9,371 matches
-
remarcabile personalități a muzicii noastre actuale. Compozitor, pedagog, neobosit director artistic, promotor perseverent al fenomenului componistic actual, fenomen observat în întreaga sa diversitate, Liviu Dănceanu definește imaginea unui talent consistent, dinamic, bazat pe o impresionant de largă paletă expresivă; se conturează, totodată, personalitatea unui profesionist pe care nu poți să nu-l respecți chiar dacă valorile estetice în care crede pot fi diferite de ale tale. "La musique du rire et de l'oubli" rămâne o lucrare emblematică pentru identitatea sa. De
Valori muzicale camerale în concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7300_a_8625]
-
cea explozivă a surorii mai mari. Rolurile sociale asumate grijuliu nu reușesc să înlocuiască golul care face din toți o sumă de indivizi și prea puțin o familie: le lipsește dragostea, căldura sufletească, autenticitatea. Un roman psihologic exploatat discret se conturează din biografia portăresei: constanta ei grijă de a se ascunde, a se apăra, distanțarea de lumea celor avuți de care se ferește are drept o explicație o nenorocire din viața familiei și viața surorii mai mari și incredibil de frumoase
Ariciul și camelia by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7305_a_8630]
-
stepe (mânuța cu răni, coțofana, cu mestecenii albiți în tinerețe) are drept leitmotiv versul "rozioare buze moi am tot iubit cât a fost să mă mai țină vlaga", cu care începe fiecare strofă de mijloc. Tema rătăcirii, a risipirii se conturează prin "sângele din vene ca viori cu strune plânse..." și, pentru a o ilustra, voi cita în întregime unul din poemele emblematice ale volumului: "o să-mi fie teamă să-mi aduc în casă trupul obosit și plin de răni / ca
Elegiile risipirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7087_a_8412]
-
cu poemele din acest ultim ciclu (deși aș fi putut s-o fac cu oricare din ciclurile deja amintite) cum strofa de la mijlocul poemului constituie nucleul, în asemenea măsură, încât citind strofa a doua din fiecare poem, la rând, se conturează un fel de al patrulea poem - "poemul esențial" al grupajului. Iată cum se constituie acest al patrulea poem: "Mi-o fi dor sau poate numai jalea mă cuprinde-n trup ca-ntr-un mormânt /trupul celui ce nu-și vede
Elegiile risipirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7087_a_8412]
-
n-aveau să fie în vremea comunismului - traduși în românește (de la romanele "problematice" ale lui Céline, la Omul revoltat al lui Camus; îmi aduc aminte c-am parcurs și niște cărți de Sade, și încă de atunci mi s-a conturat ideea că ne aflăm, pur și simplu, în fața unui cretin!) Și mai ales nenumărate teancuri de discuri. Între ele se afla și prima operă pe care am ascultat-o "cap-coadă": Cavalleria rusticana a lui Mascagni. Era o casetă cu două
Vă place opera? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7099_a_8424]
-
din răsputeri ca cele două roluri să fie jucate ireproșabil. Urmând în paralel facultățile, mult încercatul descendent le termină în același an, ca șefă de promoție și politehnist codaș." (pag. 96) Așa și cu Bogdan Dumitrescu. Excelent în ideație, insuficient conturat în carnație, el este, la debut, destul de singur între prozatorii momentului. Dar, deocamdată, este!
Anonimatul celebrității by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7101_a_8426]
-
și perfecțiunea autosuficientă, mortală a sferelor. Volumul Elegiile negre (Editura Tibo, 2008, ll0 p., cu un text în loc de postfață semnat de N. Oprea, apărut în 2004) alcătuit din două secțiuni "Poeme în singurătate" și "Elegiile negre" (XXXIII plus "Ultima elegie") conturează un același autor cu fundaluri simbolice și memorie arhaică: "Marea se dezbracă/ de fiecare val, până când/ rămâne goală./ Oricum, nimic/ nu o poate desprinde din/ îmbrățișarea pământului/ din înlănțuirea cerului/, din fuga magică a ochilor tăi/ rătăciți sub pașii pe
Înger strâmtorat by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7127_a_8452]
-
Eminescu la "best of manele" - i-a dat prilejul să se aleagă pe sine. Poetul, deopotrivă acasă în Roma lui Ovidiu, Alexandria lui Kavafis, Parisul lui Villon, Londra Beatles-ilor și desigur în Banatul vestitei Aktionsgruppe, nu putea să nu-și contureze un profil pentru lumea globală. Al. Cistelecan vorbește, în postfața antologiei AULA, despre drumul "de la lehamite la voluptate" al acestui "grefier ataraxic al biografiei dezeroizate și plate", de întinerirea "poetului decepțiilor, al zădărniciilor și al lipsei de sens". Nicolae Manolescu
Secvențe pentru violon d’encre by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7335_a_8660]
-
poate controla debitul poetic, versurile derapând în zona unei "imagistici" încropite, penibile. E drept că față de volumul anterior aceste derapaje sunt mai rare; dar ele îmi semnalizează, în continuare, o insuficientă elaborație a fiecărui text în parte, în interiorul tematicii bine conturate la nivelul întregii cărți. Altfel spus, Mihail Gălățanu, atent mai mult la ansamblul volumului și al creației sale, scapă uneori din vedere elementele componente, poeziile ca atare. Textele menționate, cel puțin, sunt scrise cu picioarele. Nașterea poeziei e amânată pe
