9,951 matches
-
de obsesia baloanelor de săpun, Dumnezeu își va orna fereastra cu noi. Petre, eu nu sunt chipul la care te închini dimineața. Fecioara a deschis fereastră în icoană și m-a poftit, Fecioara este mult milostivă cu nedefinitul. Acum, din conturul gol, simțirea întregește iluzia omului singur. (Concretul identifică forme, duhul mimează așteptări.) Privește, Preacurata m-a învățat îmbrățișarea cu sufletul, nu am nevoie de mâini! Fecioara privește cerul prin acoperișul bisericii, prin frunze, prin nori. Astăzi am văzut soarele fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
un zâmbet bălos, plastic, descompus. Dincolo de gratii, libertatea rânjea ca o lumânare topită pe mormântul spânzuratului. Petru a trăit mult prea ieftin pentru a pune preț pe ambalaje scumpe. Nejustificat era să moară mult prea scump, când în afara sinelui, dincolo de contur și de umbră, se întrupa doar singurătatea stâlpilor de telegraf. Într-o primăvară de mai, două așteptări s-au luat de mână cât să traverseze o stradă de-a curmezișul cerului, precum în vis, Carul Mare nu a observat semaforul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
descătușă câteva raze de sore și o umbră aproape transparentă. Petru, străfulgerat de intensitatea contrastu-lui, și-a acoperit ochii cu palmele o stare de mal abrupt, de sens unic, de tunel fără capete i-a încorsetat inima. Petru a privit conturul. Un amestec eterogen, spectral, abstract, parcă duh, parcă nălucă, i-a atins umărul, apoi s-a depărtat brusc, speriat. În bezna celulei, două respirații aproape stinse trădau prezența. Petru a încercat o poziție de drepți în fața arătării difuze, un salut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
clasificările pertinente au astăzi o durată de viață mai curând scurtă, evoluția modurilor de viață și a relațiilor în cadrul cuplurilor inducând o evoluție rapidă a profilurilor de familie, lucru ce nu poate fi ignorat de politicile familiale. Înainte de a întocmi contururile acestui vârtej care este sau care a devenit politica familială, trebuie să analizăm mai detaliat structurile familiale, pentru a evalua tipurile de public țintă și pentru a testa apoi diversele opțiuni politice susceptibile de a fi folosite. Cadrul general în interiorul
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
alte două mărturii vechi, care contrazic parțial relatarea de mai sus. Să tragem deocamdată o concluzie cu caracter provizoriu. Spre deosebire de Evanghelia după Marcu, unde Iuda apare cu parcimonie, prezentat jurnalistic, cu o anumită detașare, în Evanghelia după Matei el capătă contur, biografie, destin. Matei îl înfățișează ca pe un personaj voluntar (el propune târgul preoților); la Cina de Taină el iese din masa apostolilor, pune separat întrebarea fatală și primește separat răspunsul fatal. După condamnarea lui Isus își schimbă gândul inițial
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nu afirmase El că-l va distruge și-l va ridica în doar trei zile?). Astfel justifică arhiereii arestarea din grădina Ghetsimani: Isus trebuie să fie judecat și condamnat pentru jefuirea Locului Sfânt din Ierusalim. Portretul lui Iuda capătă aici contur și adâncime psihologică. Astuția sa trimite la astuția șarpelui edenic, iar înrudirea apropiată cu marele preot îi explică, îi raționalizează oarecum gestul și comportamentul, dar îl și descalifică moral de la bun început. Iuda nu apare, așa cum e descris în evanghelii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pe movilița de colo, de unde am totul În palmă” - a hotărât el... Am așteptat să treacă patrula rusească. La tranșeu am ajuns destul de repede. „Voi rămâneți aici, cu armele În mâini. Ne puteți ghici mișcările privind cu atenție În urma noastră. Conturul magaziilor se vede foarte bine. De asemenea, și peronul. Când, să sperăm, calea va fi <liberăă, ne veți ghici siluetele pe platforma peronului. Atunci veniți ca să faceți ce trebuie” - m-am adresat celor de la divizie... „Undiță, hai să vedem cum
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vedem, și nu e.” „Câtă profunzime și până unde a putut călători gândul poetului În necuprinsul univers! - s-a agățat Gruia de această meditație, ca de un colac de salvare... Abia a intrat pe strada Muzelor și au apărut primele contururi ale Spiridoniei. Atunci n-a mai putut ține piept „intrușilor”, fiindcă au năvălit ca la pomană. Care de care voia să apuce bucata cea mai mare! „Mai domol, nesătuilor, că aici nu-i sat fără câini!” - i-a Întâmpinat gândul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
