2,406 matches
-
în vreme ce româna nu are o asemenea regulă, astfel încît între pronunția din limbile europene și scrierea românească cu z există o deplină concordanță. 396 Spațiul mioritic, în Lucian Blaga, Opere, vol. IX, p.313 ș.u. 397 Vezi pentru aceasta Corpus des oeuvres de philosophie en langue française, Fayard, Paris, 1987. 398 Vezi Dumitru Stăniloaie, Ortodoxie și românism, Tiparul Tipografiei Arhidiecesane, Sibiu, 1939. 399 Vezi Mircea Vulcănescu, Dimensiunea românească a existenței, Editura Fundației culturale române, București, 1991. 400 Deși cu audiență
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Ochiul Orb, George Vulturescu s-a realizat plenar. Într-un text final (predominant în proză), o propoziție sună a deviză orgolioasă: "Vreau poetul unic, singuratic, nemultiplicabil". Afirmație-program! Lectorul va descoperi în volumele acestui original cătător de comori un micro-tratat, un corpus compact despre încântările și servituțile creației; o lecție fremătândă despre viață și idealități, despre Poezie ca mod de existență, ca iluzie salvatoare. INDEX OPERUM IO(A)N ALEXANDRU Topa-Mică (Cluj): 25 dec. 1941 București, 15 sept. 2000. Cum să vă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
afirmă că modul de gîndire economic "sugerează mai degrabă o abordare decît un set de concluzii (...), un set de concepte derivate dintr-o presupoziție fundamentală" (p. 20). Tot el citează din John Maynard Keynes astfel : "Teoria economică nu oferă un corpus de concluzii stabilite, cu aplicabilitate imediată la nivel de politică economică. Este mai degrabă o metodă decît o doctrină, un mecanism de gîndire, o tehnică de cugetare care îl ajută pe deținătorul ei să tragă concluziile corecte". Lucrurile încep să
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
aceste producții de tonalitate istoriografică, chiar dacă apariția lor este mult posterioară evenimentelor, nu au fost receptate mai întâi de cititori ca mărturii ale suferințelor îndurate, susceptibile să le întărească și perenizeze memoria. De fapt, odată cu ele, ne aflăm în fața unui corpus care se prezintă în primul rând ca relatarea unei istorii de suferință, ca și cronicile Cruciadelor, care l-au precedat, sau ale persecuțiilor cazace, care-i sunt posterioare. Acest corpus evocă, de asemenea, elegiile și rugăciunile de penitență în formă
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
perenizeze memoria. De fapt, odată cu ele, ne aflăm în fața unui corpus care se prezintă în primul rând ca relatarea unei istorii de suferință, ca și cronicile Cruciadelor, care l-au precedat, sau ale persecuțiilor cazace, care-i sunt posterioare. Acest corpus evocă, de asemenea, elegiile și rugăciunile de penitență în formă mai tradițională. Însă, în general, noile povestiri nu se mai integrează în liturgic precum alte componente ale istoriei de suferință. Și, în afara anumitor caracteristici care le apropie de scriitura istorică
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
opt autori, cinci sunt exilați sau descendenți ai exilaților din Peninsula Iberică. În afară de cretanul Capsali, numai doi provin din medii ne-sefarde (Mantova și Praga), iar cel de-al doilea, David Gans, a asimilat lucrările predecesorilor săi sefarzi 53. Acest corpus de natură istoriografică reprezintă una dintre reacțiile la suferințele cauzate de cataclismul expulzării. Dacă unele dintre aceste opere conțin accente mesianice la înălțimea deznădejdii provocate de expulzare și de multiplele ei repercusiuni, stârnind teama unui eventual abandon al lui Dumnezeu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
religioase evreiești cu privire la alimentație. x Daniel, 12:3, 2. y II Ba 20:2. z Iudaismul rabinic este curentul, moștenitor al fariseismului, care se conturează la sfârșitul perioadei antice, după anul 70, și a cărui gândire se cristalizează în marile corpusuri clasice din epoca mishnică și talmudică. aa TB, Shabat 55a. bb În ebraică: isurei ahava, literal "suferințe din iubire". cc Geneza Rabbah 9, 8 (despre Gen. 1:31). dd TB, Berakhot 5a; Tanhuma, Shemot 1. ee Vezi, de exemplu, Midrash
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
opusă creștinismului în ascensiune. Cea mai mare parte a acestor scrieri s-a pierdut, iar puținul care ne-a rămas ne-a venit pe filieră greacă, latină sau ara-bă. Cea mai cunoscută lucrare dintre cele păstra-te o constituie, desigur, Corpus hermeticum, nume generic pentru o culegere de învățături, un tratat intitulat Definițiile lui Asclepios, apoi tot o culegere realizată de Patricius, cu numele de Nova de Universis Philosophia, precum și un Discurs despre sufletul omenesc. Numele lui Hermes a fost asociat
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
