1,399 matches
-
du vin", nr.37. COTEA D.V., BARBU N., GRIGORESCU C.C., COTEA V.V. (2000), Podgoriile și vinurile României, Ed. Acad. Rom., București (605 p.). FLOREA N., BARBU N. (2002), Învățământul pedologic în universități, în "Știința solului în România în sec.XX". COTEA D.V., BARBU N. ș.a. (2003), Viile și vinurile din România, Ed. Acad. Rom., București (390 p.). DONISĂ I., UNGUREANU AL., BARBU N. (2004), Profesorul Gh.I.Năstase (1896-1985) o viață și o operă închinate neamului românesc și științei geografice. COTEA D.V.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
XX". COTEA D.V., BARBU N. ș.a. (2003), Viile și vinurile din România, Ed. Acad. Rom., București (390 p.). DONISĂ I., UNGUREANU AL., BARBU N. (2004), Profesorul Gh.I.Năstase (1896-1985) o viață și o operă închinate neamului românesc și științei geografice. COTEA D.V., BARBU N. ș.a. (2005), Podgoria Cotnari-Monografie istorică geografică, viticolă și oenologică, sub tipar, Ed. Acad. Rom., București (655 p.). LIXANDRU GH., BARBU N. (2005), Haralambie Vasiliu ctitorul învățământului superior agronomic din Moldova, în Analele Șt. ale Universității din Chișinău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
Iași, fotografia astronomică și s-a preocupat de fotometrie stelară vizuală extrafocală. S-a îngrijit de șlefuirea și parabolizarea cu mijloace proprii a unei oglinzi de telescop și construirea unui astrograf. Prin grija profesorului Victor Nadolschi, Observatorul ieșean obține ecuatorialul cotit Zeiss și un mic ecuatorial Zeiss, precum și un microfotometru fotoelectric Zeiss. Pentru meritele sale în acest domeniu a fost ales membru activ al Uniunii Astronomice Internaționale (1958ă. Paralel cu munca didactică și științifică, Victor Nadolschi s-a ocupat, în timpul
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
tradiționaliste interbelice. Impactul cel mai puternic asupra vieții intelectuale a provenit dinspre gruparea condusă de Nechifor Crainic în jurul revistei Gândirea ce explora spiritul românesc sub flamura trăirilor mistice și religioase și a folclorului primitiv, debutând în stil eclectic, chiar filomodernist, cotind spre tradiționalism abia din 1924. Noua generație resimțea imperios nevoia detașării față de înaintași, dar și față de cursul evolutiv al istoriei țării. Dilema între cantonarea în trecutul național și ancorarea în spiritualitatea europeană părea că își găsește soluționarea, în variantă gândiristă
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
oamenilor’’ iar în epistola către galateni nu se laudă ,,cu altceva decît cu crucea Domnului nostru Iisus Hristos prin care lumea este răstignită față de mine și eu față de lume’’, cînd este încolțit și pus în lanțuri de către teocrația mozaică o cotește plin de viclenie și spune că nici usturoi nu a mîncat, nici gura nu-i miroase. În Faptele apostolilor vrea să îi convingă ce iudeu sadea și cu credință în Tora este el: ,,23,4 Am prigonit pînă la moarte
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
voluptate cu câtă îi învață pe alții. Reușește ceea ce puțini fac în cultura română: să articuleze cunoașterea de tip științific cu cea de tip teologic. Fibra sa este imersată în cultură, de aceea nu se poate scutura de aceasta atunci când cotește spre religie. Are o viziune integratoare asupra cunoașterii, toate teoriile moderne pe care științele le formulează sunt la el împachetate într-o convergență care duc spre Dumnezeu. Nimic nu este de lepădat la Steinhardt, nici arta, nici matematicile, nici științele
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
și cu știința de a duce ispititor mâinile să acopere fața înainte de a plânge. Apoi, pentru că și cel mai bun prieten al său, durduliu și pistruiat, ajunge să o mierlească. Să dea ortul popii. Să treacă la Hades. Să o cotească. Cu iubita lui hipioată, e simplu. Și ea alerga după un chel tatuat care aflase deliciul de a o părăsi din când în când. La răstimpuri deci, numai când era părăsită, iubita lui hipioată, îl vizita pentru a afla consolare
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
cor.). Nu găsesc nicio pompă de bicicletă. Porcul stă frumos în cufăr. N-am echilibru, drumul e plin de gropi. N-am putere în mâna dreaptă. Mă străduiesc. În scurt timp ajung la lăptărie, închis, mort. Locuința e goală. O cotesc pe un drumeag, ajung la o căsă verde de lemn. Bat în ușă. Iese o bătrână înaltă și slabă. Mă întreabă dacă sunt "de la primărie". Zic că nu, îmi dă drumul înăuntru. Mă servește cu o cafea. Caută o cutie
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
