1,366 matches
-
autoreferențială, un teren al permutărilor lingvistice sau un spațiu de un alb "semnificativ". Deși a debutat editorial în 1994 (cu volumul Firește că exagerez), Robert Șerban îmi pare un tipic poet post-"optzecist", aderent numai biologic la generația ardentă a contrariilor: sex și mistică. Placheta lui Cinema la mine-acasă, lăudată, pe coperta a IV-a, de către doi critici din promoții diferite (Nicolae Manolescu și Marius Chivu), exploatează minimalismul până la punctul de rupere. Poezia se realizează, aici, mai mult prin explicații asupra
Un schimb de priviri by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9941_a_11266]
-
alcătuit din sunetele de mai sus, dar pe orizontală vocile evoluează aproape tonal. Traseul dintre sunetele acordurilor este parcurs prin glissando, deci intonația netemperată se integrează la rândul ei acestui moment al piesei. Efectul este cel scontat, de reunire a contrariilor. Saxofonul a avut un aport complementar corului, suplinind rolul unor virtuale voci grave. În secțiunea Piu mosso,(إ = 76, măs. 23-64) acest lucru se va schimba; instrumentul se detașează de fundal, linia sa melodică având un profil crenelat, divers, caracterizat
Citatul ?n crea?ia pentru saxofon a lui ?tefan Niculescu (II) by Irina Ni?u () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
a se propulsa "în planctonul de cuante al libertății absolute". Se află aici, într-un cochet amestec, un pozitivism lejer, ŕ la page, cu o nuanță însă de legat alchimic, și o metafizică neagră a libertății, adică un joc de contrarii aidoma celui ce domină întreaga poezie în chestiune, care se nutrește lacom din propriile "complexiuni existențiale". Resorturile acestei creații cu însuflețiri fragile ori impetuoase, desfășurate ori comprimate, dispar, precum în cazul unui instrument muzical, în efectul melosului emis. Rămîne un
Între natură și artificiu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7199_a_8524]
-
limpezime metodologică o concepție estetică intransigentă, deși deloc rigidă. Din aceste dialoguri ni se revelează felul cum se întregesc, în ființa lăuntrică a scriitorului, moralistul și estetul, criticul literar și comentatorul politic, exprimându-se, în fapt, o semnificativă armonie a contrariilor. Referindu-se, de pildă, la propria sa biografie, scriitorul o leagă de "povestea" exilului ce i-a marcat fundamental ființa: "Cât despre biografia mea "publică", e firesc să fie foarte puțin cunoscută. Este mai ales necesar. Nu-mi recunosc o
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
un capriciu neașteptat, în favoarea tatălui său, cum ar dori acesta, figură de tranziție între autoritarismul paternalist tradițional și lumea modernă (simbolizată prin instituția la care lucrează, Banca Națională). Pe aceeași linie, manifestările patologice ale modernității, prin religiile seculare și revoluționare contrarii ale socialismului și naționalismului, sunt din adîncul ființei sale respinse de narator: fără argumentări care nu și-ar avea rostul într-un discurs romanesc, fără filozofări, fără vorbe. Polemica are loc în dimensiunea tacită a romanului, în profunzimea lui, lăsînd
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
să se ducă la Profesor, "să-i strângă mâinile tare de tot" și să-și manifeste afecțiunea pur și simplu instinctiv. Pentru el, G. Călinescu era "marele contemporan", față de care simțea o adevărată filiație intelectuală, care totuși nu excludea ciocnirea contrariilor, diferențele de concepție și opinie, la urma urmei firești: "M-am simțit și mi se întâmplă de atâtea ori și acum să mă simt fiul Dv. spiritual, un fiu care vă îndrăgește cu toată gama de contrarietăți specifice, dealtminteri, raporturilor
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
