1,826 matches
-
grijă era ca nu cumva printre ele să se afle și apeluri de la Jina sau Irene. Finalmente, Mary s-a decis să riște. Când și-a deschis telefonul, acesta a început să sune instantaneu. Mary n-a răspuns decât atunci când copilașul din separeul alăturat a început să se trezească, iar mama lui s-a întors să se uite urât la ea. Eu sunt, a spus apelantul și chiar dacă vocea părea să aparțină unei femei, Mary nu era absolut sigură că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
în compania prietenelor ? Noi credeam c-am fi niște eroine, i-a răspuns Mary cu blândețe. În cartea ta nu suntem. Mary a închis, și-a adunat toate ambalajele rămase de la mâncare și le-a îndesat în coșul de gunoi. Copilașul adormise la loc, iar maică-sa părea și ea că era pe punctul să tragă un pui de somn: părul îi atârna într-o poziție precară deasupra sandvișului cu pui. Alice avusese dreptate în legătură cu-n singur lucru. Orice acțiune are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
rezerva de sucuri fusese văduvită, iar în gunoi găsise mai multe cutii turtite de Pepsi. De ce nu ? a întrebat Danny, care stătea sprijinit cu coatele pe masă. Vocea i se modulase - deliberat, Jina era sigură - revenind la acel alto de copilaș, căreia mama rareori putea să-i reziste. Școala se termină într-o săptămână. Nu există nimic care să ne împiedice. Jina s-a uitat la Mike. Bărbatul îți ținea capul aplecat peste frunzele de salată pe care le toca atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
spital, Mike era deja plin de sânge, iar pielea i se făcuse de găină; n-a contat că Jina era o necunoscută - de data asta, Mike se aruncase complet în acțiune. Bărbatul i-a observat pistruii de pe nas, tunsoarea de copilaș și mâinile micuțe și s-a simțit aproape imponderabil, deconectat de orice mai exista în încăpere: singura lui legătură era cu ea. Jina a crezut că Mike a rămas cu ea din bunătate, dar adevărul era că bărbatul rămăsese pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și de foame și de frig. Nu s-ar mai fi mutat niciodată de-acolo dacă Pearl n-ar fi început să strige după el, dacă n-ar fi alergat prin pădure cu Andy în brațe, până când trupul micuț al copilașului a început să emane aburi - dacă n-ar fi fost confruntat cu gândul că era posibil ca încă doi oameni să moară în vreme ce se aflau în grija lui. Vai, Doamne ! i-a spus el Jinei. Nu ești o fantomă. Zach
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
lui era făcut pentru tratamente de șoc ca mersul cu barca motorizată sau dormitul pe pat de pietre. De când pusese piciorul în Idaho, nu-l mai supărase nimic. Îi plăcea priveliștea. Băiatul care, atunci când stăteai în picioare, arăta ca un copilaș, dar când era întins lângă tine, îl simțea aproape ca pe-un adult. Mike ? a spus Danny. După ce Mike a sărit în barca lui Ellis, s-a petrecut ceva ciudat. Prima vâltoare l-a băgat în sperieți, dar, de la a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
În profunzime, și poate să fi fost și acesta un efect al luminii. Clădirile erau de fapt așezate În zigzag și din orice parte le priveai, te frapau zidurile lor ce se proiectau pe albul imaculat al bolții cerești. Un copilaș bine Înfășat, lăsat Într-un cărucior roșu, urla de mama focului. Un tînăr roșu În obraji de frig, pe o bicicletă făcută dintr-un aliaj ușor și cu un sistem de transmisie strălucind de-ți lua ochii, pufni parcă dinadins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Bășicuțele se sparseră una cîte una și berea se transformă, sub ochii mei, În drojdie. Nu m-am clintit. Oare era dusă pe gînduri, supărată sau pur și simplu absentă? Buza de jos i se alungi ușor... parca era un copilaș gata-gata să plîngă și din unghiul din care Îi priveam capul Înclinat, i se vedeau nările - nasul ei avea o oarecare doză de impertinență. — Dacă e vorba de o bandă, mai e cum mai e, dar dacă nu găsim pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Intri în ele ca într-o saună semiînchisă, nici nu te încingi, dar nici nu îți deschizi porii. Trăiești la intensități călâi și spui, cel mult: o, ce interesant! 