3,198 matches
-
simțea tare mândru. Acum avea ocazia de a demonstra că nu este numai un elev pirpiriu, care era scutit de sport și care devenise încă din prima zi de școală subiectul bătăilor de joc ale tuturor. Își aranjă cu atenție cravata sub gulerul scrobit al cămășii de un alb luminos și adresă un zâmbet încurajator chipului din oglindă. Cartea din care ar fi trebuit să învețe fiecare dintre ei, ajunsese la Gabi abia cu o zi înainte de începerea concursului. Fusese tare
MICUL SANITAR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381807_a_383136]
-
mintea e plină de boli! Promiteți că faceți spitale Dotate la fel ca-n vecini, Dar bolile voastre mintale Ne vând chiar și morți la străini! Mai dați-vă jos din palate Păzite de vajnici buldogi! Deși vă purtați la cravate, Nu sunteți decât demagogi! Uitați că ulciorul se sfarmă Și nu e de nici un folos?! O clipă-i de-ajuns să adoarmă, Iar voi vă treziți colo jos! O șansă mai dați omenirii Și celor săraci și desculți! Dați țării
DEMAGOGI ȘI CORUPȚI de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381072_a_382401]
-
cu o greutate atârnată pe umerii de viață. Să ne definim, strigăm, pe gaura de horn, un paradox agățat de oftat, începutul și sfârșitul unei cărți se aseamănă și puse pe un eșafod definesc un nod: nodul Gordian, nodul de la cravată ce odată dezlegat. Un oftat...? Inevitabile balanțe, orice cunoaștere adaugă sentimente, adevărul este târziu, apoi, apoi...! Referință Bibliografică: Sisif / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2263, Anul VII, 12 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Petru Jipa
SISIF de PETRU JIPA în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381586_a_382915]
-
gălăgioase, în căutarea unor bălți: Din cauza secetei prelungite de peste iarnă, multe bălți au secat, iar păsările de apă își găsesc cu greu un loc de cuibărit. Cu siguranță, multe vor pleca spre alte locuri nordice, mai umede. In uniformă cu cravată, având la centură în tocul negru de piele, micul dar puternicul meu revolver SW de 38 și vesta anti-glonț pe sub cămașă, arăt încă destul de bine, după cum spun unii. Doar părul, în mare parte cărunt îmi trădează totuși vârsta: Cu toate
PARTEA ÎNTĂIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380918_a_382247]
-
tragică. De la Marieta Sadova, Alice Botez, Constantin Noica, Aron Cotruș,Emil Cioran, Mircea Eliade,... XI. ORAȘUL OSTIL, de Sabina Măduța, publicat în Ediția nr. 1261 din 14 iunie 2014. moto sunt cel mai frumos din orașul acesta îmi port înflorita cravată și vestă Radu Stâncă ORAȘUL OSTIL ------------------------ M-am împăcat cu orașul ostil Cu orașul ORADEA Elegant și subtil Și nu mă mai supăr când apare vre-un domn Cu răspunsuri răstite, Nem tudom, nem tudom... Tramvaiele-s super,autobuze la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374404_a_375733]
-
orașul ORADEA Elegant și subtil Și nu mă mai supăr când apare vre-un domn Cu răspunsuri răstite, Nem tudom, nem tudom... Tramvaiele-s super,autobuze la fel, ... Citește mai mult motosunt cel mai frumos din orașul acestaîmi port înflorita cravată și vestaRadu StancaORAȘUL OSTIL------------------------M-am împăcat cu orașul ostilCu orașul ORADEAElegant și subtilși nu mă mai supărcând apare vre-un domnCu răspunsuri răstite,Nem tudom, nem tudom...Tramvaiele-s super,autobuze la fel,... XII. ACATIST DE DRAGOSTE ETERNĂ, de Sabina Măduța
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374404_a_375733]
-