clar-auzire lăuntrică. De aici și sacralitatea acestei relații, nemărginit eliberate de orizontul incidențialității (determinărilor/condiționărilor) spațiu-timp (ca de oricând și de oriunde), a cărei relevanță (concretețe) nu alterează. Este, totodată, stadiul unei cuprinderi inund-pluriversale, de ordinul esenței, care, prin concilierea contrariilor, devine stare pur spirituală. Aceasta corespunde estetic aspectului de totalitate (sonoră) în conexiunea (rezonanța) binelui, căreia îi adecvăm termenul de cosmosonie. Desăvârșit în opera sa, autorul nu se va mai contura printr-o altă zicere. Totuși, ca deziderat endeomonic, ne
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
1970 și este marcată în principal de volumele Personalitatea literaturii române (1973), Mihail Sadoveanu (1981), Poezia lui Eminescu (1989). Particularitățile fundamentale ale literaturii române sunt definite prin investigarea modului în care creatorii concep spațiul și timpul, sacrul, natura, alteritatea, coincidența contrariilor, voința de a trăi, capacitatea de a cunoaște dorul, solarul și nocturnul, tragicul. La scriitorii din diferite perioade este urmărită modalitatea de construire a epicului, a tipologiei personajelor, a înțelegerii raporturilor dintre tradiție și inovație, dintre tehnica artistică și cunoaștere
Constantin Ciopraga, nonagenar Eseu lexicografic by Dan Mănucă () [Corola-journal/Imaginative/10592_a_11917]
-
rozei Forța rozei de a păși aerul și puterea buzelor de a păzi carnea s-au unit în mine desăvîrșit sînt o putere a mea la care am ajuns după moarte totul este iubire și disperare sînt prezentul și trecutul contrariilor, locul miraculos în care dragostea trece prin moarte și este liberă Vineri într-o margine de cuvînt stă vineri pe jos sub cerul veșnicei luni cineva scoate din cerc punctul și tot ce se rotește este oprit noi cei care
Inedite by Ion Chichere () [Corola-journal/Imaginative/12064_a_13389]
-
și nu Portret. Deriziunea merge mai departe într-un Interviu văduvit de toate sublimitățile de ocazie. Vivacitatea, o hugoliană capacitate de cuprindere și mistuire dezleagă în parte secretul acestei lirici concomitent lineară și scăpărând de multiplicitate, într-un concurs de contrarii, răspunzând cu fidelitate nativului în Vărsător. Lectorul este nutrit cu un prozaism de cea mai vie coloratură, un patent al scriitorului în postura sa de Ianus, obiecte vivante aduc în scenă - la ceasul în care pietrele încep să vorbească - șirul
Ultimul spectacol by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/9237_a_10562]
-
tuturor lucrurilor văzute și nevăzute, omenești și dumnezeiești. Căci e o putere ce robește toată mintea ascultării lui Hristos (2Corinteni 10,5); și aceștia pot culege cu evlavie rod bun nu numai din contemplarea celor bune, ci și a celor contrarii. Dar în gustarea acestui rod se ascunde pentru cei ce se împărtășesc din el o putere îndoită, adică un folos și o pagubă, după deprinderea lăuntrică ce stăpânește în fiecare. Celui ce se împărtășește i se face pricină de viață
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
în patrie, prezentînd rădăcini mai adînci. Sîngele visătorului abulic și al intelectualului rasat izvorăște dintr-un ținut de aspre iregularități de viață rurală, zbuciumat de patimi, de interese achizitive, de amoralitatea inerentă lor. E ca și cum făptura sa, mirabil formîndu-se între contrarii, și-ar fi înscris o decantare maximă în raport cu originile. Să fi alcătuit insistenta rememorare a ascendenței aprige a poetului un factor corectiv al pasivității personale? Tată i-a fost un jandarm cu apucături bahice și durități de comportament ce-au
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
nici speranța că Arta poartă încă în sine energii purificatoare. Fără să-și propună și, evident, fără să-și pună această problemă, sculptorul trăiește una dintre cele mai autentice experiențe postmoderne, chiar dacă, aparent, opțiunea lui este pentru modernitate: anume unirea contrariilor, sentimentul acut al orizontalei, simultaneitatea sinoptică. Nostalgia originilor, sursa arhetipală și un oarecare ambalaj magic rezervat formei artistice îmbogățesc și ele, în cazul lui Bata Marianov, complicatul inventar al acestor experiențe de tip alexandrin la care istoria ne racordează astăzi
