8,613 matches
-
Mircea Mihăieș CA mai toți românii iubitori de carte, după 1990 am ajuns să mă uit mai întâi pe coperta a patra, și abia apoi la titlu. Cu alte cuvinte, înainte de a încerca să aflu dacă o carte mă interesează sau nu, mă asigur dacă e "de nasul meu". În felul acesta, mă supun unei veritabile "selecții naturale": cărți pe
Cartea ca scut by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8857_a_10182]
-
Iacob, iar director de producție Alina Adăscăliței. Manționez și numele redactorilor de carte: Magda Cristescu, Raluca Dincă, Iulia Militaru, Georgiana Zmeu - așa cum apar pe ultima pagină a catalogului pe care îl am la îndemână. Adaug faptul că de design-ul copertelor este responsabilă o firmă separată, dacă am înțeles bine: High Contrast, iar grafica colecției "Laur" este asigurată de Atelierul de grafică (nu știm dacă al editurii sau dinafara editurii). Merită reținut acest detaliu de profesionalism, cu atât mai mult cu
Salut unei noi edituri by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8864_a_10189]
-
ori recenta Onirismul estetic îngrijită de Marian Victor Buciu), toate aceste fragmente contribuie la situarea exactă a grupării în epocă și, totodată, la mai buna înțelegere a gradului său de inovare. Într-un alt fragment, tot critic și reprodus pe coperta a IV-a, Eugen Simion îi reproșează autorului doar faptul că își transcrie notele de lectură în caietele intime. E adevărat, dar, cu excepția paginilor doctorale (care par o grefă într-un corp străin), aceste notații sunt relevante și pentru traiectoria
Imposibila întoarcere (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8862_a_10187]
-
sîrguincioși și, poate, sfioși contributori la gazetă. Măcar pentru a te convinge de totala ei potrivire cu vremea modernismului în facere, și merită răsfoirea unui număr la întîmplare, din colecția descompletată și roasă de nefolosință a unui anticariat oarecare. Pe coperta nu mai groasă decît o foaie obișnuită, păstrînd sobrietatea roș-neagră a presei dintre războaie - cel mai probabil neimpusă, cum ne putem grăbi să credem, de o dificultate tehnică, găsim "1925. Anul XVII", pauză cît fruntea foii, "Ianuar No. 1". Singurul
Iarna revistelor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8900_a_10225]
-
cum ne putem grăbi să credem, de o dificultate tehnică, găsim "1925. Anul XVII", pauză cît fruntea foii, "Ianuar No. 1". Singurul indiciu, fiindcă, altminteri, nimic din cuprinsul înșirat la vedere nu trădează început de an și neașezare. Pe aceeași copertă încape adresa ieșeană a redacției, și precizări administrative: apare lunar cu cel puțin 160 de pagini, iar abonamentul în leii noștri de azi ar prețui aproape cît atunci. Și - se putea? - nelipsita greșeală de tipar: Nmărul 30 lei. Cam scump
Iarna revistelor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8900_a_10225]
-
șterse cu o sintagmă evazivă, îndemnîndu-i la lectură pe amatorii de picanterii literare, și veșnica bucurie cu care revistele profită și-și laudă colaboratorii cînd scriu (și) pentru alții. Pe bună dreptate, cînd ei se cheamă Sadoveanu și Arghezi. Pe coperta a treia - ultima face reclamă la titlurile editurii, semnate, de obicei, de colaboratori - un anunț nostim, într-o revistă cu texte grele (precum, de pildă, Formația ideii de personalitate, de Mihai D. Ralea): "Odată cu trimiterea manuscrisului, autorii sînt rugați să
Iarna revistelor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8900_a_10225]
-
poprire. Cel ale cărui Scrieri, galbene și masive, le-am întîlnit de curînd la anticariat (ediția din '83, de la Minerva), face parte, mai curînd, din a doua categorie. Topârceanu - fiindcă semnătura lui, în italice groase, cu cerneală neagră, apare pe copertă - a prins, înainte ca interbelicul să lege rod modernist, un gol în care s-a putut afirma. Vizibilitatea lui, pe seama unei concurențe diluate, o remarcă, într-o prefață ca o mică istorie a receptării, Al. Săndulescu. Dovadă de ce capricioasă damă
Un poet sub frunze moarte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9792_a_11117]
-
goale? Să mai spun că, până la finalul lecturii, lucrurile acestea trebuie să rămână între noi? De la acești naratori fără simbrie și fără partener știm cam tot ce merită a fi știut din romanul lui Bogdan Popescu. Reunirea mărturiilor lor între coperte creează o arhitectură dificil de clătinat. Împăcarea lor din final ca soluție narativă, în schimb, nu e la fel de inspirată. Cu atât mai mult cu cât scena e învăluită într-un aer magic și parabolic, optând pentru calea ușoară a unei
Cine citește primul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9788_a_11113]
-
sine această reluare a două dintre volumele Ioanei Nicolaie (Nordul și Credința) într-unul singur, privind în altă parte și la o altă distanță. E, iarăși, un titlu inspirat acest Cenotaf (Editura Paralela 45) pe care îl găsim atât pe copertă, cât și în mai toate filoanele interioare ale cărții. Un cuvânt care generează, aproape recursiv, cele mai triste și mai demne povești despre luptă, dragoste și moarte. Să ne gândim o clipă: cenotaful e monumentul ridicat în amintirea războinicilor al