prin 1908, în luna august, vară călduroasă, începuseră să se coacă perele și harbujii. Într-o zi, așezat în căsuța lui moș Gavril, bărbatul mătușii Irina, sora tatei, echipat cu ce aveam pe mine și fericit, ieșim pe bariera târgului, cotim la dreapta și intrăm pe drum de cară spre lunca Prutului. Plecasem de la moș Gavril destul de târziu, căldura se făcea tot mai mare și pe câmp, spre Lunca Banului, începuse să tremure apa morților. Câinele se ținea mai mult în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
în grijă și pe mine cu torhaturi cu tot în sama lui Dumnezeu, îmi lepădă câteva cuvinte din care am înțeles că lipsește două zile și că are să spună și celor de acasă să nu aibă grijă, dă bici calului, cotește la stânga și se tot duce pe drumul Hușului. Eu mirat și destul de neliniștit de rămânerea de unul singur, ascult uruitul căruței până se pierde în depărtare, pe urmă-l văd și pe cotei zbuciumându-se în curmeiul care-l lega
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
profesional. La conu Vasile Pogor, pe ulița Coroi. Pe ulița Coroi mergem. Hai, Ducipal! Plecăm în trapul mărunt dar spornic al Ducipalului lui Mișa și pe nesimțite intrăm pe Podul Verde, cum se chema la începuturi bulevardul Copoului. Numaidecât o cotim la dreapta, pe ulița Coroi. De departe se văd ferestrele casei lui conu Vasile, luminate ca de sărbătoare. În odăile de sus, mare animație. Ne oprim la poartă. Eu îndrăznesc să fac câțiva pași până sub ferestre. Mă opresc și
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
învechit în hrubele cele suprapuse... Nu-i nevoie să-i spun lui Mișa pe unde să mă ducă, pentru că mehenghiul știe mai bine ca mine. Îi cunoaște pe junimiști cu tot cu năravuri și păcate. Coborâm pe la poarta lui A. D. Xenopol și, cotind-o pe lângă Spiridonie, numaidecât ajungem la Universitatea veche. La câțiva pași mai încolo, intrăm pe ulița Dâmbu și, după un scurt urcuș, cotim la stânga, pe strada Rece. Ne aflăm între cei doi iepuri despre care am vorbit. În dreapta se găsește
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
ca mine. Îi cunoaște pe junimiști cu tot cu năravuri și păcate. Coborâm pe la poarta lui A. D. Xenopol și, cotind-o pe lângă Spiridonie, numaidecât ajungem la Universitatea veche. La câțiva pași mai încolo, intrăm pe ulița Dâmbu și, după un scurt urcuș, cotim la stânga, pe strada Rece. Ne aflăm între cei doi iepuri despre care am vorbit. În dreapta se găsește casa lui Io Spako alias Ștefan Vârgolici, despre care aflu că e plecat în capitrală, la Ministerul Instrucției Publice, unde are niște treburi
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
călugăr grăbește pe aleea principală spre biserică. Poate știe ceva de copăceii cu fructe? „Știți, ăștia sunt copaci din aceia, fără nume.” Dinspre birourile editurii, vine un tânăr, suflându-și în palme de frig. Trece pe lângă copacii cu fructe și cotește spre Stăreție. Știe el ceva despre numele acestor copaci? „Vedeți, ăștia nici nu sunt copaci propriu-zis. Sunt și ei așa ceva, fără nume.” Copăceii își clatină trist colorata podoabă de fructe. Zăpada nu-i sperie. Așteaptă. Asemeni lor, întâlnești câteodată, un
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
și să-i conducă mai bine spre descifrarea sensului sintagmei parafrazate: cerul deasupra lor și cultura din ei. DE LA MUZEUL DE ISTORIE NATURALĂ LA ESTETICA NATURII Trecătorului străin pe strada Independenței, care se întinde ca o panglică lată, dreaptă, puțin cotită spre capăt, în stânga înălțându-se Universitatea de medicină și farmacie "Grigore T. Popa", în prim plan Piața Națiunilor Unite și grupul statuar cu flacăra veșnică, de la Piața Eminescu, străjuită de frumoasa și impunătoarea Bibliotecă centrală ce poartă numele poetului național
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
echilibrat, intervine cu mici observații, dar ține bine cumpăna între luciditate și iluzii. Vorbește academic Const. Ciopraga, vorbește și Liviu Leonte, solemn și rar, vorbește și Ioan Holban, aplicat și cu bun-simț critic. Este rugat să intervină și Valeriu D. Cotea, o face în stilul lui fin-ironic. Zice că pălăria-i prea mare pentru a intra pe terenul literaturii, nu cunoaște regulile critice, specialitatea lui e complet opusă. Unul dintre profesorii săi de liceu, pe vremuri, ce vremuri!, susținea că potrivit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