la Definițiile lui Asclepios, singura lucrare care se găsea pe atunci în traducere latină. Alți autori din epocă menționează și Divinul Poimandres. Dar filosofia lui Hermes Trismegistul a ajuns să fie mai cunoscută în Occident abia după ce Marsilio Ficino traduce Corpus Hermeticum în 1463, influențînd pe foarte multă lume. Pentru renascentiști, Hermes era "intelectul zeificat", reprezentînd "calitatea abstractă" a înțelegerii. Pe piatra de la Rosetta, el este numit "Cel de două ori mare". Însă, potrivit Tabulei Smaragdina (Editura Herald, București, 2007, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
sărbătoarea tradițională de consumul actual, acesta din urmă fiind o chestiune de ordin privat și material, pe când sărbătoarea e colectivă și rituală. Totuși, similitudini există. Tot așa cum sărbătoarea are, simbolic, menirea de a reda viața, după haos și moarte, unui corpus social, actul consumului vizează, prin căutarea noutății, să redinamizeze complexul aici-acum, să exorcizeze uzura timpului individual, să reintensifice durata. Dacă universul consumului nu poate fi separat de raportul cu lucrurile, preocuparea pentru timp constituie acum, în mod paradoxal, motivația lui
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
supunând istoria disciplinei sale tirului încrucișat al unui demers critic în măsură să justifice felul în care este scrisă. Care sunt oare motivele pentru care filosofia neglijează predarea istoriografiei sale? Există oare vreun interes ca secretele de fabricație ale unui corpus unificat să rămână tăinuite? Ce anume ascunde voința de a ține departe de luminile rațiunii procesul de elaborare a unei istorii a filosofiei prezentate ca fiind unică și exclusivă, canonică și obiectivă, univocă și de necontestat? Pentru că degeaba caută cineva
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
care domnește de altfel psitacismul. Informații de importanță majoră fac obiectul unei contestații: care este partea voluntară a acestei ocultări? Și unde sunt roadele efortului unui inconștient istoriografic? Să rămânem cu exemplele la Antichitate: de ce este oare întreținută ficțiunea unui corpus închis al autorilor presocratici, în ciuda caracterului ireductibil al celor circa o sută de persoane înrolate în această armată haotică, dintre care unele nici măcar nu aparțin periodizării revendicate? De ce oare Platon nu-l citează niciodată pe Democrit în operele sale complete
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
gândirii cirenaice în toate dialogurile lui Platon? Gânditorul din Cirene apare în ele o singură dată, dar și atunci este tratat cu răutate: Platon subliniază absența lui nedemnă în ziua morții lui Socrate... Același lucru în ce privește inexistența filosofilor cinici în corpusul filosofului idealist. Ce să credem despre informația care-i prezintă pe sofiști ca pe niște vânzători de relativitate, când numele lor sunt reduse la cele servind drept titluri dialogurilor lui... Platon? Cum să apreciem, în acest context, gândirea majoră a
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
în această Contraistorie a filosofiei! - drept predecesoarea hedonismului. În depozitul de gunoaie al orașului părăsit după schimbarea sistemului de irigații legat de revărsările Nilului au fost găsite și alte papirusuri... A doua arheologie are ca obiect o carte sau un corpus filosofic. La fel ca pe un șantier de săpături, sunt cercetate operele ce au supraviețuit, cu creionul în mână, în așteptarea apariției frazei, cuvântului, ideii, expresiei, a fragmentului de paragraf sau a orice altceva care să acționeze ca un stimul
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
un beneficiu utilizatorului. Contextul de origine - cel al producției - dispare sub un context de ocazie. O școală filosofică ține de anumite condiții particulare: un inițiator, un fondator, un loc, un oraș, o sensibilitate, niște epigoni, niște dușmani, niște adversari, un corpus, discipoli, adepți credincioși sau necredincioși, ortodocși sau heterodocși, niște exerciții spirituale etc. Textul trimite la acele momente care o fac posibilă. Când citatul constă într-o frază, el nesocotește contextul și o așază într-o perspectivă nouă, menită să genereze
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
care o fac posibilă. Când citatul constă într-o frază, el nesocotește contextul și o așază într-o perspectivă nouă, menită să genereze contradicții, neînțelegeri, trădări și alte distorsiuni păgubitoare. Să ne gândim numai la problemele cu care se confruntă corpusul presocratic: descoperit întâmplător, păstrat în mod aleatoriu, utilizat în mod arbitrar și reciclat în mod subiectiv, pare puțin probabil să se mai poată face o lectură a sa demnă de așteptările momentului grec. Astfel încât ne găsim în poziția unei obligații
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