A muri mai departe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9833_a_11158]
-
o vîrstă încolo, te faci că uiți că l-ai citit, epigramist între pahare, Păstorel a fost și poet. Versuri strînse în Caiet i-au apărut la Fundația Regală pentru Literatură și Artă, în 1943 la, deja, a doua ediție. Coperta seamănă (pentru nostalgici...) chiar prea bine cu a unui caiet din acelea subțiri, format A5, bej sau bej verzui, cum foloseau studenții altădată. Titlul și editura cu bleumarin, restul detaliilor în negru. Deschizînd volumul, și dînd de Spovedanie, te gîndești
Soiuri busuioace by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9846_a_11171]
-
un volumaș din '69, de la Editura Tineretului, cu o prefață a lui Raicu. Mare incognitum. Versuri pentru marea necunoscută, sărată, poate "oceanul cel de gheață", poate libertatea periculoasă a visătorului la mal, prea puțin iubitor de zăgazuri. O mare de copertă, întîi, și abia pe urmă de apă și nisip, într-un potpuriu cu cărți la tot pasul: Visul dați-l toamnelor, altelor/ Dar lăsați-i himera aceea și-o carte." Carte închisă într-o sticlă, veste nehotărîtă între plecare și
Ţărmul pierdut by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9870_a_11195]
-
de felul Omului romantic al lui François Furet. Însă, pe fragmente, un profil se poate face. Un volum de proză de Negruzzi, pe care-l scoate, în '92, Editura de Vest din Timișoara, m-a îmbiat la așa întreprindere. Pe copertă, un P mare, albastru, stă, pesemne, pentru "proză". Ar putea, la fel de bine, să însemne "pas". Fiindcă Negruzzi este un boier al refuzului, pe care revoltații și abstinenții de la societate interbelici și l-ar fi putut lua înaintaș. Cartea pe care
Români vechi şi noi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9883_a_11208]
-
în revista Idei în dialog de-a lungul anului 2006) nu are cum să iasă din schemă. Textele de aici, spumoase, rafinate, actuale și mai întotdeauna polemice, se savurează deopotrivă pe hârtie de ziar, pe pagina de internet sau între coperte broșate. În această ordine și fără a sări vreuna din etape. Așa ar putea începe o cronică onestă, corectă, dar lipsită de angajamentul total pe care autorul Perspectivelor eminesciene îl oferă și - cu asupra de măsură - îl merită. Cum altfel
Întâmpinarea criticului by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9902_a_11227]
-
de multă vreme. La fel citatele pe care le-am putea retranscrie de oricâte ori. Să ignorăm, în schimb, litera de dragul spiritului. Și maniera, de dragul obiectului. Poemul de carton se prezintă, într-adevăr, ca un poem de carton. Începând cu coperta și ajungând, lejer, la foile voit neglijente care îl alcătuiesc. Aproape tot ce se poate face cu un computer, cu o mașină de tipărit și cu un stilou, Bogdan Ghiu chiar face. Avem pagini xerografiate, fotografiate, poeme mototolite, manuscrise în
În toată puterea contextului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9912_a_11237]
-
e o doamnă, deci poate că scrie siropos, cine știe, sau voit șocant că tot e politically correct ca doamnele să fie egale cu bărbații, de ce nu li s-ar îngădui și libertatea violentării cititorului. Următoarele asocieri se leagă de copertă, titlu, textele de clapă. Aflăm că Violeta Ion a obținut Premiul pentru Poezie la Concursul de manuscrise al Uniunii Scriitorilor (deducem că volumul are deja validarea unor critici cu greutate). Coperta de un ocru stânjenitor cu un păianjen atârnând vag
Mart(ir)a by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9923_a_11248]
-
și libertatea violentării cititorului. Următoarele asocieri se leagă de copertă, titlu, textele de clapă. Aflăm că Violeta Ion a obținut Premiul pentru Poezie la Concursul de manuscrise al Uniunii Scriitorilor (deducem că volumul are deja validarea unor critici cu greutate). Coperta de un ocru stânjenitor cu un păianjen atârnând vag deasupra unei mese de șah sperie și trezește angoase. Iar numele, da, cum se poate uita, numele, Marta, trimite de îndată la personajul biblic, sora Mariei, poate pe nedrept trecută mereu
Mart(ir)a by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9923_a_11248]
-
ca și una proastă. Se află amândouă acolo, nu poți să le ocolești, ocupă un spațiu. Dar literatura nu există decât atunci când are valoare. Altfel, pur și simplu nu există. Degeaba o carte proastă are forma unei cărți bune, degeaba copertele unei cărți proaste seamănă într-o bibliotecă cu cele ale unei cărți bune. Una există, alta nu există. În domeniul literaturii, criteriul axiologic devine criteriu ontologic. Criteriul de valoare devine criteriu de existență. Noi nu putem introduce în circuitul vieții
Profesia de critic literar by Alex. Ştefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9899_a_11224]
