KorAP: Find »[drukola/base=contrariu & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...40 41 42 ...126 >

3,136 matches

Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395

și „Nevroză și psihoză” (1924a/1974). A. Freud (1936/1993) nu include refugiul în reverie în prima sa listă a mecanismelor de apărare, dar o cuprinde în a doua, sub numele de „fantasme grație cărora situația reală este transformată în contrariu”. Ea consacră un capitol al lucrării sale negării prin fantasmă la copil. În cartea lui Sandler (1985/1989), aceeași apărare este studiată sub numele de refuz în fantezie. Lagache (1962/1984, 1963a și b/1984) a analizat în detaliu reveria

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
antreneze stări patologice și că, la urma urmei, dată fiind fragilitatea unor pacienți, nu ar fi deloc rău să li se dea posibilitatea de a lucra și de a se bucura de viață. Ttc "T" Transformare în contrariutc " Transformare în contrariu" Definițietc "Definiție" Mecanism în care pulsiunea conflictuală este nu numai refulată, ci și înlocuită printr-o pulsiune contrară. Trei sinonime au fost utilizate - primul aparținând lui Freud, celelalte două Annei Freud - pentru a desemna acest mecanism de apărare: - răsturnarea în

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
Definițietc "Definiție" Mecanism în care pulsiunea conflictuală este nu numai refulată, ci și înlocuită printr-o pulsiune contrară. Trei sinonime au fost utilizate - primul aparținând lui Freud, celelalte două Annei Freud - pentru a desemna acest mecanism de apărare: - răsturnarea în contrariu (1915a/1968); - transformarea în contrariu (1936/1993); - modificarea în contrariu (1936/1993). Dintre aceste traduceri, am ales primul termen, propus de Freud, și care este cel mai des folosit*. Discutarea definițieitc "Discutarea definiției" Textul „Pulsiuni și destine ale pulsiunilor” (1915a

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
pulsiunea conflictuală este nu numai refulată, ci și înlocuită printr-o pulsiune contrară. Trei sinonime au fost utilizate - primul aparținând lui Freud, celelalte două Annei Freud - pentru a desemna acest mecanism de apărare: - răsturnarea în contrariu (1915a/1968); - transformarea în contrariu (1936/1993); - modificarea în contrariu (1936/1993). Dintre aceste traduceri, am ales primul termen, propus de Freud, și care este cel mai des folosit*. Discutarea definițieitc "Discutarea definiției" Textul „Pulsiuni și destine ale pulsiunilor” (1915a/1968), în care Freud prezintă

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
refulată, ci și înlocuită printr-o pulsiune contrară. Trei sinonime au fost utilizate - primul aparținând lui Freud, celelalte două Annei Freud - pentru a desemna acest mecanism de apărare: - răsturnarea în contrariu (1915a/1968); - transformarea în contrariu (1936/1993); - modificarea în contrariu (1936/1993). Dintre aceste traduceri, am ales primul termen, propus de Freud, și care este cel mai des folosit*. Discutarea definițieitc "Discutarea definiției" Textul „Pulsiuni și destine ale pulsiunilor” (1915a/1968), în care Freud prezintă transformarea în contrariu, se sprijină

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
modificarea în contrariu (1936/1993). Dintre aceste traduceri, am ales primul termen, propus de Freud, și care este cel mai des folosit*. Discutarea definițieitc "Discutarea definiției" Textul „Pulsiuni și destine ale pulsiunilor” (1915a/1968), în care Freud prezintă transformarea în contrariu, se sprijină doar pe câteva exemple. Sunt menționate perechile sadism-masochism și voyeurism-exhibiționism, care ilustrează trecerea de la activitate la pasivitate (a produce suferința - a suferi și a privi - a fi privit), precum și transformarea iubirii în ură. Aceste exemple nu sunt limitative

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
activitate la pasivitate se poate face și în sens invers. De altfel, Freud a dat mai multe exemple ale acestei ultime modalități în alte texte decât cel scris în 1915. Istorictc " Istoric" După o scurtă prezentare a mecanismului „transformare în contrariu” (1915a/1968), Freud admite din nou, într-un pasaj al Noilor conferințe de introducere în psihanaliză (1933/1984), posibilitatea modificării scopului și mai ales a obiectului unei pulsiuni. Exemple ale unor transformări în contrariu a pulsiunii revin, de fapt, cu

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
scurtă prezentare a mecanismului „transformare în contrariu” (1915a/1968), Freud admite din nou, într-un pasaj al Noilor conferințe de introducere în psihanaliză (1933/1984), posibilitatea modificării scopului și mai ales a obiectului unei pulsiuni. Exemple ale unor transformări în contrariu a pulsiunii revin, de fapt, cu regularitate în scrierile sale. A. Freud se interesează mult de acest mecanism, mai ales în legătură cu fantasma la copil. DSM-IV (1994/1996) nu-l menționează, dar oferă o definiție foarte cuprinzătoare formațiunii reacționale, care înglobează