alege coborârea în cotidian, printre oamenii de rând. Este vorba mai exact despre o reîntoarcere, despre reîntruparea în umanitate a acesteia: Reîntors printre oamenii de rând / avea un singur gând / Să mai trăiască viața o dată / Îmbrăcat la patru ace și cravată. Ideea renunțării este una esențială și atent surprinsă în versurile poeziei: se renunță la condiția superioară, la bogățiile acesteia, la nemurire. Sacralitatea este înșirată pe cearșaful omenirii, fiind întărită de aluzia biblică a pruncilor uciși de Irod, ca imagine a
“ÎMPĂRATUL DE CEARĂ”, CRONICA PREZENTATĂ LA COLOCVIUL MASTERATELOR DE LITERATURĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374922_a_376251]
-
Eu singur, / Am îngenunchiat. Această supunere față de forțele divine este una susținută de singurătatea ființei pentru care, întreg destinul e o fatalitate. De asemenea, elementele celor două universuri se întrepătrund într-un cosmos de semnificații: hainele la patru ace și cravata devin simbolurile existenței ancorate în real, pământene, iar absolutul Cerului este susținut de imaginea copiilor sacrificați pe cearșaful istoriei sacre și de cea a timpului născut din rotirea lanțului atârnat de ceasul omenirii. Imaginarul poetic al Gabrielei Ana Balan propune
“ÎMPĂRATUL DE CEARĂ”, CRONICA PREZENTATĂ LA COLOCVIUL MASTERATELOR DE LITERATURĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374922_a_376251]
-
câștigați cumpăram cărți și ziare / Trei saci de sticle pentru Albumul memorial / Nichita Stănescu. Poetul caută evadarea din realitatea constrângerilor, căutând cu ardoare adăpostul versului pur și liber atât de adânc îngropat de cântecul fals și răgușit al vocii din cravată. În acest univers libertatea frumos păstrată între paginile cărților se împarte în fărâme, veșnicia se cumpără cu ouă și pachete de Kent: Când o prindeai singură pe vânzătoare îi făceai o ofertă / de șpagă zguduitoare / Pentru zece ouă scotea de sub
“ÎMPĂRATUL DE CEARĂ”, CRONICA PREZENTATĂ LA COLOCVIUL MASTERATELOR DE LITERATURĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374922_a_376251]
-
lui...Copilăria mi-a fost marcată de o anumită marginalizare venită din partea localnicilor. Eram mai săraci, doar niște venituri...Nu mi-a fost ușor... Doar după 1990 aflasem că cei refugiați erau considerați dușmanii Uniunii Sovietice. Dacă mi-am dorit cravata de pioner, a trebuit să aștept, deși eram o elevă bună. Ca utecistă la fel. Probabil că sunt una dintre puținele persoane care a suferit că nu fusesem primită în rândurile PCR-ului, așa cum nimeni din familia mea nu a
BOABE DE LACRIMI ŞI O INIMĂ PLINĂ DE IUBIRE de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372500_a_373829]
-
ușor; două păsărele cântau o melodie duioasă ca o chemare a îngerilor. În colțul străzi un om îmbrăcat în niște haine de firmă, acum zdrențe, cu un rest de batistă roșie pusă în buzunarul sacoului, având la gât înnodată o cravată slinoasă dintr-o mătase fină, privea apatic trecătorii, fără să-i vadă, sau să le ceară ceva, se uita la ei, de parcă era pus, să înnumere toate persoanele care-i treceau prin față. În fiecare dimineață la ora opt fix
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372935_a_374264]
-
pus să o citesc la catedră, în fața clasei. Sigur că evenimentul nu a trecut fără “incidente”: Ionel Popa, băiatul înățătoarei Dna Sofia și a preotului Gheorghiță, se arătă invidious reacționând brutal și “ireconciliabil”. “A copiat-o, susținea el, din revistra Cravata roșie.” Atunci auzeam prima oară că ar exista o revistă cu acest titlu și “doamna Vasilache, îi ceru lui Ionel să mă confrunte aducând data viitoare la școală revista cu schița respectivă. Bineînțeles că neavând ce aduce, conflictul s-a
INTERVIU CU SCRIITORUL ION MURGEANU de LUCREŢIA BERZINŢU în ediţia nr. 17 din 17 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344940_a_346269]
-
