5,573 matches
-
sau spiritul unui popor. Să cităm, în mare, câteva valori ale Uniunii Europene: bunăstarea, dezvoltarea personală, progresul, inovația, liberta-tea, toleranța, proprietatea privată, știința, sănătatea, eficacitatea, educația, vacanțele.... Dacă aceste valori centrale sunt ferm înrădăcinate și durabile, ele pot fi totuși contestate. Astfel, ideea de progres este pusă sub semnul întrebării periodic, atunci când amenință echilibrul natural: dezvoltarea personală este criticată atunci când se transformă în individualism egoist; toleranța poate lipsi atunci când liderii de opinie exprimă o opinie intolerantă... 2. Societățile totalitare impun unanimitatea
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
capabil să depășească granițele disciplinarității și limitele media. Deloc întâmplător, Claude Bremond atrage atenția asupra acestui aspect important în orice discuție despre fenomenele narative nonliterare: . Această afirmație a lui Bremond, rămasă în hibernare teoretică mai bine de patru decenii , uneori contestată, alteori invocată ca sursă de inspirație în studiile comparative, nu a fost dezvoltată încă într-o teorie amplă a transmedialității. Ea devine însă un punct de interes în studiile comparative, studiile media și narațiune, domenii cu evoluții de multe ori
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
legislativ cu o majoritate de voturi din partea parlamentelor naționale și o majoritate de voturi în Parlamentul European, precum și cu o majoritate de 55% dintre membrii Consiliului (procedura "cartonașului roșu"). Dacă Comisia se hotărăște să meargă înainte cu propunerea în forma contestată, intervin Consiliul și Parlamentul European, care vor media conflictul. Puterea parlamentelor naționale de a proteja principiul subsidiarității este întărită și prin posibilitatea oferită statelor membre de a promova, în numele acestora, recursuri în fața Curții de Justiție în legătură cu orice act legislativ european
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
Dicționar li se rezervă o bogăție de informații, prea multe i se par lui Vasile Iancu, dar eu, alături de autor, cred că tocmai aceasta face interesantă prezentarea. Câți dintre cititori, până și prietenii, au știu că renumitul, iubitul, de unii contestatul, iar de alții hulitul Valer Mitru (p.283) s-a numit în actele de stare civilă Valeriu Gh. Mugur? Subliniată fie și cu asterisc, ca și în alte cazuri, s-ar fi putut adăuga și că cel care asigura „sarea
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
și, o dată cu ea, marea literatură (diferența dintre "psihologic" și "fantastic" fiind doar una de limbaj, de "formă", și nu de "fond"). Din acest motiv, după cum ne dăm seama și din dosarul receptării critice a romanelor sale, Lovinescu s-a văzut contestat nu atât în calitate de critic (profilul psihologic schițat poetului nostru național admite, desigur, unele nuanțări, dar e, în linii mari, plauzibil), cât mai ales ca romancier, pe motiv că "ficțiunea" sa nu e "verosimilă" (în sens aristotelician) și, în consecință, nu
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
colectivului - creșterea performanțelor copiilor - motivarea personalului - am aplicat și popularizat rezultatele deosebite - am antrenat subalternii În luarea unor decizii importante În cariera mea de manager am simțit de multe ori că sunt iubită și respectată, dar și temută și uneori contestată. De la manager se cer și se pretind foarte multe deoarece este considerat un model profesional. În mod involuntar el exprimă anajaților ceva din modul său de a gândi, de a acționa, de a se comporta. Așa cum este managerul, așa este
Modernizarea carierei de manager în instituţia de învăţământ preprimar by Dorina Buhuş () [Corola-publishinghouse/Science/1725_a_92277]
-
un nou tip de ideologie cea iluministă. Dincolo însă de trecerea spre o nouă etapă literară pe care o marchează invariabil astfel de conflicte, acestea au totodată rolul de a scoate în evidență mai pregnant și principiile ideologiei care este contestată căci orice antinomie, orice dihotomie, presupune o accentuare reciprocă a termenilor. Așadar, Disputa nu a avut doar rolul de a marca sfârșitul clasicismului, dar și de a duce la o reluare, în manieră polemică, de această dată, a ideilor ce
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
După douăzeci de ani de supremație a CDU-ului, aveau să urmeze treisprezece ani de guvernare social-democrată. Din 1969, pentru CDU a început o perioadă de opoziție din care a ieșit destul de greu. În 1980, eșecul din alegeri sub conducerea contestatului Franz-Josef Strauss, liderul carismatic al CSU-ului, i-a deschis calea lui Helmut Kohl, deja președinte al CDU. Profitînd de dificultățile prin care trecea cancelarul Helmut Schmidt și de răsturnarea de alianță a liberalilor care l-au determinat pe acesta
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
