1,533 matches
-
specific de realitate socială în lumea occidentală. Ca instrument al cunoașterii sociale, ideologia își asumă, practic, rolul de "martor" al modului în care anumite idei devin influente în spațiul social, cu atât mai mult cu cât, în teoria socio-politică a contemporaneității, a devenit o realitate acceptată aceea că "(...) a explica adeziunea subiectului social la o "idee" obiectiv nefundamentată înseamnă întotdeauna a arăta, așa cum toți o sugerează, că această idee are sens pentru el, cu alte cuvinte că are motive de care
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
înțeles numai din perspectiva unui astfel de segment specific. Dimpotrivă, "poveștile" cuprinse în imaginarul oricărei societăți, fie că pot fi explicate rațional sau nu și acesta este rolul pe care, după cum am văzut, teoria socială a cunoașterii, chiar și în contemporaneitate, și-l revendică încearcă să ofere răspunsuri (și, prin asta, să ordoneze, să legitimeze și să integreze indivizii în ordinea socială) la întrebări care au, înainte de toate, o profundă semnificație socio-culturală: Fiecare societate de până acum a încercat să ofere
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
și funcția de dublare a realului decât prin canalul ideologiei"258. Trebuie subliniat însă că, deși denumirea de "utopianism" trimite spre un curent de tip ideologic, manifestat în filosofie și literatură, prezent de la Platon și până la scrierile de ficțiune ale contemporaneității, "utopismul (...) nu este o ideologie (în ciuda terminației "ism"). Pentru că au fost imaginate numeroase feluri de utopie, la stânga și la dreapta spectrului politic, dar și în afara acestor categorii. El este o metodă aparte de reflecție asupra politicii și a societății, prin
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
și totalitarism, dacă avem în vedere principiul guvernărilor posibile (ca produse ale diferitelor proiecții ideologice), sau între colectivismul metodologic și individualismul metodologic, dacă ne referim la principiile epistemologice aplicate în sfera științelor sociale 308. Desigur, avatarurile individualismului au continuat până în contemporaneitate, acesta fiind nevoit să treacă, mai întâi, de obstacole impuse de filosofii precum cea hegeliană, care chema individul conștient să recunoască în stat eul superior și în comandamentele etatice expresia propriei sale voințe și libertăți, sau cea marxistă, care propunea
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
din societatea occidentală contemporană. 3.1. Analiza epistemologico-politică a ideologiei Întemeierea epistemologică a gândirii cu privire la politic, pusă în discuție cu precădere în secolul al XX-lea, reprezintă și astăzi o problemă care suscită controverse. Cele pe care gândirea politică a contemporaneității le aduce în atenție se referă mai ales la încercarea de a explica cum anume este posibil ca o teorie politică să aibă drept punct de plecare o anumită teorie a cunoașterii. Filosofia politică recentă are în vedere atât determinările
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
legitimator al relațiilor de putere, intrăm cu dezbaterea într-un cadru mult mai larg, și anume acela al relației dintre politică și epistemologie. Întrebându-ne asupra naturii relației dintre epistemologie și politică, putem observa că, în literatura de specialitate a contemporaneității s-au conturat trei perspective de abordare 365. Prima, cea specifică filosofilor continentali, susține că epistemologia caută un standard totalizator de justificare, care subminează scopul dezbaterilor și autorizează numai anumite poziții privilegiate, ceea ce poate determina menținerea anumitor structuri de dominație
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
marginal. Pentru teoreticienii politici preocupați de dimensiunea normativă a politicului, ideologia prezintă interes în măsura în care analiza se îndreaptă spre studierea unor tradiții de gândire ce își găsesc fundamentarea doctrinară atât în modernitate (sub forma liberalismului, conservatorismului sau socialismului), cât și în contemporaneitate (sub forma comunismului, nazismului, fascismului, naționalismului etc). Reprezentate ideologic, aceste tradiții de gândire coboară de pe "piedestalul" fundamentării lor filosofice pentru a fi "translate" pe înțelesul maselor, odată cu democratizarea politică specifică modernității occidentale și mai cu seamă din momentul accelerării accesului
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
face ca studiul ideologiei să însemne "studiul gândirii politice actuale gândirea concretă a comunităților politice și din interiorul comunităților politice"402. Prin această abordare, teoreticianul britanic se poziționează, practic, împotriva curentului pe care îl consideră "predominant" în gândirea politică a contemporaneității și care îmbrățișează ceea ce Andrew Vincent numește "teza segregării negative". Angajând o semnificație a ideologiei care reabilitează conceptul din punct de vedere epistemologic, Freeden se distanțează net atât de demersurile care vizează "sfârșitul ideologiei", cât și de cele care o
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
