1,710 matches
-
dormeau de obicei acolo. Ne-am așezat pe ramurile mai groase, cu spinarea sprijinită de trunchi, încercând să găsim poziția cea mai puțin incomodă, în așteptarea zorilor. Trecuse de miezul nopții, când, în loc de gâfâit de lupi, am auzit zgomot de copite și scârțâit de roți. Anunțate de o tremurătoare geană de lumină roșiatică, s-au ivit câteva umbre de cai. Alaiul era deschis de doi purtători de torțe lungi și sfârâitoare; venea apoi un pâlc de lăncieri: însoțeau un car acoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de albine, usturimea pielii parcă ne stârnea și mai tare în ceea ce făceam. Fiecare dintre noi a căutat să pună mâna pe un cal pentru sine și pentru rubedenii, dar norocul ne-a părăsit. Animalele au început să dea din copite și să necheze, scăpându-ne din mână. Au devenit nervoși și cei aflați mai departe. Zăpăceala și zarva acelor nărăvași au atras atenția avarilor, făcându-i să se abată iute înapoi. Rotari a sărit pe un cal și a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în timp ce eu ceream iertare că l-am scăpat de pe cal. Rotari și-a vărsat focul strivind cu degetele un ram spinos de ienupăr. Tocmai voiam să ne-ntoarcem la cai și să ne continuăm fuga, când am auzit zgomot de copite. Mare ne-a fost mirarea văzându-l pe micul Gumbert străbătând acel drum de sub noi. Ne-am urcat pe cai și ne-am luat după el. A întors capul și ne-a recunoscut imediat, cu mare bucurie. După ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
forului ruinat. Plecasem din Cividale în zori și, călătorind la pas, am străbătut un pustiu de gheață. Aproape fiind de Aquileia, m-am oprit să privesc panorama abandonului, și inima mea s-a mâhnit. Ruine antice la tot pasul, și copitele calului au crăsunat solitare pe lespezile din fața bazilicii. Am îngenuncheat la poarta însinguratei și n-am reușit să mă rog; am reușit doar să mă întreb care era țelul adevărat al călătoriei mele. Sufletul meu s-a întunecat, și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
văzut cum plutesc și cum le pot mișca în ritmul valurilor. Era magie la mijloc, m-am gândit eu. Era ceva sacru. Am văzut animalele ținându-și capul deasupra apei, caprele, cu ochii larg deschiși, abia atingând fundul apei cu copitele lor. Apoi au venit câinii, care păreau că știu meșteșugul de a alerga și pe sub apă - dând cumva din picioare și sforăind, dar nu fără plăcere. Iată ceva încă și mai miraculos: câinii noștri știau să înoate, exact așa ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
copaci. Am înghețat de groază și am fi strigat, dar nici un sunet nu ne-a ieșit din gură. Un mistreț negru, uriaș alerga înspre noi. Am încercat din nou să țipăm, dar n-am putut. Nu se auzea decât zgomotul copitelor lui în iarbă, iar el alerga cu viteza unei gazele. Credeam că ne sosise ceasul, mi s-au umplut ochii de lacrimi, m-am gândit la mama și am simțit-o suspinând undeva în spatele meu. M-am întors, dar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
purcel cu cărnuri dolofane și spâne. Împreună cu tovarășii săi porcini, era dus la vale Într-un tunel enorm și Întunecat, cu pereți ruginiți, În formă de vortex. Curentul de apă care-l purta era slab, uneori izbutea să-și sprijine copitele pe sol; apoi venea un val mai puternic și iarăși cobora câțiva metri. Din când În când, vedea carnea albicioasă a unuia dintre tovarășii săi, aspirat cu violență În jos. Se luptau În Întuneric și În tăcere; liniștea era tulburată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
val mai puternic și iarăși cobora câțiva metri. Din când În când, vedea carnea albicioasă a unuia dintre tovarășii săi, aspirat cu violență În jos. Se luptau În Întuneric și În tăcere; liniștea era tulburată doar de scurtele scrâșnete ale copitelor ce se frecau de pereții metalici. Pierzând Înălțime, distingea totuși, venind dinspre fundul tunelului, un zgomot surd de mașini. Își dădea seama treptat că vârtejul Îi sorbea Înspre niște turbine cu elice enorme și tăioase. Mai târziu, capul său tăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ciugulea. Erau la numai câțiva pași de lupta de sânge În care unul de-al lor fusese Încolțit, dar niciunul nu-i alerga În ajutor. Dacă ar fi pornit măcar doi sau trei peste lupi, i-ar fi jucat În copite și i-ar fi făcut una cu pământul, salvându-l pe fârtatul lor, dar ei nimic! Lucrul ăsta l-am văzut de copil și mi-a rămas bine Înfipt În minte. Mai Întâi am aflat că, dacă era rău și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