17 septembrie Am citit toată dimineața. Apoi am plecat la Maria. Copilașul venit pe astă lume abia de trei săptămâni dormea și, ce să facem noi în jurul pregătirii budincii de ciuperci? Am întrebat-o despre politica lor. Plecam deja de la flashuri: teama că un punct de vedere advers Guvernului Bush trece drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pici cu ceară. Dar povestirile despre partea de bucătăria lucrului sunt plicticoase. Oamenii consumă rezultate. Voi vedea eu ce o ieși. Azi am fost la o conferință despre feminismul victorian, dar de la care am ieșit prematur. Maria venise cu Codruț. Copilașul a tăcut el la partea introductivă, a avut un pic de răbdare și după, dar la un moment dat a cerut imperativ să se plimbe. Drept să spun, mi se părea mai plăcut să mă preumblu cu copilașul prin toamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu Codruț. Copilașul a tăcut el la partea introductivă, a avut un pic de răbdare și după, dar la un moment dat a cerut imperativ să se plimbe. Drept să spun, mi se părea mai plăcut să mă preumblu cu copilașul prin toamna bloomingtoniană. Mă încearcă o mare tristețe pe Gender Studies, așa cum sunt acum făcute în America. Te îneci în tema Sexualities. Da. Se pare că în războiul Sexul sau Capul, dat între conservatorism și feminism, bătălia actuală este câștigată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
vremea este atât de caldă, că la prânz stai în tricou. Doar densitatea frunzelor de pe jos, lipsă din copaci, te face să înțelegi că e toamnă. Până acum, clima este realmente superbă. Ne-am întors la mine să își alăpteze copilașul. I-am spus Mariei că de vineri, de când a venit prima oară să îi dea de mâncare lui Codruț la mine, ceva s-a schimbat în casă. Nu mai îmi e așa de străină. Imaginea unui copilaș care suge, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
să își alăpteze copilașul. I-am spus Mariei că de vineri, de când a venit prima oară să îi dea de mâncare lui Codruț la mine, ceva s-a schimbat în casă. Nu mai îmi e așa de străină. Imaginea unui copilaș care suge, e descutecit, tras de piciorușe („unu merge la purcei”... ah, Doamne, bunicile noastre ale tuturor!) umanizează locul, îi dă un anume sens viu. Dan cu Dylan erau la fotbal, ca băieții. Seara am fost la Adriana să facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lor au apărut la ușă cu pălării cu Spider și Iepuraș. Maria e un centru comunitar. Vine lumea la ei ca la Mecca, au mulți prieteni. Aseară, o doamnă care pleca la o petrecere a venit și și-a parcat copilașii peste noapte, prieteni cu Dylan. Din Iowa veniseră Melissa și Brian (arhitectul lor), niște tipi excelenți. Pe ei am stat să îi ascult cum cântau împreună cu Dan, o bluegrass music, extrem de rafinată și de cultivată, trecută prin școli înalte. Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
dus decât la două paneluri, unul despre prostituție în estul Europei și altul despre China. Maria a fost chiar foarte bună și mă tot întreb cum e cu putință o asemenea forță a naturii. Lucrarea asta a fost produsă când copilașul ei avea sub o lună, în plină lăuzie, când, în mod normal, mintea unei femei se distribuie între memoria pânteceului, senzația laptelui, dragostea cea nouă, oboseala permanentă. Fata asta alăptează la 9, își aduce copiii la doica negresă, unde mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
niciodată obosită: mă împingea înainte focul nestins al amărăciunii. Nu mi-am reprogramat ședința cu Neris Hemming și, abrupt, am renunțat să mai merg la întâlnirile cu Leisl. În prima duminică, m-a sunat Mitch. —Ți-am simțit lipsa azi, copilaș. Cred că o să iau o pauză o vreme. Cum a mers cu Neris Hemming? —Prost și nu vreau să vorbesc despre asta. Tăcere. — Se spune că furia poate fi benefică. E o altă etapă în procesul de doliu. —Nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ei, inventând scuze de fiecare dată când vecinii curioși o întrebau despre starea de spirit a lui Kulfi. La ce vă așteptați de la o femeie care are în pântece un copil ca un peștișor? Dar Kulfi nu se gândea la copilașul din pântece ca la un peștișor. Se gândea de-a dreptul la pești. La pești sub multe forme. La pești suficient de mari și de buni să potolească foamea care o copleșise în ultimele luni ca un val. Se gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