viața oamenilor nu se poate desfășura normal și pașnic fără existența unor norme (reguli, reglementări, cerințe, modele, standarde) care să restrângă arbitrarul conduitelor și opțiunilor, să prevină abuzurile și consecințele nedorite, să elimine conflictele și tensiunile"416 teoria politică a contemporaneității este preocupată, pentru a propune modele explicative pe diverse segmente particulare de analiză, de maniera în care indivizii și grupurile își aleg mijloacele pentru a-și atinge scopurile (y compris interesele). Tocmai de aceea, raționalitatea instrumentală este definită atât ca
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
că democrația, ca și ordinea politică și dominația legitimă pe care aceasta le presupune sunt reinstituite periodic și că ideologia, cu semnificația sa socio-culturală de integrare-identitate, oferă condiții de posibilitate pentru menținerea acestui curs al lucrurilor în societățile occidentale ale contemporaneității. Rolul ideologiei în planul practicii politice este completat, din punctul meu de vedere, de rolul său în plan epistemologic, din moment ce conceptul ne oferă și posibilitatea de a explica și înțelege mecanismele prin care ordinea politică de tip democratic este instituită
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
recuperarea conceptului de către gândirea postmodernă însăși. În acest sens, chiar discutarea "sfârșitului ideologiei" poate reprezenta un indiciu al recuperării termenului ca instrument în explicarea și înțelegerea socialului, câtă vreme asupra unor astfel de teze s-au adus, odată cu evoluția proprie contemporaneității, lămuriri suplimentare (așa cum s-a întâmplat, de altfel, și în cazul tezei "sfârșitului istoriei"). Însă răspunsul afirmat de ideologie prin însăși prezența sa în societatea contemporană nu anulează, desigur, efectul provocării care i-a apărut în față. După cum nu elimină
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
vorbească mai curând despre o "societate în tranziție" decât despre o transformare radicală a socialului sub forma postmodernității, gânditorii înscriși în această categorie acceptă totuși că o eventuală teorie socială proprie epocii noastre este utilă în măsura în care analizează schimbările survenite în contemporaneitate 435. Mai aproape de noi, există și teoreticieni sociali care constată nu doar dispariția postmodernismului pe care-l califică drept un "termen de conveniență" folosit de critici pentru a da coerență unui proiect intelectual susținut de autori altfel disparați 436 ci
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
cu victoria globală a democrației liberale, iar asta nu revine la a spune că este ceva în neregulă cu valorile și principiile acestei forme de organizare politică, ci doar cu statuarea sa ca punct terminus al unei istorii care, în contemporaneitate, se dovedește a fi, încă, fără final. Nu numai că, așa cum arată teoreticienii democrației, mai mult de jumătate din populația globului trăiește încă în regimuri totalitare sau autoritare, dar chiar democrația liberală de tip occidental comportă serioase transformări ca urmare
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
poate fi caracterizată în mod provizoriu ca o filosofie socială care susține că filosofia socială modernă este inadecvată într-o lume a cărei formă este dată de avansul științei și tehnologiei și care arată că, acum, principala solicitare este cu privire la contemporaneitate, o perioadă legată de ceea ce poate fi numit postmodernitatea emergentă"492. Ce se întâmplă însă cu ideologia, odată cu apariția acestei lumi, din moment ce conceptul este unul indelebil "încastrat" în gândirea modernă? Un argument în plus pentru ideea avansată mai sus, referitoare
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
atare. Relația dintre explicație și înțelegere este așa cum arăta von Wright întotdeauna biunivocă. În această interdependență conceptuală, suficiența atrage după sine necesitatea. Analiza procesului globalizării, de care societatea postmodernă la nivelurile sale general și individual pare a fi afectată în contemporaneitate permite o explicație adecvată atâta vreme cât deținem înțelegerea necesară. Dar, înțelegerea conceptuală a globalizării ca proces socio-istoric observabil în toate domeniile vieții cotidiene pare să reafirme o teză dragă filosofiei idealiste germane, anume dialectica. Într-adevăr, teoriile postmoderne ale globalizării, fie
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
în mod clasic pentru proiecțiile de tip utopic sarcina de a configura "modele ale unor societăți bune care nu sunt limitate nici la sfera statului-națiune și nici la o singură dimensiune instituțională a modernității"556, teoria socială și politică a contemporaneității riscă să eludeze aspecte importante ale societății prezente, numai de dragul de a configura o societate a viitorului. Se poate susține, în acest context, că, eșuând în a se impune ca proiecție teoretică a realității prezente, una a culturii globale omogene
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
de post-istoricitate" (Gianni Vattimo, Sfârșitul modernității. Nihilism și hermeneutică în cultura post-modernă, Editura Pontica, Constanța, 1993, pp. 9-10). 461 Francis Fukuyama, Sfârșitul istoriei?, Editura Vremea, București, 1994, p. 11. 462 Vezi, în acest sens, importantele studii din teoria democratică a contemporaneității: Robert Dahl, Poliarhiile. Participare și opoziție, Editura Institutul European, Iași, 2000, și Democrația și criticii săi, Editura Institutul European, Iași, 2002; Arend Lijphart, Modele ale democrației. Forme de guvernare și funcționare în treizeci și șase de țări, Editura Polirom, Iași
