4,590 matches
-
nr. 175, E. de Hochepied către Ioan Theodor Callimachi, pentru a-i recomanda pe un comerciant olandez numit „Enselie“; Următoarele douăsprezece piese provin din același fond, sub nr. 1000: XI, G. Testa, dragomanul legației Olandei, către M. Suțu, intervenind în favoarea consulului olandez de la Alep; XII, G. Testa către M. Suțu, în legătură cu La Gazette de Leyde și cu transmiterea corespondenței diplomatice olandeze la Viena prin curierul otoman; XIII, Suțu către Testa, mulțumind pentru gazete; XIV, Testa către Suțu, în legătură cu gazetele; XV, Testa
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
N. Iorga, op. cit., p. 233. • Ibidem, p. 234. • Frederic Dame, I. C. Bratiano. L’ère nouvelle. La dictature, București, 1886, p. 85-87, 90. • C. Gane, op. cit., p. 242. • Titu Maiorescu, op. cit., p. 179. controversatului lider moldovean avea să-l informeze și consulul habsburgic la Iași, von Schlich, pe șeful său contele Hoyos. Relația amicală pe care fiul fostului domn Mihail Sturdza o avea cu Kazarinov, consul rus la Iași, nu putea să-i scape diplomatului austriac 66. Revenind la susținătorii proiectului amintit
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
op. cit., p. 242. • Titu Maiorescu, op. cit., p. 179. controversatului lider moldovean avea să-l informeze și consulul habsburgic la Iași, von Schlich, pe șeful său contele Hoyos. Relația amicală pe care fiul fostului domn Mihail Sturdza o avea cu Kazarinov, consul rus la Iași, nu putea să-i scape diplomatului austriac 66. Revenind la susținătorii proiectului amintit trebuie să spunem și faptul că nu exista un consens deplin în cadrul acestuia. Astfel, în timp ce Titu Maiorescu prin intervențiile sale publice pleda pentru alianța
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
nu face parte din Imperiul otoman. Propunerea a fost susținută în Cameră de Mihail Kogălniceanu, iar pe plan extern ea a avut, în primul rând, sprijinul Franței. Într-o scrisoare, din 22 martie 1862, aparținând ministrului de externe Thouvenel, adresată consulului Franței la București, se spuneau următoarele: „Cât despre numirea de România, este sigur că, în limbajul uzual, folosirea acestui cuvânt n-ar avea nici un inconvenient serios. El corespunde singurei exprimări care există de mult în limba acestor populații pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
iar Turcia a concentrat trupele sale în zona Vidinului, guvernul român a adus pe malul drept al Dunării mai multe unități militare care blocau, în acest fel, o parte din forțele otomane și ușurau, implicit, situația sârbilor 4. Domnitorul explica consulului rus Offenberg concentrarea armatei românești lângă granița Serbiei prin faptul că „nu mai putea rămâne simplu observator al luptei pe care o duc popoarele balcanice pentru eliberarea de dependența turcească“, iar cu un alt prilej i-a dat să înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
sumele „ofertate Ministerului de Război pentru a întreține o armată prea mare cu nevoile țării“7. E lesne de imaginat care a fost reacția Puterilor garante când 500 de care, cu arme și muniții, au început să traverseze teritoriul României; consulii de la București fiind conștienți că nu vor putea opri acest convoi, cu toate protestele lor, și că domnitorul Cuza îi va pune din nou în fața unui fapt împlinit. Această neputință și această stupoare se regăsește în raportul pe care, la
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
infracțiune atât de gravă față de obligațiile internaționale impuse de tratate Principatelor Unite, cutezanța prințului Cuza nu va avea margini“11. La 22 decembrie, Tillos află, în sfârșit, că Franța nu se opune trecerii armelor dacă ele sunt destinate Serbiei. Derutat, consulul încearcă să reia vechile sale argumente despre influența nefastă a Rusiei și despre comportamentul incorect al domnitorului Cuza în problema armelor. Bătând în retragere reușește să-i găsească, totuși, și calități lui Cuza. Mai temperate, informațiile pe care ni le
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Agenții consulari ai celor două Puteri s-au grăbit să trimită note diplomatice domnitorului care, crede Tillos, „se complace în acest gen de intrigi încrucișate și el se aranjează în așa fel ca să aibă un picior în toate taberele“13. Consulul e convins că toate aceste acțiuni nu urmăresc, de fapt, decât un singur scop: independența României. În ultimul său raport, dedicat problemei armelor și munițiilor destinate Serbiei, din 27 decembrie 1862, scria: „Nu eu sunt acela care va decide dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
