1,465 matches
-
viața de zi cu zi suntem conștienți de obiectele din jurul nostru dar fără să trezească un anumit interes estetic. Pentru că în procesul de contemplație apelăm la imaginație și pentru că opera de artă nu există decât prin intermediul experienței estetice sau a contemplației, atunci ceea ce determină obiectul artistic sunt entitățile imaginare. Existența operei este strâns legată de existența actelor imaginare. Văzute ca obiecte sau activități imaginare, opera are o existență intermitentă ce fluctuează în funcție de prezența sau de absența acțiunilor mentale. Este greu să
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
puterea spirituală temporală de care dispune. Întotdeauna arta va avea la bază jocul ca manifestare a imaginilor și a cuvintelor. Capitolul II Prezență și absență. Ideea de apariție și ideea de percepție. Transformarea obiectului în operă de artă și rolul contemplației Orice cercetare a operei de artă vizează produsul artistic care prezintă, în principiu, trei probleme specifice: creația artistică, opera de artă și audiența. Plecând de la Poetica lui Aristotel, teoriile critice au pus accent pe forma operei care implică o cercetare
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
artă are o funcționalitate proprie artei și se arată doar prin imagine și simbol. Asimilarea sa constă în reintegrarea implicațiilor imaginii, experienței estetice, precum și a înțelesurilor și (re) prezentărilor sale în diferite sfere culturale. Acest proces este posibil doar prin intermediul contemplației care definește, totodată, și existența operei de artă ca obiect autonom în propria-i istoricitate. Prin intermediul simbolului, arta este o parte a lumii, în timp ce, prin intermediul imaginii, arta se deosebește de ceea ce este lumesc. Existența operei de artă este o existență
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
simbolului putem înțelege și descifra toate formele de artă. Simbolismul este o funcție primară caracteristică minții ce este angajată în toate expresiile artistice: prin intermediul simbolului pătrundem în fenomenalitatea artei. Deoarece relața subiectului cu lumea artei se face prin intermediul experienței și contemplației, înțelegerea operei de artă este posibilă doar prin apropierea față de ea ca trăire estetică. Simbolul ia ființă prin și în fenomenalitatea ideii de joc. Orice formă de joc se concretizează doar prin intermediul imaginației. În toate formele artei, în special în
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
strata) individual este autonom și independent, caracterizat de materia și de calitățile sale, precum și de rolul pe care îl are în concretizarea obiectului de artă. Opera de artă este un întreg, în timp ce conținutul ei nu poate fi descoperit decât prin contemplație. Diferențierea dintre arte constă în diferențierea dintre cuprinsul lor. Pentru Hartmann, "artele care înfățișează un material (Stoff), un subiect, o temă [...] le putem strânge la un loc în grupa artelor reprezentării (darstellende Künste)"32. Acestea sunt sculptura, pictura și poezia
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
și motivul pentru care Hartmann vede literatura și poezia mai aproape de obiectivările de natură extraestetică, specifice doar operelor scrise (Schrifttum). În ceea ce privește straturile operei literare, Hartmann păstrează schema planurilor duale - din spate și din față - care corespunde raportului dintre apariție și contemplație. Ceea ce apare și poate fi văzut este cuvântul, în timp ce legătura dintre cuvinte duce la concretizarea operei scrise. Pe de altă parte, schematismul ingardian, complex prin structură, se prezintă sub forma de strata ontologice și are în vedere toate formele operei
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
lumină. Prezența bidimensională a tabloului înseamnă prezența unei realități în realitate: o dedublare a vieții normale prin care se încearcă pătrunderea în sfera unei irealități. Irealitatea nu se opune realității ci se suprapune ei și simbolizează lărgirea orizontului privirii prin contemplație. Irealitatea poate fi considerată copia realității întrucât spațialitatea tabloului cuprinde momentul imitației. Pentru Hartmann, imitația este și rămâne proprie picturii. Lucru care nu se aplică și în cadrul picturii abstracte, unde spațiul tabloului este un spațiul total al imaginației - momentul imaginației
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
este înaintea văzului este suplinit de nevăzutul statuii, dar intuit prin finețea trăsăturilor care așteaptă o acțiune finală, i.e, Discobolul lui Miron prezintă o acțiune activă suspendată, al cărui final se petrece în cadrul conștiinței și are loc numai prin contemplație. Opera sculptată are nevoie de spațiu de manifestare al mișcării și nemișcării. Nemișcarea este o formă statică a timpului și duce la mișcare doar prin recunoașterea simbolurilor statuii, prin intuirea sensibilă observăm mișcarea în totalitatea sa. Spațiul dintre actul mișcării
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