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
de fapt, cu regularitate în scrierile sale. A. Freud se interesează mult de acest mecanism, mai ales în legătură cu fantasma la copil. DSM-IV (1994/1996) nu-l menționează, dar oferă o definiție foarte cuprinzătoare formațiunii reacționale, care înglobează și transformarea în contrariu. Exempletc "Exemple" Deși primul exemplu citat este ceva mai vechi (angoasa căilor ferate, frecventă în secolul trecut, nu mai este la modă), el poate explica teama de transporturi în general. Freud (1905/1987) dă acestui fapt o interpretare originală. Pentru

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
sexuală cu deplasările în tren. Totuși, mulți adolescenți și adulți (Freud nu are în vedere cazul copiilor, care se simt de multe ori rău în cursul deplasărilor cu mijloacele de transport), nedorind să-și refuleze această plăcere, o transformă în contrariul ei și reacționează la legănare și balans printr-o stare de greață, ceea ce le provoacă senzații de epuizare și angoasă pe durata călătoriei. Se știe că Freud însuși suferea de fobia călătoriilor (Jones, 1955/1979), interpretarea evocată mai sus fiind

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
este uneori refuzată categoric, nici un mecanism de apărare neputând fi pus în acțiune pentru a ajuta persoana să-și domine anxietatea. Apoi ea poate conduce la răspunsuri foarte dramatice. Se întâmplă însă (rar!) ca anxietatea provocată să fie transformată în contrariul ei. Astfel, Perrine, 6 ani, care manifestă o excelentă afirmare de sine, transformă brusc situația dată în contrariul său. Ea își imaginează că un rege, găsind că satul ei e mai frumos decât al lui, vrea să-l atace ca să

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-și domine anxietatea. Apoi ea poate conduce la răspunsuri foarte dramatice. Se întâmplă însă (rar!) ca anxietatea provocată să fie transformată în contrariul ei. Astfel, Perrine, 6 ani, care manifestă o excelentă afirmare de sine, transformă brusc situația dată în contrariul său. Ea își imaginează că un rege, găsind că satul ei e mai frumos decât al lui, vrea să-l atace ca să se instaleze acolo. Fetița își imaginează că, în timpul bătăliei, ea reușește să-l fure pe fiul regelui, să

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
gând: «Când o să fiu mare voi avea bani căci voi fi soția tatei, în timp ce tu vei fi copilul nostru, iar eu voi face cumpărături pentru tine»”. După aceste exemple în care sunt implicați copii, iată un caz de transformare în contrariu la un adolescent: Françoise Dolto (1984) primește la consultație un adolescent, Marc, adus de părinții săi pentru că fusese exmatriculat de la liceu după ce și-a falsificat carnetul de note. Dolto descoperă cu stupefacție că modificarea notelor s-a făcut în sensul

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
explicațiile acestei conduite surprinzătoare este următoarea: Marc avusese un frate mai mare, care decedase într-un accident cu trei ani înainte. Rivalitatea care s-a instalat în timpul copilăriei celor doi frați, amândoi supradotați, fusese nu numai refulată, ci transformată în contrariul său. De atunci, Marc și-a interzis orice reușită printr-un mecanism de autopedepsire (dar și din alte motive, legate de relațiile cu părinții, aspecte pe care ar fi inutil să le detaliem aici). Relațiile cu alte mecanisme de apăraretc

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
reușită printr-un mecanism de autopedepsire (dar și din alte motive, legate de relațiile cu părinții, aspecte pe care ar fi inutil să le detaliem aici). Relațiile cu alte mecanisme de apăraretc " Relațiile cu alte mecanisme de apărare" Transformarea în contrariu este o contrainvestire, care intervine și în alte mecanisme de apărare. Mai întâi de toate, am putea spune că întoarcerea către propria persoană este un mod particular de transformare în contrariu, întrucât transformarea vizează obiectul pulsiunilor agresive, care se deplasează

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
apăraretc " Relațiile cu alte mecanisme de apărare" Transformarea în contrariu este o contrainvestire, care intervine și în alte mecanisme de apărare. Mai întâi de toate, am putea spune că întoarcerea către propria persoană este un mod particular de transformare în contrariu, întrucât transformarea vizează obiectul pulsiunilor agresive, care se deplasează dinspre celălalt asupra propriei persoane. Și formațiunea reacțională întreține strânse legături cu transformarea în contrariu. Atunci când transformarea în contrariu conduce la o modificare globală a personalității, devenind obișnuită, putem vorbi despre