încetul cu încetul, la independența completă (s.ns.)“14. Este știut că de-a lungul evoluției acestor evenimente, prilej cu care România a devenit centrul interesului diplomatic european, Turcia a cerut să fie trimis un comisar la București, care împreună cu consulii generali din capitala României să sechestreze armele, iar Anglia a reclamat aplicarea Protocolului din 1859. Gorceakov, cancelarul rus, s-a opus unei asemenea măsuri care ar fi pricinuit „discuții supărătoare“15, el manifestându-și îndoiala în privința aplicării Protocolului din 1859
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a armelor și munițiilor sârbești pe teritoriul românesc. Momentul fusese bine ales, pentru că, în felul acesta, Rusia, protectoarea călugărilor greci, instrumentul ei de influență în Orientul ortodox, putea fi anihilată. O apropiere între aceste două evenimente găsim și în raportul consulului francez Tillos, din 10 ianuarie 1863, un raport cu totul interesant, nu atât pentru faptul că autorul a încercat să reproducă cât mai fidel toată conversația, a uzitat până și de semnele grafice ale dialogului, cât pentru unele anticipări pe
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pentru faptul că autorul a încercat să reproducă cât mai fidel toată conversația, a uzitat până și de semnele grafice ale dialogului, cât pentru unele anticipări pe care le face. În problema armelor, abia încheiată, luându-l peste picior pe consul, Al. I. Cuza i-a spus: „Dumneavoastră ați crezut în pericol de a vedea reaprinzându-se un nou război în Orient, era o exagerare; Rusia și Franța nu au văzut decât necesitatea de a face ca Turcia să simtă că ea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de teren de antrenament contra Rusiei 32. Tillos subliniază aprecierile judicioase ale domnitorului român asupra rolului fiecărei Puteri în eventualitatea unui conflict militar, îndeosebi asupra aceluia al Austriei, asupra atitudinii ferme care trebuia adoptată față de Rusia și abilă față de Prusia. Consulul își termina raportul anunțând tratatul de extrădare încheiat între Serbia și Principatele Unite 33. Cum era de așteptat, Puterile vecine au reacționat în termeni duri la intențiile lui Cuza. La începutul lui ianuarie 1864, Gorceakov, adresându-se reprezentanților Austriei și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
prezența în Principate a refugiaților politici de toate culorile și de cele mai varii nuanțe și, de asemenea, de protecția din afară (Franța - n.ns.) cu care se laudă deschis acești domni“36. Cu câteva zile înainte de lovitura de stat, consulul general al Franței la București are un interesant dialog cu domnitorul, ocazie cu care diplomatul francez îi cere, la modul imperativ, de a face călătoria la Constantinopol și a avea o conversație cu marchizul de Moustier, ambasadorul Franței în capitala
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
se întrevadă posibilitatea înlăturării de la tron a celui care nu se arătase, după opinia cabinetului de la Tuileries, demn de misiunea ce i se încredințase 46. Informații edificatoare la cele susținute de noi găsim în corespondența lui Tillos. Revenind la raportul consulului general al Franței, din 27 aprilie 1865, trebuie spus că, deși autorul lui dorește să facă o radiografie obiectivă a reformelor întreprinse după lovitura de stat, el nu găsește nimic ce ar putea fi apreciat. Nici reorganizarea administrației, nici reforma
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
secularizării averilor mănăstirești. „Numele lui Cuza - afirma Talleyrand - îl agasează pe Gorceakov“, cancelarul suspectând pe domnitorul român că dorește să fondeze o dinastie prin recunoașterea oficială a fiilor săi cu Maria Obrenovici 51. Știrile alarmante care vin de la București prin intermediul consulului Offenberg, printre acestea aflându-se și ideea instalării pe tronul României a unui prinț străin, îl determină pe Gorceakov, la 2 iunie 1865, să-i declare baronului Talleyrand că nu-l poate suspecta pe trimisul său de „parțialitate și exagerare
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Lhuys, din 5 septembrie 1865, unde autorul își propune să examineze obiectiv, împreună cu Al. I. Cuza, exact această situație, „fie din punctul de vedere al țării, fie din punctul de vedere al Europei“. După șapte ani de domnie „alteța voastră - crede consulul francez - nu are un partid în propria sa țară și nu poate conta decât pe devotamentul câtorva protejați, pe dezgustul oamenilor care fug de agitații, pe armata care și-a făcut, este adevărat, datoria... și, în fine, pe acei care
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cancelarul său. Deși îi declara lui Talleyrand, la 16 octombrie 1865, că nu manifestă nici un „sentiment de dușmănie față de Alexandru I. Cuza“, și că „era departe de a cere răsturnarea lui“, Gorceakov se arată profund îngrijorat de știrile pe care consulul general al Rusiei la București le trimitea către Petersburg, știri în care „Principatele Române erau descrise în cele mai sumbre culori“59. • Ibidem, f. 275-277 v. • Ibidem, f. 316-317 v. • Ibidem, f. 276 v-277. • ANB, colecția Microfilme Franța, rola