trebuie înțeles ca procesul de înlocuire a evenimentului cu stări statice ale lucurilor transpuse în scene. Imaginea funcționează ca mediere între lumea subiectivă și lumea obiectivă, prin intermediul imaginii se face descoperirea și contemplarea lumii reale: fotografia reprezintă o stare de contemplație a unei durate temporale definită de simboluri. Fotografia re-trezește și restructurează realitatea pe care o ridică la nivelul unei imagini universale ce servește ca antidot amneziei. Imaginea are puterea de a produce halucinația prin care omul uită de intenția sa
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
straturi ontice inferioare este cauzată de relația lor cu simțurile deoarece numai prin intermediul simțului putem fi conștienți de opera de artă. În această situație, estetica ar trebui să ofere anumite explicații ale altor termeni, specifici obiectului estetic, ca frumosul, sublimul, contemplația sau geniul. În timp ce, în obiectul artistic, ontologia este preocupată doar cu structura epistemologică a sa. 7. Opera de artă ca produs finit Istoricitatea operei de artă aduce în vedere trăsături noi. Din punct de vedere epistemologic, istoricitatea oferă elementele sociale
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
duc la finalizarea sa ca operă de artă, în timp ce absența acestor factori exteriori ori suspendă opera de artă într-o lume vidă ori o elimină. De aceea putem spune că operele de artă sunt perisabile. 8. Puterea creației și rolul contemplației Prin intermediul noțiunilor de creație și contemplație intrăm în sfera esteticii. Opera de artă se prezintă ca o uniune structurală ce se află în relație cu cei ce o contemplă. Relația este posibilă prin intermediul percepției. Obiectele de artă sunt posibile percepției
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de artă, în timp ce absența acestor factori exteriori ori suspendă opera de artă într-o lume vidă ori o elimină. De aceea putem spune că operele de artă sunt perisabile. 8. Puterea creației și rolul contemplației Prin intermediul noțiunilor de creație și contemplație intrăm în sfera esteticii. Opera de artă se prezintă ca o uniune structurală ce se află în relație cu cei ce o contemplă. Relația este posibilă prin intermediul percepției. Obiectele de artă sunt posibile percepției datorită sensibilității care "asigură și procură
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
geniu, în timp ce creația prin imitație aparține artistului în general. Creația este procedeul specific geniului. Acest lucru înseamnă că anumite opere sunt create în mod autentic, în timp ce alte opere de artă survin în urma imitațiilor lor. Toate operele de artă sunt posibile contemplației Ceea ce este adus în ființă prin intermediul geniului ține de creativitate, în timp ce ceea ce este lipsit de geniu aparține spiritului imitației. Dar originalitatea nu trebuie confundată cu noutatea prin care înțelegem ceva inventat: a crea nu înseamnă a inventa. Prin creativitate se
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
fiind voluntară, conștientă și non-conceptuală. Creativitatea este interpretată ca un procedeu sentimental de exprimare a trăirilor artistului. Arta predispune de un obiect imaginar ce este specific creației. Ceea ce este creat exprimă sentimentul artistului, un proces de recunoaștere posibil numai prin contemplație. De aceea, produsul final al creației este predispus contemplării. Opera de artă ca produs final al creației și imaginației este definită de mit și praxis. Pentru Aristotel, mimesis este definit de timp și acțiune întrucât desemnează o ființă în acțiune
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
referindu-se la relația dintre realitate și reprezentare. Creația autentică privește abstractizarea, prin intermediul imaginației, pentru adevărurile universale ce nu pot fi supuse judecății numai prin intermediul sentimentului de plăcere. Înțeleasă astfel, opere de artă poate fi supusă cercetării ontologice numai prin contemplație, întrucât contemplația presupune o relație directă a subiectului cu artele. 9. Tropii ontologici ai operei de artă Tipurile de artă dispun de aceleași calități și tropi ontologici care, în ciuda faptului că sunt distincți, sunt convenționali. Elementele componente ale artelor apar
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
la relația dintre realitate și reprezentare. Creația autentică privește abstractizarea, prin intermediul imaginației, pentru adevărurile universale ce nu pot fi supuse judecății numai prin intermediul sentimentului de plăcere. Înțeleasă astfel, opere de artă poate fi supusă cercetării ontologice numai prin contemplație, întrucât contemplația presupune o relație directă a subiectului cu artele. 9. Tropii ontologici ai operei de artă Tipurile de artă dispun de aceleași calități și tropi ontologici care, în ciuda faptului că sunt distincți, sunt convenționali. Elementele componente ale artelor apar în cadrul minții
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
toate scrierile sunt literare. O eliminare a experienței estetice presupune analiza operei literare sub forma obiectului artistic. Stratificarea operei literare presupune stratificarea obiectului său, înțeles ca obiect real spațio-temporal. Urmând ca orice concretizare ontologică a obiectului să fie făcută prin contemplație, adică prin experiența estetică. Literatura este în mod necesar lingvistică și se distinge de alte forme de artă prin folosirea limbajului. Chiar și așa, există forme literare ca poezia, drama sau romanul, ce se pot distinge între ele, distincție ce