te înfofolești și bei o sticlă de scotch. Medicul recomandă o jumătate de sticlă, dar eu am vrut să fiu absolut sigur. Am renunțat la toate întâlnirile, am agățat cartonașul cu Nu Deranjați de clanță - și am adormit ca un copilaș înainte de ora zece. Ceasul meu de voiaj m-a anunțat că e ora opt și cincisprezece. Am sărit din pat, simțindu-mă plin de energie, ba chiar a-ntâia, uitând cu totul de sudorile care mă scăldau de obicei, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
domnilor. Nu citiți cărțile aici. Nu le citiți aici. Luați-le acasă. Cumpărați-le. Iată-mă deci în magazinul de pornografie, încercând să descopăr soluția. Răsfoiesc o broșură cu caste tipărită pe hârtie de calitate cu miros de ceară. Bunicuțe, copilași, excremente, închisori, porci și câini. O, lume, o bani. Bănuiesc că există oameni care doresc așa ceva. Bănuiesc că există oameni cărora le place așa ceva. Cererea și oferta, forțele pieței. Noi, cei de pe Pământ, suntem un echipaj foarte pestriț, la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
spus ceva pe care n-am mai reușit să-l înțeleg, cel puțin deocamdată. Mă scufundam rapid, înecat în minciună, candoare și întuneric. Selina închiriase o cameră unde m-a luat ca o mamă care avea în grija ei un copilaș. Probabil că am încercat s-o atrag într-o acțiune care să-mi aducă alinare sau răzbunare - sex, lovire, biciuire, viol: nu-mi amintesc exact ce-a fost și, oricum, n-are nici o importanță. După care am intrat în muierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și până la maeștrii pavoazărilor și discursurilor naționale s-a închegat o confrerie atotputernică. Și poemele. Și montajele. Și fotomontajele. Și tușele. Și retușările. Portretele pictate. Panourile gigantice. Grandoarea minciunii intens colorate, pretutindeni afișate. Fonduri erau cu nemiluita. Pe seama unor bieți copilași care tremurau în izmene, fote, bundițe și opinci ca să iasă cântecelul sau dănsulețul bine se agitau bine plătite șleahta specialiștilor în tocat bani și armia lihnită de profitori ai osanalelor. În spatele paravanului patriotic, s-au tocat și se toacă sume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
într-o pantomimă, câteva gesturi rapide. Mâna dreaptă sus, apoi la piept, capul întors spre stânga, cu un zâmbet cât mai larg. La un moment dat a strigat scurt: „Paulică, vino cu șoimu’!“. A apărut un alt ins, cu un copilaș de mână. Cei doi au venit drept spre mine. „Toarșu’ - mi-a spus cel care-l chemase pe Paulică - vă rog io, mă-nțelegeți, se face reportaj filmat în direct la televizor, ziceau că vine la opt, când își exprimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
intrat. Am votat în cabină cu șoimul în cârcă. Ajunși la urnă, copilul s-a aplecat cum trebuie, rămânând cu buletinele în mână, rânjind patriotic. Trei inși filmau de zor. O femeie de lângă urnă a dat să-l sărute pe copilaș. Înaintând spre noi, s-a oprit deodată locului și a rămas cu privirea țintuită pe șoldul meu drept. Instinctiv m-am uitat și eu într-acolo. În lumina orbitoare a reflectoarelor, în timp ce șoimul se chinuia să bage buletinul de vot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
refer la un alt fel de tată. Un tată cumsecade, știi dumneata. — Un tată cumsecade? — Da. Ca al dumitale. Un bărbat cu cap, cu inimă și cu suflet. Un om În stare să asculte, să călăuzească și să respecte un copilaș, și nu să-și Înăbușe În el propriile lui defecte. Cineva pe care un fiu nu numai să-l iubească fiindcă Îi este tată, ci să-l admire pentru că este cine este. Cineva cu care să-și dorească să semene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nici mai puțin decît un fiu secret al defunctului Julián Carax. De aici interesul nostru În a-i reconstitui trecutul și În a recîștiga memoria unui ilustru bărbat absent, pe care Parcele au ținut să-l smulgă de lîngă sărmanul copilaș. Părintele Fernando Își țintui privirea asupra mea, uluit. — E adevărat? Eu am Încuviințat. Fermín mă bătu pe umăr, mîhnit. — Uitați-vă la el, sărăcuțul, cum Își caută un progenitor pierdut În negura amintirii. Ce poate fi mai trist decît asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]