camion a căzut pe asfaltul Înghețat. Aerul e cenușiu Închis ca o căptușeală de palton. Un animal mai pirpiriu ar fi izbutit să se ridice În picioare, dar matahala asta, cu coapsele lui uriașe, nu poate decât să‑și agite copitele În vânt. Calul cu coamă lungă, din rasa Percheron, cu ochii Înspăimântați și venele ca niște funii, ar fi avut nevoie de un uriaș ca să‑l salveze, dar mica mulțime Îngrămădită la colțul străzii nu putea decât să strige felurite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
sânii în căușul palmelor. Încerca să se miște, dar o putere grozavă îl țintuia locului. Dădu să ridice mâna, să-și șteargă transpirația. - Fără cruci!, țipă insul. Fac alergie și devin agitat. Reuși să-și scoată cizma. Îi arătă meseriașului copita. - Potcoave de douășpatru, comandă el. Cu zece caiele, nu mai multe! Player cu papa Popa Băncilă aproape că adormise. Plecaseră toți. Rămăseseră numai rubedeniile, retrase în bucătăria de vară. Vorbeau repezit, împărțeau ceva, făceau socoteli, nu reușea să deslușească ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în mine, corbiii corbiilor și aprinșii aprinșilor, popânzoii tarlalelor și totimea șerpoaicelor goneau în vintrele mele, tăciuni de oțel încins, bulgări de stele negre, nesătui și spăimoși, îi răsazvârlea Macatist în mine, de urlam că credeam că jucau ăia cu copitele în afundul meu, împungeau cu coarnele să-mi iasă prin țâțe, prin ochi, prin urechi, peste tot unde căta și nu găsea scăpare, băga Macatist toți ăia în mine, îi îndesa, îi colcăia, îi răsturna, era tartorul lor și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în mormântul alogen de la Tuzla - Tatarbunar (Odessa). 2.2.1. Inventar funerar Multe din descoperirile funerare alogene erau situate în interiorul unor movile, la adâncimi care variau între 0,65-1,15 m. Inventarele aveau de regulă ofrande animale, de la cai (cranii, copite, sau alte părți din corp). Din cele nouă morminte alogene, doar în cinci s-au găsit oseminte de animale, însă prezența potcoavelor și a zăbalelor sunt dovezi suficiente pentru a presupune existența cailor și în celelalte. Ofrandele de cai erau
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
pe covor să dai, țațo, pe covor... Neam de mai deslușeai restul obligațiilor enumerate. Ispititorul cotea deja pe Lizeanu, prelungindu-se prin canionul adânc al liniei de tramvai, reflectîndu-și imaginea în pârâul călâi din căușul rețelelor de canalizare, scăpărând din copite, electrocutând la trecătoare și înfiorînd la bețivani. Prin dreptul cinemato- 15 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI La nivel omenesc, această carte este un dar de dragoste destinat Prințesei Luciana-Crina Această scriere face parte din ciclul de romane intitulat: Armaghedon
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
răzor chiar în inima unui titlu ce anunța că, "din acest moment, intrăm într-o etapă superioară a construcției societății, în care avem de rezolvat probleme hotărâtoare, într-un spirit revoluționar și militant". Își dezbrăcă fluierând blana, coada, coarnele și copitele și săpă grăbit cu un cuțitaș o groapă măruntă, împingîndu-și înăuntru accesoriile făcute sul, învelite în blana cu păr negru, lucind murdar și stins precum floacele unui câine, înnodate strâns cu mânecile fără manșete, și astupîndu-și-le cu mișcările ritmate ale
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sonoră a unui hîșcîit ca de insectă. Dinspre foaiere, la parterul lambrisat și aurit, penetrând draperiile, se zvârcoliră pe parchetele întunecate șerpii de lumină vopsiți într-un purpuriu vorace, vătămător. Explodară apoi înăuntru amalgamurile de mirosuri, pomezi ieftine, parfum rafinat, copită despicată și deodorant BOB, semne că măgădăii se clintiseră dintre tejghelele și tonomatele lor, doldora de o muzică putredă, parkinsonică, și-și cărăbăneau acum trupurile angrenate în gheme uriașe către sala de proiecție. În atmosferă sfârâia zăpușeala. O legătură de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a blândului nostru frățior, has-Satan. Că iară i-ați sîcîitără pe domnii de la etaje și nici n-ați priceputără că Părințelul s-a azvârlit în vâjâială artistică la București... - Păi nu se duce el la București, cum se duce noada, copita ori șezutul vostru la băi?!... - Păi nu e Bucureștiul adevărata capitală artistică a lumii, așa cum e cârligul pentru undiță, marca pentru scrisoare ori mirodeniile pentru cîrnați?! O să vă mușcați mâinile de uimire atunci când veți adulmeca năvodul, burdușit numai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ca nimeni să-și facă insomnii din chestiunea aceasta, dar noi deja aruncasem vreo trei, încă de pe vremea când dumneavoastră, ca să mă exprim așa, exclamați: "Uite, mamă, militarii!..." (E-te-te! A prins și asta ceva din trăznitura de copită a Patriciei.) - Nu e vorba de militari. Nu e vorba nici măcar de ce exclamam eu, doamnă Cocondy. Când dumneavoastră azvârleați muntele ăla de minuni ale tehnicii, adevărat, eu o spuneam, la grădiniță, pe aia cu "Șoricelul mititel". Vi-o mai spun