nu credeți cumva că eu disprețuiesc metafizica. Unele dintre marile sisteme filozofice ale trecutului aparțin, după părerea mea, celor mai nobile înfăptuiri ale spiritului omenesc.“73 Nu se poate sublinia îndeajuns că prin calificarea unor teorii drept „nonsensuri“ nu era contestată însemnătatea și valoarea lor. Când aprecia că „marile probleme“ nu sunt probleme, Wittgenstein viza doar supoziția că sistemele filozofice ale trecutului ar constitui contribuții fundamentale la cunoașterea lumii, adică pretenția lor de a reprezenta știința cea mai înaltă. De îndată ce devenim
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ceva în viitor.“36 Munca filozofică cu adevărat utilă este cea prin care ajungem să înțelegem mai bine cum funcționează limbajul în situații dintre cele mai familiare. Rezultatele la care ajungem printr-o asemenea muncă vor putea fi cu greu contestate. Pentru cel care practică filozofia în acest fel nu există „teze filozofice“, adică 212 GÂNDITORUL SINGURATIC „descoperiri“, idei noi care pot suscita discuții și controverse. „Dacă gramatica este făcută clară, înaintându-se în pași foarte mici, demers în care fiecare
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
fi crezut, mai departe, că prin realizările logicii moderne cercetarea filozofică a căpătat o metodă care o pune, pentru prima dată, pe o bază sigură. Epoca romantică a filozofiei, o epocă de încercări aventuroase, de mari inițiative cu rezultate întotdeauna contestate, s-a încheiat. Grandoarea întreprinderii se pierde, ce-i drept, dar se câștigă ceva esențial în privința stabilității și a consensului. Filozofia se apropie astfel, sub acest aspect, de științele cel mai bine asigurate. Filozofii încetează să fie „mari“, dar devin
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
înțelegere“. Și tocmai în aceasta rezidă însemnătatea lor excepțională. Buna întemeiere și utilitatea unei „descoperiri filozofice“, a unei doctrine sau ÎNȚELEGEREA FILOZOFICĂ: „A VEDEA MAI BINE“ 255 a unei analize întreprinse cu instrumente specializate vor putea fi controversate sau chiar contestate. Nu însă și utilitatea acelor activități care ne ajută „să vedem mai bine“ lucruri care influențează în mod semnificativ orientarea gândirii și acțiunii noastre. Ceea ce conferă unitate și coerență demersurilor pe care le-a întreprins Wittgenstein după 1930 nu sunt
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ne confruntăm adesea în filozofie, atunci când avem impresia că suntem în fața unei probleme reale, dar trebuie, totodată, să recunoaștem că nici una din soluțiile propuse nu este satisfăcătoare, susceptibilă să întrunească consensul celor avizați, utilitatea ei va putea fi cu greu contestată. Nu vom putea, desigur, anticipa toate sursele care pot genera probleme de acest gen. Nu le putem anticipa și preveni apariția. Ele pot fi însă tratate: putem înțelege cum am ajuns la ele, de ce ne apar drept probleme reale și
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
facem. Semnalele de la epigenă, învelișul de proteine ce înconjoară ADN-ul, pot provoca 30.000 de expresii diferite ale unei singure gene. Este greu de definit mintea, mai ales că orice definiție limitează. Totuși, am ales o definiție mai puțin contestată, aparținîndu-i lui Daniel Siegel. Iat-o: "Mintea este un proces materializat și relaționat care reglează fluxul de energie și date". E materializată pentru că se exprimă prin creier, relaționată deoarece reflectă mediul, e dinamică ș.a.m.d. Mintea este cea care
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Universitatea s-a constituit într-o instanță de gestionare a cunoașterii și de răspândire a înaltelor valori și a conduitelor performante. Cu atât mai mult în zilele noastre, când aspirația randamentului și eficienței este atât de mult clamată, dar și contestată. Redefinirea învățământului superior în acord cu chemările calității este dublată de unificarea structurală și procesuală la scară europeană, în conformitate cu exigențele Procesului de la Bologna. O astfel de așezare a structurilor de formare, care pune în chestiune particularități și tradiții didactice, nu
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
să se ocupe străpungerile epistemologice ale teoriei societății și economiei cunoașterii ca și ale ecologiei. Șansa de refondare a științei economice în raport cu celălalt operator de natură contextuală în care încape complexitatea, și anume spațiul, nu mai este de nimeni astăzi contestată. Este clar că Economia nu poate la nesfârșit să limiteze spațiul natural pentru a multiplica, sub semnul câștigului, spațiul artificial, mergând până la a stimula exercițiul câștigului din nimic în spațiul virtual. Virtualitatea, ca formă sofisticată a artificialului produs de economie
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
pentru ochi! Și, de asemenea, o bunăvoință față de ureche, pentru că aceste două organe țin lumea la distanță, spre deosebire de gust, de pipăit și de miros, care presupun carnea și trupul în totalitatea lui. Imaginea și sunetul dispun de un statut intelectual contestat savorilor, mirosurilor și percepțiilor tactile: gura, nasul și pielea (nu doar buricele degetelor, deja atât de restrictive) presupun mucoase și secreții. Dar, mai ales, aceste trei simțuri dovedesc animalitatea care subzistă în om: a atinge, a adulmeca, a amușina, a