acum trebuie să mă pregătesc, ai mei, Jules, trebuie să apară. Tânăra își întrerupe vorbăria și scoate din noptieră o trusă de machiaj de care începe să se folosească cu dexteritate și vizibilă plăcere. Trăsăturile chipului ei palid capătă deîndată contururi și culori neînchipuit de frumoase. "Acum seamănă cu... seamănă cu actrița ei preferată, cu Marcia..." gândește Dora. Ușa se deschide și un fotoliu rulant înaintează într-o plutire ușoară. Este împins de o bătrână puțintică, adusă de spate, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
spiritul liber al tatălui nostru. Este de culoare roșu închis, culoare care simbolizează înțelepciunea la care a ajuns." Capacitatea de percepție a Dorei se contractă de parcă s-ar mobiliza să vadă. Și iată că vede palpitând în lumina soarelui un contur difuz ale cărui palpitații formează la răstimpuri o aură de culoare roșu închis. Gândirea Dorei se transformă și ea în mesaj : "Tatăl nostru... Gândește de parcă am avea același tată... Dar mama, oare ea nu îi este alături ?" " Da, avem același tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
acest misterios univers, am percepe poate două forme strâns îmbrățișate : una de culoare violetă, iar cealaltă de un alburiu nedefinit. Într-un târziu, spiritul Dorei începe să se simtă adăpat cu o sevă binefăcătoare. Nedefinita fantomă alburie care era capătă contur și o culoare albastră-argintie. Începe să perceapă, ca și în timpul voiajului în țara spiritelor, gândurile celei care susține că ar fi sora ei. Fă un efort, surioară ! Din nou Alindora m-a rugat să te salvez. Era vineri 13 și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pe furiș mica cruce pe care la botez mi-a prins-o la gât bunica ? De câte ori, chiar și acum, când calitatea de medic mă pune în fața unor decizii care pot fi grele în consecințe, de câte ori nu ating cu degetele înfiorate conturul obiectului sfânt ascuns cu grijă sub veșmântul alb ? Ca și acum..." Simte, este convins că simte cum degetele se încarcă cu o putere miraculoasă care îi orientează gândul și intuiția. Decizia este imediată, limpede : Trebuie să verific imediat de ce ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
care ascundea anomalii perenizate de cei peste cei douăzeci de ani de suferință ai lui Justin nu durează atât cât ar fi fost necesar pentru o intervenție de acest gen. Imaginea care apare pe ecran înfățișează o imensă pată cu contur difuz. Specialistul suedez încearcă cu precauție să penetreze cu o chiuretă fină presupusul contur al zonei bolnave. Ecranul pare invadat de un val negru care face și mai greu de descifrat suferința creierului lui Justin. Mâinile înmănușate ale profesorului rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
lui Justin nu durează atât cât ar fi fost necesar pentru o intervenție de acest gen. Imaginea care apare pe ecran înfățișează o imensă pată cu contur difuz. Specialistul suedez încearcă cu precauție să penetreze cu o chiuretă fină presupusul contur al zonei bolnave. Ecranul pare invadat de un val negru care face și mai greu de descifrat suferința creierului lui Justin. Mâinile înmănușate ale profesorului rămân încremenite într-un gest inutil. Partea superioară a chipului este atât de albă încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pentru nesfârșite momente. Toți așteaptă o decizie din partea profesorului, care se găsește ca într-o stare de transă. Capul îi este gol de gânduri. Știe, știe mai bine ca toți, că orice încercare este fatală, că intruziunea în zona cu contur difuz înseamnă încetarea instantanee a funcțiilor vitale. Într-un târziu, singura indicație care se strecoară printre buzele înghețate este : Doză triplă de anestezic, colega ! Alindora crede că nu a înțeles bine. Doză triplă când nici doza obișnuită nu permisese stabilirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
noiembrie ...", urmat de o pată spălăcită. Urmează și alte câteva cuvinte care par a fi : "Al treilea din... eu". "Bărbatul sub care este cruciulița este într-adevăr al treilea din dreapta... S-ar putea oare să fie tata ?", se întreabă Dora. Conturul neclar al chipului încadrat cu o barbă stufoasă nu îngăduie însă nici o asemănare cu al aceluia care stăruie în mintea ei. A doua fotografie reprezintă o femeie ținând de mână o fetiță de patru-cinci ani. Femeia și copilul se găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