cercetători al literaturii române contemporane - poate unii din ei de peste hotare, dornici a afla ceva despre literatura acestei perioade istorice, care în România prezentă poate trece în plan secundar - această ambițioasă cronică a momentului. Fără discriminări critice - la costum și cravată, citim în prezentarea editorului - această inițiativă este lăudabilă tocmai pentru spiritul ei de libertate critică, de colectare a unor puncte de vedere asupra unor autori mai mult sau mai puțini cunoscuți, dar la fel de activi publicistic. Fiecare volum va cuprinde un
O ALTFEL DE ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE LA EDITURA SINGUR de CONSTANTIN P. POPESCU în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345826_a_347155]
-
de la Iași. Tulburat, febril și surescitat, își scosese din șifonier costumul cel bun de croială nemțească, primul și singurul costum de haine pe care-l avusese până atunci, pantofii negri cu talpa groasă, cămașa bleumarin cu gulerul bine scrobit și cravata elegantă cu dungi albastre. În geamantanul ieftin, cumpărat cu o zi înainte de la unul dintre negustorii de pe Lăpușneanu își adunase tot avutul: o cămașă, două batiste, briciul, câteva caiete din timpul școlii, multe cărți, un stilou, pălăria primită-n dar
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
iară la ceas, mai avea o oră până o vedea! Să mai mănânce? Nu mai putea! Îl teroriza clipa reîntâlnirii, timpul trecea greu, greu de tot... Se hotărî să se îmbrace, își trase pe el o cămașă albă, își potrivi cravata, mătase chinezească veritabilă, de culoarea oului de rață, apoi pantalonii luați proaspăt de la croitor, după care îmbrăcă sacoul. Se privi în oglindă.Era frumos, de-o frumusețe demonică. Asupra feței sale palide, musculoase, expresive, se ridica o frunte senină și
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 3, 4) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347780_a_349109]
-
Talia sa subțire, fină, și mâna sa albă cu degetele lungi și aristrocrate semăna cu toate astea a avea o putere de fier. Toată expresiunea în sine era d-o putere generoasă, deși infernală. Își pieptănă chica, își îndreptă nodul cravatei, trecu cu mâinile peste obrajii îmbujorați și se hotărî să plece. Făcu câteva tumbe pe Hauptstrasse până se apropie ora potrivită, apoi sună. Îl întâmpină în ușă un bătrânel căruia îi atârna barba în neorânduială, cu un piept de bivol
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 3, 4) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347780_a_349109]
-
un felinar în mână și umblați în cele două județe cu secui ungurizați intensiv din 1876, încercând să găsiți și un secui românizat prin constrângere, și veniți cu el la TV, să vedem și noi excepția! Sunteți un trepăduș cu cravată și laptop, în care nu ar fi rău să căutați și ce a semnat Ungaria la Trianon în 1920 și să le citiți prietenilor de la universitatea de vară de la Tușnad, să vedeți cum vă iau pălinca de la gură. Folosind foarte
SZTÁN... PĂPUŞA SECUILOR de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347843_a_349172]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > MAI CADE CÂTE-UN ÎNGER Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 560 din 13 iulie 2012 Toate Articolele Autorului în zilele din urmă, ale-acestui veac, bufonii, la cravată, sunt cei mai înțelepți; și, Doamne!, când prostia noastră n-are leac, grădina ta e plină, ticsită cu deștepți! banii, din sudoarea celor obidiți, nădușesc prin conturi, în iz de mucegai. strajă e trabucu-n vise la bandiți; astăzi, dacă nu
MAI CADE CÂTE-UN ÎNGER de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347922_a_349251]
-