în enciclopedii și manuale, așa cum este predată și modelată în universitate, așa cum este editată, difuzată și promovată, se confundă cu cea a învingătorilor. Nicio milă pentru învinși, care sunt disprețuiți, uitați, neglijați. Mai rău: care sunt discreditați prin caricaturizare. Astfel încât corpusul presocratic în versiunea lui hedonistă este ruda săracă atât în învățământ, cât și în editare. Drept urmare, conceptele esențiale care-l definesc nu sunt abordate cu seninătate: cum să interpretezi cuvântul materie? Cum să gândești atomul? În ce termeni se poate
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
sub aceeași etichetă prezintă o utilitate neîndoielnică: e mai ușor după aceea să te delimitezi de ei... Așadar, Democrit. Impresionantul volum din colecția Pléiade care conține ansamblul scrierilor și fragmentelor rămase de la filosofii cuprinși la rubrica „presocratici” propune și un corpus de texte aparținând filosofului din Abdera. Bunul-simț ar impune ca la această rubrică să fie inclus oricine a gândit, scris și activat înainte de Socrate - înainte de data lui de naștere, de apogeul lui sau de moartea sa, după caz. Iată datele
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
remarcă și nu se abate de la regulă, instalându-l pe Democrit în această relație de supunere față de Socrate. Toți cei care se ocupă de filosoful materialist constată, bineînțeles, falsul, dar nimeni nu-l înlătură scoțându-l pe Democrit din acest corpus în care este înecat pentru a i se interzice să navigheze sub propriu-i stindard. Pierdut în masă, el pare mai ușor de evitat. Pentru că iată rațiunea acestei escamotări: adversarii filosofului au tot interesul să nu-l scoată în evidență
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
la o adică, ne permit să-l studiem astăzi cu o reală eficacitate - chiar dacă, în fragmente, etica apare ca o rudă săracă, în vreme ce fizica ocupă un loc important. Cum piromanii n-au putut face chiar tot ce și-au dorit, corpusul democritian rămâne considerabil, de vreme ce reprezintă 20% din totalitatea fragmentelor presocratice, pe când lui Heraclit îi revin 6%, iar lui Parmenide 3%. Cu toate acestea, bibliografia lucrărilor care-i sunt consacrate rămâne descurajant de săracă. (Să nu mai vorbim de Leucip, căruia
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
renunțarea și alte virtuți care micșorează. Cum ar putea un discipol al filosofului Numărului să se închine gânditorului Atomului? Nu vom ști niciodată, pentru că nu ne-a rămas de la el decât un text care, efectiv, permite integrarea lui Hipparh în corpusul autorilor hedoniști și justifică plasarea autorului său printre discipolii lui Democrit. Tratatul lui Hipparh ar putea ține de genul imitației, frecvent practicat în lumea antică, în care nu prea existau cultul proprietății intelectuale, pasiunea pentru dreptul de autor sau religia
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
animal lipsit de orice simț moral și de orice considerație pentru aproapele său. Această caricatură îi amuză pe cei care vor să se dispenseze astfel de o analiză, de o critică și de un real efort de reflecție asupra unui corpus căruia îi refuză până și dreptul de a fi așa ceva. Pe scena socratică se joacă o piesă la fel de serioasă ca în tratate, disertații, expuneri și alte forme recunoscute în cadrul profesiei... 5 Proxenet al înțelepciunii? Banii, iată primul casus belli! Pentru că
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
servește mai degrabă la a-i pune laolaltă în mod artificial pe niște indivizi ce au ca unic punct comun faptul că s-au născut la Cirene - azi o regiune din Libia - decât la a califica niște filosofi al căror corpus însumează viziuni despre lume asemănătoare, apropiate, deosebindu-se doar datorită câtorva evoluții sau transformări. Unii tremură deja la ideea că Aristip din Cirene tatăl, din care s-a născut Aristip Metrodidactul într-o a doua generație - și Arete (Virtutea!), fiica
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
lui Platon dovedește inexistența tezelor cirenaice în momentul în care acesta scrie dialogul Philebos, consacrat totuși în exclusivitate problemei plăcerii. Am văzut în ce măsură această omisiune s-a datorat mai curând unei perfidii ideologice voluntare decât inexistenței în epocă a unui corpus demn de acest nume. În schimb, așa cum o atestă fragmentele, ceea ce subzistă la rubrica filosofilor cirenaici seamănă cu un han spaniol în care nu găsești decât ce ai adus: Aristotel, nu Stagiritul, ci cel născut în Cirene, Antipatros, Aristoxenos, Dionisie
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
deschide ochii tuturor celor care cred că vor obține plăcerea lăsându-se în seama dorințelor când, de fapt, el înseamnă în primul și în primul rând stăpânirea dorințelor, dominarea, conducerea lor. Hedonismul obligă la forță și nu tolerează nicio slăbiciune. Corpusul cinic rămâne incert. Dispunem de o mână de fragmente care permit niște concluzii asupra subiectului. Abia niște conjecturi, niște ipoteze, niște supoziții. Un text ciudat al lui Diogene Laertios - îndepărtat fără nicio explicație de critica universitară cu un simplu gest
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]