Un disident universal by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9128_a_10453]
-
în pas de defilare pe Podul Minciunilor din Sibiu, orașul în care s-a filmat cel mai mult, a unui grup de legionari. Este momentul în care în film apare antiteza, regizorul urmărind scrupulos demonstrația, fără a mai împlini hegelian contrariile. Nicio clipă în film nu vedem prezent un ofițer german, locul lor este deținut de localnicii care-și descoperă vocația belicoasă, în cercul de hitlerjungen fiind atrași cei doi prieteni pentru a deveni bărbați, cum le prezice un alt personaj
Capul cocoșului decapitat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8612_a_9937]
-
saturată personal, și totuși tranzitivă, se oferea ca un semn premonitor și incitant, îl aducea oarecum pe Gauguin, în raza de căutări a unei noi generații de talente, a viitorului nabism. Și, rostind numele lui Gauguin, cu aparenta suspensie între contrarii pe care o reprezenta exotismul său de apogeu, ochii ni se deschid spre una din cărările deloc sterile pe care le-a încercat arta modernă. Atîta mister, în atîta strălucire! - se minuna, uluitor de perspicace, un contemporan unic, Mallarmé. A
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
nici speranța că Arta poartă încă în sine energii purificatoare. Fără să-și propună și, evident, fără să-și pună această problemă, sculptorul trăiește una dintre cele mai autentice experiențe postmoderne, chiar dacă, aparent, opțiunea lui este pentru modernitate: anume unirea contrariilor, sentimentul acut al orizontalei, simultaneitatea sinoptică. Nostalgia originilor, sursa arhetipală și un oarecare ambalaj magic rezervat formei artistice îmbogățesc și ele complicatul inventar al acestor experiențe de tip alexandrin la care istoria ne racordează astăzi, chiar și în afara consimțămîntului nostru
Contradicțiile lui Marianov by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7187_a_8512]
-
său, onorabilul Tomasz Kobrzycky, fost maior în armata poloneză, sau să îl arunce în brațele unui puto (miliardarul excentric Gonzalo). Cu alte cuvinte, regăsim și aici predilecția lui Gombrowicz pentru acele antinomii ale spiritului care conduc la dispunerea binomică a contrariilor (maturitate/ imaturitate, tinerețe/ bătrânețe, construcție/ demolare, formă/ negarea formei). Totuși, dincolo de un anumit punct, contrariile sunt depășite, din moment ce sub presiunea insuportabilă a circumstanțelor, orice poate deveni orice, scenariul uciderii este mai important decât uciderea, iar formele goale par să se
Simulacru și putere by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17161_a_18486]
-
unui puto (miliardarul excentric Gonzalo). Cu alte cuvinte, regăsim și aici predilecția lui Gombrowicz pentru acele antinomii ale spiritului care conduc la dispunerea binomică a contrariilor (maturitate/ imaturitate, tinerețe/ bătrânețe, construcție/ demolare, formă/ negarea formei). Totuși, dincolo de un anumit punct, contrariile sunt depășite, din moment ce sub presiunea insuportabilă a circumstanțelor, orice poate deveni orice, scenariul uciderii este mai important decât uciderea, iar formele goale par să se legitimeze din perspectiva a ceea ce este mai real decât realul - simularea: "Când ne retrăgeam pe
Simulacru și putere by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17161_a_18486]
-
Livius Ciocârlie, Exerciții de imaturitate, Editura Cartea Românească, București, 2013, 200 pag. Oamenii cu adevărat preocupați de o anumită ordine spirituală - sau pur și simplu privilegiații - nu pot rămâne deoparte când află urmele vreunei totalități în care se regă- sesc contrariile. Livius Ciocârlie a fost dintotdeauna un mare degustător al permanențelor contrariante. Textele din Exerciții de imaturitate pornesc, așadar, de la interese mai vechi ale scriitorului bănățean. Întrebarea de-acum e ce anume face ca un artist să ne apară deopotrivă minunat