Naștere ușoară by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7336_a_8661]
-
creație au rămas doar momentele semnificative legate de geneza cărților, de elaborarea și redactarea lor, ele probează travaliul reluat cu alte încercări de la o carte la alta, aventura creației ce se reia de fiecare dată cu surprizele ei. Aici se conturează ceea ce s-ar numi, fără emfază ori exagerare, titanismul scriitorului. Și se desprinde imaginea unui Rebreanu reprezântând pe români și specificul național în conferințele pe care le susține în mai multe țări europene. Textul despre viața spirituală a românilor (Patria
„Dialog peste generații“ by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7343_a_8668]
-
relevă un bun cunoscător al istoriei europene în care se integrează cea a românilor și un incisiv polelmist cu diferitele tipuri de propagandă ce au însoțit destinul neamului său și care înflorește primejdios în perioada interbelică. Biografia interioară a romancierului conturează profilul unui autor care a meditat intens și continuu asupra speciei literare căreia i s-a dedicat. Se găsesc presărate în răspunsuri la interviuri diferite definiții ale romanului ce indică o conștiință teoretică remarcabilă, deși nu o pretinde niciodată, dimpotrivă
„Dialog peste generații“ by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7343_a_8668]
-
printr-un stereotip greu de dizlocat, nu ca un scriitor, pur și simplu, ci ca un pictor care scrie, maniera de lectură căutînd cu tot dinadinsul să-l descopere în textul literar, abia camuflat, pe artistul plastic, așa cum s-a conturat el deja. Riscul unei asemenea lecturi, previzibile și opace, pîndește inevitabil și ipostaza inversă, aceea a scriitorului care pictează, în care se înscrie și expoziția de pictură și grafică, prima de o asemenea anvergură deschisă în România, pe care Galeria
Gabriela Melinescu, între joc și contemplație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7349_a_8674]
-
în următoarele zile, când se vor anunța și datele oficiale ale celor două meciuri, informează . "Discuțiile merg într-un sens pozitiv și sunt avansate. Sperăm ca anunțul oficial să-l facem în cursul săptămânilor viitoare", a afirmat Jean Bedard. Am conturat două date, 14 aprilie pentru confruntarea de la Montreal și 4 august pentru cea din Nottingham", a declarat și Eddie Hearn, reprezentantul lui Froch.
Bute ar putea boxa de două ori în 2012 cu britanicul Carl Froch () [Corola-journal/Journalistic/76270_a_77595]
-
și nu numai pentru un personaj sau două, ci pentru un grup mai mare de interpreți, configurație pentru care are nevoie de mai multă experiență. Luate ca momente în sine, cele mai multe partituri individuale, duete sau mișcări de grup, s-au conturat veridic, expresiv, până la scena "duelului" dintre două player-e, pe muzica lui Prokofiev, din Romeo și Julieta, care nu s-a mai configurat convingător și, din acel moment, tonalitatea întregului spectacol a scăzut puțin. Dar, dincolo de "experimentul" în sine, încercat de
La început de an by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7626_a_8951]
-
Radu Ulmeanu, Gheorghe Grigurcu a subliniat cel mai bine elementele care dau nota de specificitate, uneori contradictorie, a versurilor sale: "Sangvin, dar și cerebral, impulsiv dar și sceptic, poetul antrenează în versurile d-sale simțăminte și atitudini apte a-i contura o identitate care-l așază în familia autorilor stăpâniți de porniri vitale, inadaptabili printr-un surplus de energie". Observații riguros exacte, exprimate într-un fel sau altul de toți cei care, încă din anii '70 ai secolului trecut, au analizat
Intimism viforos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7644_a_8969]
-
Radu Ciobanu De cultura central-europeană va fi vorba, așa cum se conturează, cu semnalmentele ei identitare, într-o interesantă carte care vine să îmbogățească bibliografia, de pe acum generoasă, a domeniului. Splendoarea decadenței. Viena 1848-1938 este titlul inspirat al culegerii de eseuri pe care tânărul și foarte productivul Ciprian Vălcan, în calitate de editor, a
Portretul unei culturi by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/7476_a_8801]
-
insistență asupra strălucirii ei crepusculare din La Belle Époque. Dar cum Viena devenise la pragul dintre veacuri un topos fascinant, al cărui mod de a fi era râvnit și imitat pe tot întinsul Împărăției și nu numai, portretul care se conturează din asamblarea acestor eseuri devine reprezentativ pentru tot ceea ce numim azi cultură central-europeană. Sunt investigate aici de autori diferiți, dar cu viziune comună, fenomene, moravuri și instituții tipice acestui spațiu, cu o deliberată insistență asupra expresiei pe care ele au