icoana, cu basmul și poezia, cu pomelnicul și rugăciunea. Ca strănepot al Vrâncioaiei statornicit în Iași, constant animat de mai bine și mai frumos, închin un pocal de suflet curat și rostesc: cinste ție, măreață Cetate a Moldovei! (Valeriu D. COTEA) Da, Iașii sunt un oraș al cărui farmec indefinisabil a fost resimțit și de alții, înaintași sau contemporani, localnici sau de aiurea. Un farmec aproape morbid planează în aerul acestui târg. Iașii mi se par mai exotici decât Honolulu sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
19 CONTE, Rosa del, 53 CONȚESCU, Elena, 104 CORBU, Daniel, 114 CORDUNEANU, Constantin, 155 CORDUN-TĂRĂBUȚĂ, G., 255 CORELLI, St., 190 CORNEILLE, Pierre, 59 COȘEREANU, M., 106 COȘEREANU, V., 254 COSMOVICI, Jean, 154 COSTIN, Miron, 25, 64, 76, 80, 81, 216 COTEA, Valeriu D., 124, 156 COVĂTARU, Dan, 26 COZMEI, Mihai, 255 CRĂCIUN, Boris, 255 CRĂCIUN, Georgeta, 256 CRAINIC, Nichifor, 69 CREANGĂ, Ion, 25, 30, 64, 68, 69, 70, 72, 81, 87, 130, 154, 201, 257, 258 CREȚU, Bogdan, 114 CREȚU, Nicolae
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Tăbăcarii urmează. Apare un car monumental tras de 24 boi, reprezentând noua matcă a Dâmboviței. Dar carul e atât de înalt și voluminos, iar atelajul atât de numeros, încât, când ajunge în fața marelui otel de Bulevard și boii vor să cotească la stânga spre statua lui Mihai, vârful se acață de balconul otelului deasupra fostei librării Alcalay, pe atunci fiind instalat acolo magazinul de covoare Haas, actualmente în Lipscani. Un moment de emoție, o parte a carului se rupe, scândurile cad, dar
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
pe rană. și de rugi uscați de zmeură pe care acest preot, mare meșter, Îi fierbe și Îi amestecă cu miere, numai el știe cum, ca să Întărească pieptul bolnavului, să nu tușească și să i se deschidă rana din nou. Cotiră spre dreapta. Foarte curând, În fața lor se Înălță o movilă uriașă, pietroasă, un stouff cum spu neau localnicii, de pe care o cetățuie neagră și amenințătoare privea cu semeție către vale. Călugărul apucă pe drumeagul Îngust care ducea Într-acolo. — Unde
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
fac nimic, nădăjduind că totul o să fie bine! spuse el. Ceata porni În galop. Trecură În goană prin poienile de pe malul pârâului Neumagen. Când turlele mânăstirii Sfântul Trudpert Începură să se vadă În zare, monahul Își struni calul și o coti spre stânga, Într-o vâlcea lăturalnică, Îngustă și Întunecoasă. Tufișurile erau din ce În ce mai Încâlcite. Pământul fiind foarte vălurit, oamenii nu puteau intra cu coasa În acele colțișoare, astfel că vreme de zeci de ani se strânseseră frunzișuri moarte printre care de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
liceului, când coboram printr-o pădure, la vale prin serpentine, fără să frânez. Urma o curbă. O fracțiune de secundă privirea mi-a fost atrasă pe cealaltă parte a drumului, unde apăruse cineva. Viteza era mare, simpla înclinare pentru a coti nu era suficientă, și scăpasem controlul direcției. Intenția de revenire pe marginea drumului s-a dovedit o mare greșeală, pentru că era acoperită cu pietriș. Dezechilibrat, mă și închipuiam cu capul spart, cu coarnele bicicletei intrate-n burtă. Bicicleta derapă, zbură
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
nu deranja. Înainte de Fălticeni, ne-am abătut la stânga, spre mănăstirile Râșca și Slătioara, despre care Mircea auzise că există. Eu nu știam de ele însă evident, eram curios să le și văd, dacă tot ajunsesem pe acolo. Pentru Râșca am cotit la stânga, întrebând mereu localnicii. Mai jos față de nivelul șoselei, șerpuia printre maluri cu pietriș din abundență, un râu pe malul căruia, pentru că se impunea să ne tragem sufletul, am poposit și profitând de soare am făcut plajă. Biserica era în
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
nu e voie că te papă lupul, ai auzit? Pe cine să mai "pape" lupul acuma, când ajunsese într-o stare de plâns? Pe cine??? Și cu ce?? Titi, hai să-ți arăt un animal mare și frumos. Vino! Am cotit pe o alee și, după vreo 20 de metri, ne-am oprit în fața unui grilaj la fel ca celelalte. Ia spune, Titi, cum se numește vietatea asta? Moș Martin, Silvica. Bravo, Titicuță! Ai ghicit. Într-unul din colțurile cele mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
triumfători în memoria eternității. Ajuns în dreptul fântânii, am introdus pe rând cele două sticle în ciutură, umplându-le cu apă leșietică și rău mirositoare, îndreptându-mă apoi spre bordei, pe drumul căptușit cu praf gălbui și fierbinte. Mai încolo, am cotit-o pe drumul de miriște țepoasă care era strada numărul 3, mergând pe ea până la intersecția cu strada numărul 9, unde urma să ne ridicăm noi casă. Eram Micul Prinț al lui Saint-Exupéry, hălăduind pe minuscula-i planetă în căutarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]