Dezordinea necesară by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2855_a_4180]
-
descompunere obligatorie, livrescă, prin ceilalți. O dezordine necesară. Drept pentru care, el se asigură de trecerea în jocul ficțiunii. Două capitole aparte din volum tratează exact raportarea la instanță și interpretare. E vorba despre cum lumea se poate organiza prin contrariile ei. În prima narațiune, Adresantul necunoscut, se probează imaturitatea autorului în corespondență cu propriul personaj sau conceptul inventat. Aflat într-un război de uzură împotriva gratuității, autorul narator știe că „literatura se smulge din trupul chinuit al autorului” și că
Dezordinea necesară by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2855_a_4180]
-
Lângă eroi învie, de bună seamă, și poeții. Unul dintre ei, și nu cel mai neînsemnat din epocă, așa cum ar lăsa să se înțeleagă modestele funeralii, care pălesc cu totul lângă înghesuiala curioasă la catafalcul unui ministru (tema, romantică, a contrariilor, o va relua, aproape întocmai, Caragiale la moartea lui Eminescu), este Grigore Alexandrescu. Acela care uimește școala lui Vaillant cu dicția lui în franceză și se apropie, îndeosebi, de Ghica prin versurile lui în românește, mai reușite decât tot ce
Fraternitate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6308_a_7633]
-
toate direcțiile) este completată prin inventarierea și clasificarea gesturilor de semn contrar, tentativelor de căutare a unui Sens stabil, garantat gnoseologic. Dar, după cercetarea textelor și analiza lor strânsă, de close reading, criticul nu ajunge decât la identificarea nexului de contrarii; nu și la justificarea lui. Simptomatic, formule totodată sincere și vagi, ca "de nu mă-nșel", "n-aș putea da un răspuns clar", "o regulă care ne scapă", "tema rămâne deschisă", se înmulțesc pe măsură ce comentatorul se apropie de nucleul generator
Punctul pe i by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9793_a_11118]
-
Așezat în bancă plină de scrijelituri/ mă-ntreb: ăeu cărora le-am slujit în tinerețe?a/ celor solari, desigur,/ dar acum spre sfîrșit de cei chtonieni mă simt/ mai apropiat" (Chtonieni sau/ și solari). Dar în perspectiva divinei împăcări a contrariilor oare cele două tărîmuri nu comunica? Oare elanul dionisiac nu se poate întîlni cu cel mistic, prin tendința comună a dizolvării individualului în universal? Orgiasticul nu e o modalitate primitivă a căutării sacrului? Adrian Popescu: Fără vîrstă, Ed. Cartea Românească
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
a tuturor trupurilor...// Un înger sau un duh necurat mereu îi șoptește,/ fii pe pace, iar el nu îndrăznește măcar să rîdă/ ridică stiloul și înghite în sec..." (Dromaderul insinuant). De unde rezultă, grosso modo, două lucruri. Mai întîi un joc al contrariilor, între gravitate și ironie, între satisfacție și insatisfacție, între afirmare și retractilitate etc., joc favorizat, desigur, de ambianța mai mult ori mai puțin nefavorabilă, propice complexelor ruminării la nesfîrșit a umorilor, cugetării melancolice pe care o presupune locația marginală. în
Lucrătura versului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10985_a_12310]
-
epici exemplare, ce transpune, inefabil, nevăzutul în văzut, indeterminatul în determinat, necuprinsul în spațiul minimal al enunțului aforistic. Theodor Baconschi observa, de altfel, că „Hristos fiind Cuvântul, descifrarea parabolelor este necesarmente logocentrică - dar deloc platonizantă - într-o totalizatoare armonie a contrariilor. Căci Domnul însuși Se prezintă (adică rămâne prezent) în atmosfera atemporală a pildelor: ambiguu și fulgerător, provocator și constant, transparent și impenetrabil, simplu și labirintic, dăruit și ferm, apropiat și inaccesibil, disponibil și fugitiv, divin și uman... El este adevăratul
Adevărul ca parabolă by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3448_a_4773]