lansarea de la 5 după-masa. Magistrul se simțea atât de bine în compania vechilor prieteni, în aburii băuturilor, încât era recalcitrant la culme. Tot împotrivindu-se, a pus o cămașă albă pe Domnia Sa, dar nici n-a vrut să audă de cravată. Nemairezistând nervos, cu cravata în mână, Ionel Funeriu (tatăl fostului ministru) i-a spus pe un ton mai ridicat: - Sus bărbia!!! - Ce filolog ești tu?! se răsti Magistrul. ASTA-I BARBĂ, NU BĂRBIE!!! Altă dată, în preajma Paștelui, a intrat răvășit
MAGISTRUL de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347226_a_348555]
-
Magistrul se simțea atât de bine în compania vechilor prieteni, în aburii băuturilor, încât era recalcitrant la culme. Tot împotrivindu-se, a pus o cămașă albă pe Domnia Sa, dar nici n-a vrut să audă de cravată. Nemairezistând nervos, cu cravata în mână, Ionel Funeriu (tatăl fostului ministru) i-a spus pe un ton mai ridicat: - Sus bărbia!!! - Ce filolog ești tu?! se răsti Magistrul. ASTA-I BARBĂ, NU BĂRBIE!!! Altă dată, în preajma Paștelui, a intrat răvășit în catedră. Fusese în
MAGISTRUL de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347226_a_348555]
-
și într-un interval de timp atât de scurt; doar călătorea destul de des. Tocmai pe când se gândea că iureșul acela de călători și vânzători ambulanți se potolește, văzu înaintând plin de importanță pe culoar, un tinerel tuciuriu îmbrăcat curat, cu cravată la cămașă și care purta ridicată deasupra capului o valiză, urmat, după cum își dăduse repede seama, de proprietarul acesteia. După ce duse valiza până la un scaun încă neocupat, o așeză pe locul bagajelor și - aproape că se lipise de buzunarul proprietarului
FLASH de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347344_a_348673]
-
spune cu ce râde mai frumos, cu ochii sau cu gropițele acelea ... XXXI. CAFEAUA VORBITĂ, de Mirela Borchin, publicat în Ediția nr. 1047 din 12 noiembrie 2013. În zilele de sărbătoare de peste săptămână, bunicul se îmbrăca în costum, își punea cravată, își lua bastonul, pe care îl purta pe brațul drept, ca semn de distincție, și pleca la oraș, unde se întâlnea cu prietenii la o „cafea vorbită”. Se întorcea la fel de sobru cum pleca, dar ochii îi râdeau mai sprinteni. De
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
pesemne lepădate de bărbați. Nu mă puteam abține să nu trag cu ochiul la ce se întâmpla în camera bărbaților, unde era o liniște ... Citește mai mult În zilele de sărbătoare de peste săptămână, bunicul se îmbrăca în costum, își punea cravată, își lua bastonul, pe care îl purta pe brațul drept, ca semn de distincție, și pleca la oraș, unde se întâlnea cu prietenii la o „cafea vorbită”. Se întorcea la fel de sobru cum pleca, dar ochii îi râdeau mai sprinteni.De
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
străzii era pentru el un indiciu al pulsului vital. Așa îi venise ideea să rezerve o cameră la hotelul cel mai apropiat pentru fiecare sfârșit de săptămână. Sigur, lângă sinagogă. Un gând veni să-i lumineze viața. Își lărgi nodul cravatei, nu intenționa să și-o scoată, intrase numai în camera mare să împărtășească gândul soției. Ea ședea în fotoliu și el o privi de la doi pași depărtare: - În rugăciunile tale, Dumnezeu ți-a cercetat sufletul și-a îndreptat ce a
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
O să te uimesc, cred, cu răspunsul la această întrebare ! Primul imbold după ce am terminat școala a fost să sar gardul ! Să plec în libertatea pe care mulți ne-o doream, să scap de controale, de arcul caschetei, de nodul de la cravată, de pantofii lustruiți. Imaginează-ți că, după trei ani în care urmasem strict niște reguli, în care ordinele trebuiau respectate întocmai și pe care - de ce să n-o recunosc ? - nu întotdeauna le urmam cu plăcere; absolvirea era confundată și cu
INTERVIU CU UN AVIATOR, MARIAN COVACHE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348826_a_350155]