1,399 matches
-
te țin să joci tresiete În dughiană la Bernárdez, care tu poa că te amărăști cu gându că mi-am făcut dă cap cu gașca și tristu adevăr ie că m-au curățat și dă ultimu fetrama, da făr’ dă consolarea că cânt măcar o dată o napoletană. (Stai calmă, Nelly, că acaru s-a plictisit d-acu să te mai halească cu vizualu și să retrage pă loc ca peștile pă laiță la soilit. Lasă-ți Rățoiu Donald să te mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
un alt fel de blestem, aparte. Omul, căruia i-a mai rămas o șansă la care nu mai are cum ajunge, nu mai are scuza fatalității implacabile, a urletului pe care să-l învingă; a acceptării ca atare. Și nici consolarea nu-i e la îndemînă. O astfel de tragedie surdă ca o durere de măsea și indiferentă în fața celorlalți vine să-l cuprindă: o bagatelă decisivă. Privit din spital, V. tînăr, semeni cu un copil. Te trezești luat de mînă
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ceri să facă apel la logică și rațiune? Crezi că nu știu că nu sîntem impuri decît prin gîndire, că ea ne învață ura? Viața în sine e plină de candoare, ca un copil ce rupe aripile muștei. Dar ce consolare revelată să cer cînd rostul nostru este strigătul și cea mai neagră condamnare, pe care-o port, e suferința că strigătul meu nu-și are rost? Există vreo doctrină care să înlocuiască bocetul? Unde ai citit tu asta?” „-Doar în
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
-Doar în mărturisirile sinucigașilor.” -îi răspunde Doctorul satisfăcut că a reușit în sfîrșit să-l facă să intre în joc. „-Ei cred că, luîndu-și viața, pot primi ceea ce nimeni nu oferă și nu garantează pe lumea asta unui spirit mîndru: consolarea. Deși hidos pe dinafară, sinucigașul găsește în mîngîierea onoarei singurul paleativ absurdului vieții. Dar ca doctrină... Știi și tu. Gînditorul fuge de problema consolării ca de ciumă. Căci, odată punînd-o, cunoașterea deschide problema și o lasă așa, crăcănată, transformînd-o întro
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
viața, pot primi ceea ce nimeni nu oferă și nu garantează pe lumea asta unui spirit mîndru: consolarea. Deși hidos pe dinafară, sinucigașul găsește în mîngîierea onoarei singurul paleativ absurdului vieții. Dar ca doctrină... Știi și tu. Gînditorul fuge de problema consolării ca de ciumă. Căci, odată punînd-o, cunoașterea deschide problema și o lasă așa, crăcănată, transformînd-o întro disciplină a neconsolării pînă la inconsolabilitate.” V. tînăr își întoarce gîndurile către sine. Adevărul nu poate fi demonstrat prin evidențe. El scapă și doar
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
-Viața pare năpădită de demoni. În bestialitatea multiplicării și creșterii sale își siluiește singură valorile. Și nu vei găsi sfințenie decît în cei treziți asupra omniprezenței morții. Și asta doare. E acreditarea supremă a suferinței. Și dincolo de amăgire, nu-i consolare, ci doar părere de rău!” V. tînăr îl văd pe Doctor cum mă examinează cu curiozitate. Îl întreb de ce mă privește așa. „-Bine sau rău” -îmi răspunde. „-Dorim să despicăm universul cu gîndul nostru și avem iluzia, pentru o clipă
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pe mine mă enervează: „-Fără durere n-am putea face dovada prezenței noastre pe această lume. Și cel mai mare noroc vine să fie faptul că, pentru propria noastră tortură nu există nici o mîngîiere. Organismul se apără de alinare. Orice consolare l-ar face absurd. Și agonia îi dă dreptul să spună: Iată, am încetat a fi o simplă rotiță a vieții, un atom fără însemnătate și rost. Mă doare și durerea mea rescrie de la capăt istoria universului gînditor. Sînt însăși