interiorul ei. Ieșite de sub control, degetele ei devin și ele febrile coborând în mângâieri din ce în ce mai tandre de la fruntea năpădită de o chică de păr rebel, la obrajii înfierbântați, la barba deasă, încărcată de senzualitate, oprindu-se un lung răstimp pe conturul buzelor care le absorb și sug cu sațietate. Le eliberează cu greu din gura prea flămândă pentru a-și continua cu și mai multă febrilitate drumul spre locul tainic al mugurelui tinereții, înainte ca acesta să se piardă cu voluptoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în limba franceză care, puse cap la cap, au reconstituit în parte "Mizerabilii" lui Hugo. A fost greu să îi trimitem la culcare pe copii în seara aceea, Minodora începuse să descifreze cartea, iar Vasili să voiajeze în țări cu contururi și nume ciudate. Noi, cei trei adulți, Marina, Gery (cum îi spuneau copiii lui Gerhard când nu era de față) și cu mine ne-am mai îngăduit câte o ceașcă, sau mai bine zis gamelă, de ceai. În jurul ei limbile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
o mai vede pe Teodora. Nu poate să se pipăie, întrucât mâinile îi sunt ca și lipite de ale Teodorei. Închide ochii și se concentrează dar nu mai poate reconstitui imaginea tatălui. Îi redeschide și are impresia că vede doar conturul luminos a două perechi de mâini strâns înlănțuite. Senzația de imponderabilitate care o străbate îi amintește de ceea ce a simțit atunci, în timpul anesteziei, în lumea în care s-a întâlnit cu sora ei Minodora. Percepe gândul Teodorei: Pentru a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
o dată încăperea care se îmbracă într-o imperceptibilă hlamidă de purpură. Măsuța rotundă se înclină de parcă ar face o plecăciune profundă în fața imaginii mâinilor Teodorei, după care Dora are senzația că alături de ea s-a mai așezat cineva. Într-adevăr, contururile luminoase a trei perechi de mâini strânse între ele plutesc acum de-asupra mesei. Lumina purpurie s-a concentrat în conturul mâinilor celui care s-a strecurat între ea și Teodora. Dora simte prezența invizibilă din dreapta ei la fel precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în fața imaginii mâinilor Teodorei, după care Dora are senzația că alături de ea s-a mai așezat cineva. Într-adevăr, contururile luminoase a trei perechi de mâini strânse între ele plutesc acum de-asupra mesei. Lumina purpurie s-a concentrat în conturul mâinilor celui care s-a strecurat între ea și Teodora. Dora simte prezența invizibilă din dreapta ei la fel precum o simțea și pe cea a Minodorei în lumea spiritelor. Iată că percepe și gândul prezenței invizibile : "Îți mul... mulțumesc, scum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fără funcție dublă, un cadavru pe care, de rușine, nu-l scoteam în lume, la vedere, pe când credeam că există doar nevinovați cocoșei. E drept că pe corpul Lizei, fata doamnei Nineta, am luat primele lecții de anatomie. Avea niște contururi lipsite de echivoc, de la sâni asta era o mare calitate, pentru că nu fusese inventat încă implantul cu silicon și până la picioare, pe care le purta cu ea cât putea de neacoperite. Dar învățasem anatomia doar din priviri, din mers, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
binecuvânta încă o dată secolul de aur. Dar niciodată, nicio tehnologie, nicio minune din lume nu va reuși să reclădească atât de fericit pe ruinele sentimentelor unui om... A fost ultima ei epistolă... Din micul port, ochii au început să caute contururile capelei. Era caraghios să solicite informații despre Frații Grimm, într-o lume în care locuitorii permanenți nu depășeau suta de suflete. Welcome to the Cayman Islands suna puțin aiurea, ca și vesela forfotă, atmosfera de vacanță înfrățită cu eternitatea. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
aer și cu care ar fi putut să vorbească, care să fi observat cum vrea să fie privită). Ar fi putut ea oare? Nu. Nu juca teatru. Era urâțel Emil, nici ea nu era cam prea frumoasă. Avea însă niște contururi extraordinare, care, dacă ar fi privit-o cineva și-ar fi dat seama că e ruptă de lumea asta. Și dacă vroia era aici. Știa lumea pe de rost, tocmai de aceea își permitea să poarte ceața aceea anestezică. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
iubire era liniște. Și un fior de frică. Mângâierile noastre se întâlneau jucându-se de-a fiorii. Eram ghemuită pe canapea, pusei pe mine un cearșaf ce-l simțeam neted și rece. El îngenuncheat pe podea, mă privea pierdut pe conturul pielii mele curate, în același timp voit conștient și atent la mine. Tot timpul ar fi atent la mine. Și eu mă pierdeam și în același timp eram stăpână pe situație. Căci, succesiv ca valurile, îmi treceau, poate dintotdeauna, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]