-
și Place Pigalle, Panait și el și-au tăiat venele de la mâini ca să-și amestece sângele și astfel să devină frați. Am început să tipărim operele lui Panait Istrati în volume cartonate - trei romane într-un volum - cu o frumoasă copertă stil ie românească." Volumul îngrijit de Maria Cogălniceanu conține un lot masiv de scrisori inedite aparținând lui Edouard Raydon, cofondator al asociației franceze "Les Amis de Panait Istrati" și președinte al acestei asociații între anii 1969-1975, autor al cărții Panait
Panait Istrati în posteritate by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9939_a_11264]
-
alb "semnificativ". Deși a debutat editorial în 1994 (cu volumul Firește că exagerez), Robert Șerban îmi pare un tipic poet post-"optzecist", aderent numai biologic la generația ardentă a contrariilor: sex și mistică. Placheta lui Cinema la mine-acasă, lăudată, pe coperta a IV-a, de către doi critici din promoții diferite (Nicolae Manolescu și Marius Chivu), exploatează minimalismul până la punctul de rupere. Poezia se realizează, aici, mai mult prin explicații asupra felului în care înțelege autorul lirica, la antipodul oamenilor obișnuiți. Pledoaria
Un schimb de priviri by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9941_a_11266]
-
Gicu al lui T.O. Bobe, Tina lui Bogdan Iancu sau Profy al Simonei Popescu; a brevetat această fantoșă semipersonală în mai multe din volumele sale (Klein din 1995 sau Kleinpoeme din 2004); a editat chiar o plachetă underground fără coperte - Klein spuse (2001). Și totuși, una câte una, nu sunt decât matrice generale de lucru, planuri de atac, iar nu vreo ofensivă reală și amplă. Acesteia din urmă i se pune înainte un categoric "nu". Că e vorba de atitudine
Klein spuse nein by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9936_a_11261]
-
o lucrare de popularizare a cunoștințelor de igienă sexuală, și asta fiindcă asocierea sexului cu metafizica te duce cu gîndul la o alianță contra-natură în virtutea căreia două cuvinte al căror înțeles este incompatibil sînt silite totuși să stea împreună pe coperta unei cărți. Și totuși, titlul își are temeiul lui, explicația cea mai la îndemînă fiind aceea că, în această carte, Julius Evola își prezintă viziunea metafizică cu privire la existența sexelor omenești. Pesemne că, folosit la plural, sub forma "metafizicii sexelor", titlul
O carte fără sex by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9945_a_11270]
-
artele și geografiile ei, arată acest penultim Secol 21 din 2006 tuturor celor pentru care, încă, a auzi o limbă e a face o călătorie. Drumul în apropiere, la vecini "exotici", îl ia în piept celălalt Secol, dedicat Chișinăului. Pe copertă, imaginea împodobită cu flori (un pod?) a unui papuaș, a unui băștinaș. Ciudat, dar motivat de opțiunea pentru ochelarii cu binoclu, prin care se vede o promițătoare lume nouă. O "planetă" de descoperit. Salutîri de la mare... Revista Ex Ponto, adevărata
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9955_a_11280]
-
să publice un roman care să te lase literalmente cu gura căscată. Nimic din preocupările și judecățile care îți deveniseră familiare ale agreabilului tău partener de discuții nu se regăsește în substanța ficțiunii. Realmente ai sentimentul că, în pofida semnăturii de pe copertă, noua carte a fost scrisă de altcineva decât de persoana pe care erai convins că o cunoști atât de bine. Întrebările firești pe care ți le pui după prima uimire sunt când a avut timp prietenul tău să se documenteze
Cămara secretă a prozatorului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9959_a_11284]
-
nimic la foiletare. Prilej, desigur de glosare, de fantazare și de categorizare pentru autorul articolului. În funcție de gabarit sau de potența financiară, în funcție de perspicacitate sau de frecvența dialogurilor cu mesageri ai altor lumi, practic, oricine își poate vedea numele pe o copertă. Copertă dincolo de care, e adevărat, nici cititorii nu se prea aventurează. Subscriu, din poignet și din sprânceana ridicată, pasajului final: "Nici o rudă, vagaboandă sau miliardară, nu poate concura, însă, cu editura Om sărac, om bogat, unde se publică lucrări științifice
Prin vulturi vântul viu vuia... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9988_a_11313]
-
la foiletare. Prilej, desigur de glosare, de fantazare și de categorizare pentru autorul articolului. În funcție de gabarit sau de potența financiară, în funcție de perspicacitate sau de frecvența dialogurilor cu mesageri ai altor lumi, practic, oricine își poate vedea numele pe o copertă. Copertă dincolo de care, e adevărat, nici cititorii nu se prea aventurează. Subscriu, din poignet și din sprânceana ridicată, pasajului final: "Nici o rudă, vagaboandă sau miliardară, nu poate concura, însă, cu editura Om sărac, om bogat, unde se publică lucrări științifice despre
Prin vulturi vântul viu vuia... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9988_a_11313]