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
toate, am putea spune că întoarcerea către propria persoană este un mod particular de transformare în contrariu, întrucât transformarea vizează obiectul pulsiunilor agresive, care se deplasează dinspre celălalt asupra propriei persoane. Și formațiunea reacțională întreține strânse legături cu transformarea în contrariu. Atunci când transformarea în contrariu conduce la o modificare globală a personalității, devenind obișnuită, putem vorbi despre formațiune reacțională. Aceasta din urmă nu este niciodată punctuală, ci reprezintă o transformare în contrariu care antrenează o modificare a caracterului. Freud (1926/1995

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
că întoarcerea către propria persoană este un mod particular de transformare în contrariu, întrucât transformarea vizează obiectul pulsiunilor agresive, care se deplasează dinspre celălalt asupra propriei persoane. Și formațiunea reacțională întreține strânse legături cu transformarea în contrariu. Atunci când transformarea în contrariu conduce la o modificare globală a personalității, devenind obișnuită, putem vorbi despre formațiune reacțională. Aceasta din urmă nu este niciodată punctuală, ci reprezintă o transformare în contrariu care antrenează o modificare a caracterului. Freud (1926/1995) explică diferența dintre cele

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
Și formațiunea reacțională întreține strânse legături cu transformarea în contrariu. Atunci când transformarea în contrariu conduce la o modificare globală a personalității, devenind obișnuită, putem vorbi despre formațiune reacțională. Aceasta din urmă nu este niciodată punctuală, ci reprezintă o transformare în contrariu care antrenează o modificare a caracterului. Freud (1926/1995) explică diferența dintre cele două descriind, la o femeie isterică, urmările unei transformări a pulsiunii de ură față de copiii săi. Prin reacție, ea îi va trata cu o tandrețe excesivă, fără

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
mai iubitoare decât celelalte femei și nici măcar mai tandră cu alți copii”. Această transformare nu a devenit încă „o dispoziție generală a eului” cum ar fi, de pildă, altruismul. Identificarea cu agresorul este și ea o transformare a pulsiunii în contrariul său: simțindu-te agresat, agresezi la rândul tău. A. Freud (în Sandler, 1985/1989) dă exemplul unui copil care, după ce a fost la un cabinet stomatologic, se joacă de-a dentistul: „Se poate spune că el se identifică cu agresorul

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
face cu o răsturnare a rolurilor sau cu o transformare a pasivității în activitate”. După cum explică Sandler, distincția între cele trei mecanisme este într-adevăr extrem de subtilă. La copil, apărarea prin refugiul în reverie se hrănește din transformarea imaginară în contrariu. Atunci când un copil se simte pe drept cuvânt inferior adulților, el își spune povești, își imaginează că este cel mai puternic, cel mai bogat, cel mai frumos. Sentimentele de inferioritate sunt transformate pe timpul reveriei în sentimente de superioritate. Un personaj

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
poate deveni, în imaginarul copilului, un animal protector. Astfel, un băiețel de 7 ani face din tatăl său, de care se teme, un leu inofensiv (A. Freud, 1936/1993). Ascetismul adolescentului este și el un caz particular de transformare în contrariu, deoarece este vorba de contracararea violenței pulsiunilor sexuale prin renunțarea la toate plăcerile corporale, chiar și la cele mai obișnuite, și, uneori, prin înlocuirea acestora prin spectaculoase mortificări ale simțurilor. În sfârșit, proiecția paranoică, în care „ceea ce trebuie să fie

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
prin înlocuirea acestora prin spectaculoase mortificări ale simțurilor. În sfârșit, proiecția paranoică, în care „ceea ce trebuie să fie resimțit în interior ca fiind iubire este perceput în exterior ca fiind ură” (Freud, 1911/1979), este un dublu al transformării în contrariu. Iubirea este transformată în ură și însuși obiectul pulsiunii se schimbă, întrucât el trece, în mintea paranoicului, de la persoana iubită, apoi detestată, la subiectul însuși. Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" După cum am putut vedea mai sus, spre deosebire de formațiunea reacțională

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
el trece, în mintea paranoicului, de la persoana iubită, apoi detestată, la subiectul însuși. Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" După cum am putut vedea mai sus, spre deosebire de formațiunea reacțională care, în forma ei patologică, este legată de nevroza obsesională, transformarea în contrariu se poate asocia, în anumite cazuri, cu isteria. Freud face doar o scurtă aluzie la acest fapt, în Inhibiție, simptom și angoasă. Știm că în cadrul refugiului în reverie se utilizează în mare măsură această transformare. Dacă satisfacția legată de reverie

[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261

Elveția, Codul Civil din 1907 dă femeii măritate o deplină capacitate civilă. În expunerea de motive a acestei legi, se spune: Căsătoria nu despoaie femeia nici de inteligență, nici de experiența afacerilor. Un observator atent ar putea să constate tocmai contrariul. În Italia, incapacitatea femeii măritate a fost suprimată prin legea din 17 iulie 1919. Este timpul să ne punem și noi în rândul țărilor civilizate și să recunoaștem femeilor deplinătate la drepturile civile. S-o facem, domnilor deputați, din respectul

Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu (2006) [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]