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
reciprocă, Cuza fiind mereu acuzat că servește interesele taberei adverse. La începutul lunii noiembrie 1865, Offenberg reproșa domnitorului român „politica sa latină și rolul pe care l-ar fi acceptat de aghiotant al împăratului Napoleon“60. Insistând în această direcție, consulul rus sublinia dispozițiile binevoitoare ale guvernului de la St. Petersburg față de Cuza, cu „condiția, bineînțeles, ca această bunăvoință să fie meritată prin devotamentul său față de Rusia și prin abandonarea ideilor care-l fac să caute în Franța un punct de sprijin
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
punct de sprijin iluzoriu“61. Iar pentru ca acest lucru să se realizeze mai ușor, domnitorului nu-i rămânea, sugera baronul Offenberg, decât să se folosească, în interior, de „clasa marilor proprietari“, iar când a încercat să ofere și câteva nume, consulul n-a găsit decât persoane „recunoscute prin extrema lor nulitate, ca și prin extremul devotament față de Rusia“62. „Hărțuit din toate părțile - scrie Tillos la 6 noiembrie - prințul se găsește în cea mai mare încurcătură, pentru că chiar și Franța îl
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
453. Kara, I. 218. Karadja, C.I. 87. Karețchi, A. 381. Karnoouh, Claude 515, 519. Karolik, Maxim 400. Károlyi 308, 328. Kassimatis, Gr. 141. Katuranic, S. 152. Katz, J. 223. Katz, Monika 63. Kautsky, Karl 420. Kazanski, M. 475, 476. Kazarinov, consul rus 177. Keméni, J. 50. Kennan, George F. 417. Kennard, Howard 341. Kerneis, S. 475. Kézai, Simon de 41, 66, 68. Khatmano, Iorgachi 155, 157. Kidel, A. 481. Kirițescu, Constantin 379, 380. Kirly, Béla K. 305. Kiseleff, P. D. 135
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Noica, Constantin 518. Nour, Alexis 384-388, 393-395. Novii 477. Novikov 289. Noy, D. 471. Noyes, James Oscar 94-100, 103. Obellii 477. Ober, profesor 450. Obrenovici, Maria 294. Obrenovici, Mihai 285. Ocneriu, Mișu 434, 436, 440, 447, 448. Ofellii 477. Offenberg, consul 282, 294, 296, 298. Ogden, R. 93. Ogoranu, Ion Gavrilă 435. Olimpiotul, v. Iordache ~. Olmo Lete, G. del 467. Olteanu, Pandele 45. Onciul, Aurel 362, 363, 372, 373. Onciul, Dimitrie 364. Onciul, Isidor 364. Onișoru, Gheorghe 277, 331, 356. Oniță
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Joseph 219, 223. Theodorescu, Răzvan 46, 114. Thierry, A. 506. Thiers, A. 506. Thiriet, Fr. 29. Thomas, Y. 470. Thouvenel 281. Tiberian, I. 217. Tiepolo, Lorenzo 86. Tihon, patriarh 227, 228. Tihu, Adina 491. Tilea, Virgil V. 338-342, 347. Tillos, consul francez 283, 284, 286, 288-290, 293-296. Timiș, Gheorghe 360. Timov, V. 274. Tiso, cardinal 337. Titulescu, N. 196, 209. Tocilescu, Grigore 134. Tocqueville 15, 16. Tofan, Gheorghe 363. Tokatți, Minas 74, 78. Tolias, Georges 126. Toma, Stela 115. Tomasciuc, Constantin
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
la Institutul Francez de la Miroslava, în apropiere de Iași. În vara anului 1834 este trimis la studii în Franța, la Lunéville, împreună cu cei doi fii ai domnitorului Mihail Sturdza. După un an, elevii români sunt mutați la Berlin în urma intervenției consulului rus din Iași, alarmat de posibilitatea contaminării lor de ideile revoluționare din Franța. În mediul intelectual și universitar berlinez K. îl cunoaște pe savantul Alexander von Humboldt și audiază cursurile de drept și istorie ale unor profesori celebri, de formație
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
, Moses (17.IX.1856, București - 5.III.1939, Appleton, Marea Britanie), filolog, istoric literar, folclorist și memorialist. Este fiul cavalerului Abraham Emanuel Gaster, secretar, consul și însărcinat cu afaceri al Olandei la București, și al Finei Judith (n. Rubinstein), originară din Berdicev. Mama sa aparținea familiei care îl va da pe marele pianist Arthur Rubinstein. A învățat la o școală primară evreiască, la Gimnaziul „Gh.
GASTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287172_a_288501]
-
conținutului de substanță, constituind astfel o școală a facilității și a imposturii.” Singura încercare dramatică, din anii ’40, Brutus și fiii săi, este o reușită parțială. Personajul central al piesei nu este celebrul Brutus, ucigașul lui Cezar, ci Iunius Brutus, consul al Romei în secolul al V-lea î. Hr., care, apărând regalitatea, își ucide cei doi fii care unelteau împotriva tinerei republici. Este un exemplu de virtute romană, care pune binele statului deasupra sentimentelor umane. Scrisă în stilul datat al solemnelor
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]