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
tipic, se Înscrie organic În evoluția societății omenești, fiind legată indisolubil de funcționarea instituțiilor se stat consumatoare, dar necreatoare, În mod direct, de valoare nouă, de la formele incipiente până la instituțiile și organismele publice moderne, cu sarcini și atribuții complexe caracteristice contemporaneității. Asupra evoluției În acest domeniu, au avut un impact major mutațiile survenite În privința rolului statului În viața economică și socială a comunităților umane, care s-au amplificat pe măsura creșterii complexității vieții și activității organizațiilor de tip statal prin asumarea
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
a acestei cărți, împreună cu răspunsul care îi revine. În cadrul subcapitolului ÎI.6. a Topografia interpretărilor contemporane ale teoriei tomiste a cunoașterii, voi oferi o imagine de ansamblu a modurilor în care a fost citită teoria tomista a cunoașterii umane în contemporaneitate, imagine pe care o voi folosi ca punct de sprijin pentru interpretarea pe care o propun în această lucrare. 1. Cum are loc cunoașterea umană la nivelul simțurilor externe? Așa cum am spus și în primul capitol, omul este, pentru Toma
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
doar la reprezentări din mintea noastră; dar acest tip de reprezenta tionalism iese din tiparul tomist al cunoașterii, deoarece Toma din Aquino afirmă explicit că avem întotdeauna acces la obiectele externe, așa cum sunt ele, într-o manieră ne distorsionată. În contemporaneitate, exegeți precum Claude Panaccio sau Robert Pasnau contrazic argumentele invocate de realiști, susținând că, deși în genere reprezentationalismul epistemologic este atribuit unor autori din perioada modernă, elemente ale acestuia pot fi identificate și la Toma din Aquino. Reprezentationalismul epistemologic nu
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
impresia unui demers nu tocmai coerent, cel putin nu atât de coerent pe cat ne-am fi așteptat de la un autor precum Toma. Tocmai de aceea, pentru că există diferite etape în gândirea tomista, dintre care una este în acord cu ceea ce contemporaneitatea a citit ca fiind o formă de reprezentationalism epistemologic, în final nu sunt îndreptățite nici respingerea în totalitate a interpretării realiste a procesului cunoașterii umane, nici acordul total cu interpretarea reprezentationalista. După ce am văzut cum anume lucrează aceste interpretări, pot
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
-i iese în cale. Istoria limbii române este pusă de Philippide în dependență totală de „originea românilor” ca rasă, ca bază de articulație, pe care el o transformă în deus ex machina chemat să rezolve problema limbii. El aduce în contemporaneitate această bază, pe care o consideră componenta fiziologică definitorie a poporului român, și își apreciază opera ca pe o încercare de soluționare a problemei, lăsând posterității împlinirea idealului său, urmând calea deschisă de el. „Chestiunea amestecului poporului român primitiv, declară
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
indoeuropenizare, care de asemenea a dat rezultate diferite. Albaneza este o limbă i.-e. adusă în pragul romanizării, limbile slave și limbile baltice, toate evoluate local, s-au format ca limbi i.-e. sub influența latinității, limba maghiară aduce în contemporaneitate probe certe din formula aglutinantă a limbii autohtonilor. În continuarea estică a spațiului indoeuropenizat își perpetuează existența aglutinantă limbile și dialectele ugro-finice, mongolo-turco-tătare etc. Ca peste tot în evoluția limbii, sistematizarea fonetică și structurarea gramaticală a materialului lingvistic sunt rezultatul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
să se limiteze la observarea și specularea formelor tranzitoriii, istorice". Iar valurile istoriei, în perioada de tranziție pe care o străbăteau, au readus în actualitate lumea lui Caragiale. Conștient de contrastul existent între propria-i creație și direcția majoritar-literară a contemporaneității, Caragiale și-a subliniat indirect singularitatea creatoare. A receptat aspectele realității extralingvistice, din care și-a extras lumea lui imaginară, ca pe o inepuizabilă scenă a lumii. Printr-un complex registru stilistic s-a distanțat de umanitatea ficțională creată. Vocea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
clară imagine a unei societăți genetic debitoare celei genial esențializate artistic de Caragiale. Situată parcă în prelungirea observațiilor monografice asupra Moftangiului caragialian, schița-eseu a lui Costache Olăreanu, Arta pișicherului român se profilează drept sinteză fiziologică a acestui caracter mereu actual. Contemporaneitatea sa, mai ușor de constatat decât de explicat 82, face din viziunea literară a lui Caragiale un punct de reper identificabil și la prozatorul târgoviștean. "Pișicherul român", recunoscut deopotrivă în "gentleman-ul comunismului"83 și în cel care "ne face
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]