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
unui Platon poreclit de Epicur „Cel numai aur” și recuzat în mod constant, așa cum o dovedește filosofia sa. Epoca este pe potriva statutului social al gânditorului: da, nu-i grozavă... Atena a pierdut bătălia de la Cheroneea (338) și își vede hegemonia contestată, apoi chiar dispărând. După ce Alexandru moare (323), generalii săi își dispută leadership-ul. Nu este de muncă, nu există proiecte pentru gestionarea mizeriei și a sărăciei generalizate, se practică deportarea în colonii a indivizilor deveniți peste noapte vagabonzi, hoinari, cerșetori și
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
în absența lui universul operei se dezintegrează. Supravegherea de parcurs se convertește în supraveghere de funcționare, nedisociată de opera scenică. Cu toată diferența de substanță dintre actori și supraveghetori, ei formează împreună un ansamblu omogen, bazat pe o coexistență niciodată contestată și permanent relansată de Kantor însuși - care când dictează, când se retrage. Funcțiile lui sunt multiple, motivele prezenței sale numeroase. El nu încetează să se prezinte în postură de creator, să-și asume această lume pe care a plămădit-o
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
omenești au produs configurația gîndirii gnostice. În mod tradițional, paternitatea tuturor ereziilor creștine Îi era atribuită lui Simon Magul din Samaria. „Simon autem Samaritanus ex quo universae haereses substituerunt”, cum spunea Irineu din Lyon33. Pentru a verifica validitatea acestei opinii, contestată adesea, este imperativ să examinăm aici, pe scurt, dosarul integral cu privire la Simon și la succesorii acestuia. Să Începem cu scrierea originală, atribuită lui Ipolit 34, Marea Revelație (Apophasis Megale). Aceasta conține o doctrină nondualislă, În care Dumnezeul suprem este, În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
capitolul următor, este probabil vorba de doctrina origenistă a asumării unor trupuri diverse. Un lucru pare să fie limpede: că patarinii abandonaseră traducianismul bogomilic În favoarea preexistenței sufletului. Această mărturie se coroborează cu cea a lui Juan de Torquemada, de obicei contestată: Există doi Dumnezei, Domnul cel bun și Domnul răului. SÎnt două principii, unul al lucrurilor spirituale și netrupești, celălalt al lucrurilor coruptibile, corporale și vizibile. Primul este Dumnezeul Luminii, al doilea - Dumnezeul Întunericului. Îngerii erau răi prin natura lor și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
al managementului (alocarea resurselor este un act important în procesul managerial și trebuie efectuată în funcție de prioritățile fiecăruia, iar aceste priorități trebuie să fie foarte clar definite). Atunci când un manager sau un lider veghează la coerența activitățilorsale, legitimitatea sa este rar contestată, indiferent de stilul pe care îl adoptă, chiar dacă subordonații și colaboratorii nu sunt întotdeauna de acord cu deciziile luate de el; din contra, absența coerenței duce adesea la contestare și chiar la revoltă din partea subordonaților și colaboratorilor. ¬ Curajul - alături de inteligență
Management general și strategic în educație. Ghid practic by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2049_a_3374]
-
critici a rațiunii istorice" -, raționalismul universalist își pierduse autoritatea de altădată, iar încercările neokantienilor și ale neohegelienilor de a menține treaz interesul pentru modelele lor glorioase constituie în fond expresia dorinței de readapta o paradigmă clasică la exigențele noului Zeitgeist. Contestată ca ontologie, ca o construcție a priori cu privire la întreg, filozofiei îi mai revenea acum doar rolul modest în raport cu prestigiul de odinioară de a investiga problema limitelor și a valorii cunoașterii. Însuși faptul că acești discipoli sunt dispersați în felurile școli
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
a determina din punct de vedere istoric "esența filozofiei", Dilthey pornește de la o serie de "sisteme filozofice care s-au întipărit înaintea tuturor celorlalte în conștiința umanității și au dat o orientare permanentă în legătură cu ceea ce este filozofia". Observăm că mult contestata selecție a faptelor istorice vezi I, nota 214 se produce grație unei anumite Maßgeblichkeit consfințite de autoritatea și consacrarea pe care acestea le-au dobândit în timp. Sau cu o vorbă a lui Hufnagel, "dintre obiectivările spiritului, Dilthey le preferă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
timpul criticat (distructiv!), atacat într-un mod subversiv și plin de ostilitate față de ideile și problematizările sale, contestat de media intelectuală franceză, deși era profesor la Collège de France în ultima parte a vieții. Evidența istorică, cu toate că poate fi atacată, contestată, mistificată lingvistic și ideologic de către politicienii cunoașterii și ai discursului public acest vehicul al puterii social-politice! -, nu poate fi ignorată și ascunsă, pentru că are un loc al ei în ordinea obiectivă a lui Chronos, în ordinea istorică. Spre sfârșitul vieții
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]