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de pe vremea Ifigeniei, cînd Ahile se odihnea gol pe plajă spre Înfiorarea spectatoarelor neatente la celebrul călcîi, ci la cu totul altceva care, din nenorocire pentru lumea filmului, nu se vede, eroul stînd Întors cu spatele Într-o rînă, singura consolare pentru doamne fiind faptul că i se zăresc totuși fesele, strălucitoare, expresive -, și Geraldine Chaplin, ce se mișcă printre coloane dorice și alină diferite idei grecești. În final, dragostea Învinge. Eric Roberts nu știu cine e. Assante Îl joacă pe Ulise. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mult? — Am început... cu mai puțin de doi ani în urmă. Era cu câteva săptămâni înainte de a se pronunța divorțul. Îmi prinse privirea și zâmbi. O, da, nu ești singurul care ai scrântit-o în privința asta. — Ei, da, e o consolare. — Tu și Verity aveți copii? — Copiii eram noi: n-aveam nevoie să facem alții. Dar voi? El avea copii. Avea trei fete din prima căsătorie, dar nu i se permitea să le vadă. Pe bună dreptate, bănuiesc. Era maniaco-depresiv și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ajungă toți acasă cu o săptămână înainte de Crăciun, simțeam că politicienii și capii armatei aveau de gând să ne târască în război. Dar ciudățenia era că Fiona, care iubea pacea și nu prea o interesa politica, găsea un fel de consolare în asta și am început să bănuiesc că e la fel ca mama cu concursul ei; îl alesese drept scut pentru spaima care amenința s-o înglodească. De data asta doctorul o ascultase mai atent. Îi examină gâtul când ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nici mai mult nici mai puțin - Poliția Metropolitană, mi-a pus cătușe la mâini și a fluierat după complicele care aștepta la ușă. Totul s-a întâmplat foarte repede. Își lăsă capul jos și amândoi am tăcut.Căutam cuvinte de consolare, dar nu le găseam; și când în sfârșit a vorbit Findlay, era o notă de tristețe în glasul lui. Să știi că nu pot să suport ipocrizia acestor oameni. Minciunile pe care și le spun lor și restului lumii. Căcatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
șefa asta a ta Își Închipuie că poate să dea buzna aici, să dea ordine tuturor și să ne facă viața iadul pe pământ zile În șir. Ei, În fine, așa că am făcut poza asta, pe post de cadou de consolare pentru Linda. Și știi ce a făcut? A xeroxat‑o și a făcut‑o micuță, ca să‑i Încapă În portofel! M‑am gândit că o să te distrezi dacă o vezi. Fie și numai ca să‑ți amintești că nu ești singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
e trează. — Julia, spuse Helen, Încet. — Ce? zise Julia după o clipă. — Îmi pare rău. Îmi pare rău. Mă urăști? — Da. — Nu mă urăști tu, pe cît mă urăsc eu. Julia se rostogoli pe spate. — O spui ca pe o consolare? — Nu știu, zise Helen. Se apropie și-și puse degetele În părul Juliei. Julia se cutremură. — Ai mîna ca de gheață. Nu mă atinge! Îi dădu la o parte mîna lui Helen. Pentru Dumnezeu, de ce ești atît de rece? Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
paltonul pe ea, și tipii de la minister n-or să observe. O luă pe Viv de braț, o conduse afară și o porniră spre hol. Lui Viv, urcatul scărilor i se păru groaznic, de parcă era pe vapor, dar era o consolare să simtă brațul lui Betty Într-al ei, să fie ajutată și Îndrumată. Ajunseră la recepție și semnară de plecare. Strada nu era chiar Întunecată ca să-și aprindă lanternele. Dar seara era rece. Betty se opri o clipă pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
la e-mailurile cu adevărat importante: mesaje de la prieteni, glume și povești Împărțite În stânga și-n dreapta ca bomboanele. Dacă este adevărat ceea ce se spune, că generația mea suferă din lipsă de timp, atunci e-mailurile sunt gustarea noastră vinovată, mâncare de consolare. Mi-ar fi greu să explic cât de mult sprijin primesc de la corespondenții mei fideli. Pe de-o parte e Debra, cea mai bună prietenă a mea din facultate, acum mamă a doi copii și avocat la firma Addison Pope
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ajuns la serbare: anul trecut am fost nevoită să o las baltă În ultimul moment, când negocierile pentru un contract au atins un punct critic și a trebuit să prind primul avion spre State. I-am adus, drept cadou de consolare de la New York, un glob muzical În care ninge pe care l-am achiziționat În fugă de la Saks Fifth Avenue, dar nu a mers. Copiii țin minte numai dățile când nu ajungi la serbare, nu și pe cele când ajungi. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
e zgomotul acela Îngrozitor, Katharine? Îmi cer scuze, Barbara, e telefonul meu. Alo? Da, alo? O voce de bărbat țâșnește din satelit În mijlocul ținutului Dales. E Jack Abelhammer, clientul american pe care mi l-a dat Rod ca premiu de consolare pentru că nu mi-a mărit salariul. Vocea lui e plină de dispreț tipic WASP (yankeii nu pot Înțelege obiceiul britanicilor leneși de a-și lua o Întreagă săptămână liberă Între Crăciun și Anul Nou). Încă nu l-am cunoscut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