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se foiră ușor consternate. Uitîndu-se de data aceasta, dânsele la el, să vadă dacă glumește. Patricia, nelăsând să-i treacă, nici acum, degeaba apele pe la moară, examinîndu-l ca pe un microorganism și trăsnindu-l, când se aștepta mai puțin, cu copita ei verbală. - Tinere, în orice stat, un testament, autentificat de un stat, (oricît ți s-ar părea de nărod) e legat, din păcate, de statul respectiv. Așa că, deși mulți nu-și fac vreun hobby din buna creștere, de autorități este
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu el ca și c-un infractor. Îți va răspunde ca un infractor. Trebuie să-l lămurim întîi deslușit care-a fost zarva. Și care sânt stricăciunile pe care le-a stârnit. - Albule! Lasă-mă să-i trag, încet, o copită. Că-l deslușesc eu. Trag o copită și el om de treabă se face! - Nu-i trage nici o copită. - Comprim eu? - Lasă-l pe Jean. Nu comprima tu... Tovarășul director adjunct. Predoleanu... - Merci. - Tovarășul director adjunct Predoleanu, zise slugarnic și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Îți va răspunde ca un infractor. Trebuie să-l lămurim întîi deslușit care-a fost zarva. Și care sânt stricăciunile pe care le-a stârnit. - Albule! Lasă-mă să-i trag, încet, o copită. Că-l deslușesc eu. Trag o copită și el om de treabă se face! - Nu-i trage nici o copită. - Comprim eu? - Lasă-l pe Jean. Nu comprima tu... Tovarășul director adjunct. Predoleanu... - Merci. - Tovarășul director adjunct Predoleanu, zise slugarnic și profesorul de construcții metalice. - Ne oprisem la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
care-a fost zarva. Și care sânt stricăciunile pe care le-a stârnit. - Albule! Lasă-mă să-i trag, încet, o copită. Că-l deslușesc eu. Trag o copită și el om de treabă se face! - Nu-i trage nici o copită. - Comprim eu? - Lasă-l pe Jean. Nu comprima tu... Tovarășul director adjunct. Predoleanu... - Merci. - Tovarășul director adjunct Predoleanu, zise slugarnic și profesorul de construcții metalice. - Ne oprisem la inspirația dumitale, Lupașcule și la boabele de piper... La nici două ore
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să-i salte, chiar din acea clipă, în funcțiile lor, pe alții, cu mult mai înfometați și mai îndîrjiți. Nici nu apucaseră bine pistolarii Partidului să debaraseze Sala Palatului de activiștii decedați, înjugîndu-li-se la furca picioarelor și remorcîndu-i apoi de copitele pantofilor stas, că, prin aceleași uși laterale pe care unii ieșeau, își făcură apariția, săltând, înmărmurind și mai adânc asistența și escaladând glonț treptele ce 401 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Editor: VALENTIN NICOLAU Redactor: DANA-ELIZA GHINEA Tehnoredactare computerizată
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
bronz. De obicei oglinda liniștită a apei din bazin nu era tulburată de nicio tresărire, aruncând străluciri adânci învăluite în misterele rezolvate din viața elevilor. Cunoștea fântâna atât de bine! Pan imperturbabil cânta melodii neauzite, în vreme ce silfidele extaziate îi mângâiau copitele, cu toți nepăsători la agitația din jur. Semizeul din bronz și acum face în ciudă trecătorilor, cântându-le din nai frumoaselor despuiate și tratând cu indiferență capriciile anotimpurilor. Cealaltă latură a Teatrului era în stăpânirea unor decoruri uriașe din placaje
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
moțăiră cu ochii deschiși. Femeia îmbuca deoparte. Se uita rar spre Grigore și întingea miezul de pâine în resturile răcite. Se auziră cocoșii din mahalalele vecine. Dinspre câmpul întins și pustiu al Cuțaridei, mai răzbeau înjurăturile căruțașilor. Glodul răsuna sub copitele cailor. Într-o parte se deslușeau câteva străzi înguste cu case joase. Când își adusese Grigore nevasta și lopata să-și sape bordeiul, împrejur nu era țipenie de om. Un an de zile păzise singur tinichelele gropii și gura ei
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]