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
decât prin atenția criticului specializat. Simbolistica personajului este câștigată în timp și nu se bazează, în niciun fel, pe experiența lor estetică, așa cum insinuează Ingarden 17. Orice simbol oferă o imagine sau un sentiment ce este universal acceptat. Lectorul, prin contemplație, nu face nimic mai mult decât să devină conștient de însușirile personajului. Selecția și înțelegerea însușirilor se face prin intermediul judecății de gust. De aceea, chiar dacă experiența unui simbol (nou creat) este una subiectivă, el ridică pretenții universale, întrucât este un
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
caracteristici fizice ale operei, ci sunt caracteristici metafizice exprimate prin transformarea naturii operei literare din obiect real în obiect ideal, ridicând-o la nivel de fenomenalitate. Calitățile metafizice au valoare pozitivă sau negativă ce pot fi exprimate numai prin ajutorul contemplației de către lector. Greutatea înțelegerii lor survine în urma eliminării unui conținut rațional din forma lor unică. Înțelegerea lor ține de înțelegerea funcționalității operei în general. Scopul lor este de a oferi un sens mai profund vieții și existenței. Funcția cea mai
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
analiză particulară. Superioritatea poeziei față de celelalte arte (fine), vine din perioada romantismului, când era interpretată ca arta care "exprima direct pentru înțelegerea spiritului, spiritul însuși cu toate ideile imaginative și artistice, fără a a le exprima vizibil și material pentru contemplația externă"36. Forma poeziei este supusă schimbărilor cauzate de calitățile poziei. Începând cu Poetica putem vorbi de trei genuri de poezie (epică, comică și tragică), în care se identifică acele calități superioare ale poeziei în funcție de fiecare gen literar în parte
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
cele două obiecte pot fi identificate într-un singur obiect real ce suportă o modificare. Astfel, obiectul ce stă la baza operei dobândește o funcție dublă, cea de a identifica starea materială a operei și a implicațiilor sale ulterioare prin intermediul contemplației, și cea de determinare a operei de artă. În ultimul caz, obiectul poate funcționa ca element compozițional al operei de artă, având însușiri simbolice. Ne aflăm în punctul în care alegem între un concept pur prin sine însuși (obiectul real
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
identificarea obiectului artistic cu obiectul estetic: opera de artă este, prin excelență, artistică și estetică. Astfel, putem spune că orice obiect estetic prezintă o pluralitate de planuri subiective. Starea naturală a obiectului artistic nu presupune frumosul, întrucât frumosul survine în urma contemplației. Prin urmare, opera este determinată de un obiect autonom și suficient prin sine însuși ce poate fi supus experienței estetice. Doar după ce am stabilit natura obiectului de artă putem aplica ideea de stratificare ontologică. Stratificarea operei de artă prezintă o
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
însuși, cât și ca obiect predispus schimbării artistice. Înțelegerea funcționalității straturilor operei de artă duce la înțelegerea existenței operei ca obiect autonom și suficient. Elementele compozițioanle și tropii ontologici devin caracteristici interne ale artei și oferă actul artistic. Totodată, datorită contemplației opera suportă o transformare la nivelul fenomanilității, ea devine un obiect estetic. Astfel, cu ajutorul contemplației putem evidenția funcționalitatea straturilor, putem expune elementele compoziționale ale operei și putem evidenția relația dintre tropii ontologici ce duc la înțelegerea identității operei de artă
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
la înțelegerea existenței operei ca obiect autonom și suficient. Elementele compozițioanle și tropii ontologici devin caracteristici interne ale artei și oferă actul artistic. Totodată, datorită contemplației opera suportă o transformare la nivelul fenomanilității, ea devine un obiect estetic. Astfel, cu ajutorul contemplației putem evidenția funcționalitatea straturilor, putem expune elementele compoziționale ale operei și putem evidenția relația dintre tropii ontologici ce duc la înțelegerea identității operei de artă în spațiul său de manifestare. Straturile operei literare sunt posibilie datorită prezenței și a apariției
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
noi dimensiuni ale artei. Morris Weitz, "Aestheticus-What?, and Wherefore?", în Journal of Aesthetics and Art Criticism, 2007: 65, pp. 147-162. 13 Potrivit lui Goethe ceea ce percepem prin intermediul simțurilor (văzul) devine caracteristic unei naturi date. În cazul de față, ceea ce percepem prin intermediul contemplației unui obiect de artă sunt caracteristicile unei naturi speciale - ale artei. J. W. von Goethe, Theory of colours, traducere de Charles Lock Eastlake, introducere de Deane B. Judd, John Murray, Albemarle Street, Londra, 1840. (variantă online recorectată la http://www
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]