Portretul unei culturi by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/7476_a_8801]
-
uns mecanism habsburgic de modelare a realității". Prototipul său este Prințul Eugeniu de Savoia "strateg și teoretician genial ș...ț cu o formație culturală solidă, simț estetic, animat de idealuri umaniste și de un timpuriu spirit european." Astfel s-a conturat prin educație un ethos ofițeresc specific, care a asigurat ofițerimii importantul ei "capital de prestigiu" social. În egală măsură însă, Gabriel Kohn analizează și reversul acestui tip de prestigiu: contrastul dintre strălucirea decorativă, de ceremonial, a armatei și ineficiența ei
Portretul unei culturi by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/7476_a_8801]
-
nu vrea să știe că se îndreaptă spre de-zastru, că ignoranța și răul o distrug impregnându-se în codul genetic al fiecărui individ. Detectivii năzdrăvani Nu doar Răul, ci și Răii dau substanța celeilalte cărți, Morții incomozi. Dacă Stigmatul Casandrei conturează o "conte philosophique", Morții incomozi este o comedie. Trăznită, neagră și amară. Și aici punctul de plecare îl constituie tot un mesaj, ori mai curând, șir de mesaje lăsate pe robotul telefonic de către Jesús María Alvarado, deținut politic, despre care
Răul și Răii lumii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7486_a_8811]
-
cu înverșunare unghiul de sprijin, un rug ce topește o carte de plumb, o lume ce ne arată cum să ne oprim cu un efort de reptilă, seninul otrăvit al inocenților ce-și șterg orbește rănile de poala lui Dumnezeu conturează un întreg univers stigmatizat de rău. Astfel încît poeta cere iertare nu doar în numele său, încercînd a capta ecourile dezastrului ce o împresoară, uneori mascat de tăcere: Această liniște murmură / și se vor înmulți curînd ecourile / măcinînd. / Sfios iertare așteptînd
“Memoria inimii“ (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7496_a_8821]
-
După mai multe întâmplări, piesa se încheie cu iertarea vinovaților, căsătoria lui Ferdinand cu Miranda, fiica lui Prospero, și reîntoarcerea tuturor acasă. Fiecare nouă producție din această serie intertextuală amplifică povestea lui Prospero și creează un spațiu unde Prospero se conturează mereu altfel, ca o sinteză a variatelor ipoteze textuale oferite de fiecare autor. Povestea inițială este extinsă și nuanțată, îmbogățită cu detalii care îi susțin travaliul figural în direcții neimaginate la început, dar prezente în virtualitățile structurii interne a textului
Cărțile lui Prospero by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/7508_a_8833]
-
părut mai semnificativ: postúri retorice, gesturi tragice, pline de patetism, atitudini comice, un inventar la care și-au adus contribuția toate vechile scene ale Europei, într-un cuvânt limba de lemn a actorului epocilor trecute! Lucrurile se schimbă de îndată ce se conturează mai precis identitatea artistului modern, vizibilă, iată, într-o fotografie ce-mi reține privirea și care reprezintă chipul neliniștit, frământat, al unei actrițe. "Era extraordinară. S-a sinucis". Informația îmi confirmă, o dată mai mult, faptul că, uneori, fotografia izbutește totuși
La Budapesta, printre fantome by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7229_a_8554]
-
o lume din care au dispărut ultimul copac și ultimul munte. Dacă bucata finală ar fi avut un titlu, s-ar fi putut numi Moartea cuvintelor. Epilog în arhivă. Vocea naratorului este foarte asemănătoare cu a scribului din prolog. Relatarea conturează harta lingvistică tot mai săracă a unui ținut în care cei ce mureau luau cu ei pentru totdeauna cuvintele îndrăgite sau pe cele temute, cuvintele cu care aveau o relație specială. Dar nu se întâmplă oare așa și în realitate
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]
-
și, de frică, nici nu-i spuse mamei. Când înțelesese că e pe cale să devină femeie, o cuprinsese o senzație de rușine. Simțea, pur și simplu, că toată lumea se uită la sânii ei care ieșeau atât de tare în evidență, conturându-se pe sub bluza strâmtă și legănându-se dintr-o parte în alta atunci când mergea pe stradă. Nu-i fusese ușor nici să se obișnuiască cu privirile indiscrete ale mulțimii, așa că primii ani ai adolescenței și-i petrecuse cu spatele cocârjat
Ma Jian: Umilită sau dezbrăcată by Roxana RÎBU () [Corola-journal/Journalistic/7233_a_8558]
-
de la textul literar ceva mai mult, înclinat fiind să caute nuanțele, nișele, candela și mai puțin flash-ul. Numai dacă citim Noi, doi-trei la zece mii, carte publicată în urmă cu doi ani, vedem, fără a focaliza prea mult, cum se conturează această dorință nu de a învesti banalul cu unicitate și spectaculos, de a epata, ci de a altoi spectaculosul pe trunchiul banalului, al cotidianului. Jocurile de sens, de imagini, de stări și expresii i-au asigurat până acum un profil
Invitație la inocență () [Corola-journal/Journalistic/7245_a_8570]