască fortificații pentru mai târziu, într-un punct strategic din Taki, și reveni până la Ogaki, în ziua a treisprezecea. La Castelul Ogaki, se întâlni cu supraviețuitorii din familia lui Shonyu și le consolă pe soția și pe mama lui. — Îmi dau seama că vă simțiți singure. Dar nu uitați nici un moment despre viitorul promițător al copiilor voștri. Trebuie să-ncercați să vă trăiți restul vieții în armonie, bucurându-vă de creșterea copăceilor tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cum crezi? Își dau cumva întâietate una alteia? Nici vorbă. Care-i mai iute de picior... Degeaba mă străduiesc eu să le ademenesc, pentru că ele se uită la mine dar nu îndrăznesc să ia vreo alună. Bătrânul caută să mă consoleze pentru nereușita mea: Nu fi supărat. Data viitoare le ai musafiri la masă. Pornima spre grădina de zarzavat pe lângă acareturile din preajmă. Când am ajuns, am băgat de seamă că toate sunt așa cum le știam. Călugărul mă cercetează cu privirea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
ajuns cu toții, drept într-un rahat!”. Deci bucură te cât mai ai timp... De râsul curcilor Dumnezeule, încep să mă îngrozesc din ce în ce mai mult, când văd ce fel de generație se plămădește acum pe aceste meleaguri mioritice! Uneori încep să mă consolez, că așa ceva nu este posibil, că nu se poate ca la un moment da,t un popor quasiîntreg să-și piardă orice ideal, orice entuziasm, orice pornire de generozitate umană, pentru aproapele său și să se scufunde încet, încet în
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
la asta mai Înainte. ― Probabil că o să poți...doar că Încă nu a venit momentul, șopti ea după o pauză. Am privit-o tristă. Știa și ea la fel de bine ca mine că aveam să ratez spectacolul. Încerca doar să mă consoleze. ― Sunt bine. Interzicerea asta e total stupidă. ― Știi și tu că nu e așa. Am oftat. Tot plănuiam să Încalc regulile imediat ce aș fi avut ocazia. ― Alisia, continuă ea. Încearcă să nu faci vreo prostie. Enervată că Îmi citise practic
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]