care pleacă la Închisoare. Fața lui Ben e un balon roșu umflat de neliniște. Iar Emily a Început iar să tușească noaptea În modul acela oribil - se agită până când i se face rău. Când i-am spus asta Paulei, căutând consolare, ea mi-a zis: „Vrea doar să-i dai atenție“, cu o notă subtilă de triumf. (Vrând să spună, de fapt, că această atenție lipsește.) Tot Emily Îmi cere Încontinuu să mă joc cu ea, mereu În momentele cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
care se uita veșnic În altă parte, fiice precum biata nebună Antigona În urmărirea fantomei lunecoase a iubirii paterne. Cum se face atunci că toate fetițele tatei ajung să lucreze În medii atât de ostile femeilor? Pentru că singurul tip de consolare autentică care ne e accesibil este aprobarea masculină. Ce trist! Al dracului de trist! Închid ochii și-ncerc să țin la distanță gândurile despre propriul meu genitor năbădăios. De când a venit În ziua aceea la serviciu cu schița pentru scutece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Mami, nu-i așa că sunt mulți oameni În Rai? Mulți, mulți de tot. — Da, scumpo. Lenevind În pat ca doi agnostici Într-o duminică dimineață, eu și Richard am decis că atunci când vom avea copii, nu le vom oferi falsa consolare a unei vieți de apoi garantate. Fără Îngeri sau arhangheli, fără harpe, fără Câmpiile Elizee pline cu acei oameni cu Încălțăminte scâlciată pe care nu-i puteai suporta În colegiu. Hotărârea m-a ținut cam trei secunde după ce fiica mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
termini înainte să creadă toată lumea c-ai de gând să mergi până la capăt. Trebuie să fi făcut o mutră până peste poate de supărată, pentru că Betthina mă luă dintr-odată pe după umeri. Mă mângâie de parcă aș fi avut nevoie de consolare. —Dumnezeule, îmi pare rău! Am talentul de a spune cele mai nepotrivite lucruri. Dar... chiar ai de gând să te măriți cu un... fotograf? Vreau să spun, lumea se logodește tot timpul fără să intenționeze să se căsătorească, în special
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
făcea să mă simt și mai rău. Ca atunci când mi-a zis: „Oricum, nu era de nasul lui o fată atât de minunată și frumoasă ca tine“. Asta m-a deprimat până peste poate. Este exact genul de frază de consolare pe care o spun eu fetelor deloc minunate sau frumoase, atunci când prietenii lor le dau papucii. Nu am ieșit din camera de oaspeți a lui Julie trei zile încheiate. Zach nici gând să mă sune. M-am îmbolnăvit grav de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
de o altă ființare prezentă, de simțurile treze și conștiința vie. Orice experimentare a ei prin surogate și copii, prin imagini selectate, prin cuvinte grădinărite, prin alți ochi și alte minți, Îi trădează sau Îi exilează realitatea, Însă aceasta este consolarea naturii, mesajul ei, și cu mult dincolo de Codrul lui Wistman, de limitele lui stricte. El poate fi cunoscut și vizitat doar de fiecare În parte și numai În prezentul lui propriu; nu de tine prin mine, nu de orice tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
o speria, cât mai eficient. Doamna nu întrebă nimic, așteptând să asculte altă năzbâtie de-a incorigibilului ei soț. Profesorul însă se eschivă, prelungind așteptarea musafirilor, care ședeau cu urechea ațintită din living, și oferi numai știuta și înțeleapta lui consolare, de necombătut în toate timpurile: Lasă, dragă, doar știi tu că Omenirea a păgubit de atâtea, suportând în decursul istoriei sale nenumărate nenorociri: cataclisme și războaie, vieți tinere năruite, averi nenumărate risipite, dispariția unor cărți și a unor opere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nu eram În stare de cocoșeli, de răzvrătiri trupești, căzut cum eram În fascinația pentru acea femeie. Mă iubise năvalnic o jumătate de an, ca să mă părăsească, vezi Doamne: ființă pasională!, Într-o singură zi. Fusesem un amor dulceag, de consolare? Habar n-aveam ce se Întâmplase. De aceea am și rămas multă vreme buimac, incapabil să mi-o doresc Înapoi, incapabil de dorință În general. Nu Înțelesesem nimic. Nici nu știam dacă era cazul să sufăr, dar eram totuși al naibii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]