1,180 matches
-
era lumea mai cu spor, a băgat un far În Limardo și-a lovit-o trăznetu, când a băgat geana pă lăturile lui nelipăite. Limardo să zgâia la ea de parcă pân-atunci n-ar mai fi dat ochi c-o creștină; ie beton: șpionu să da căpos să-i tragă În pozna dân lumina ochilor ficsonomia iei dă neuitat. Vrăjala, puhoi dă omenească, da jmecheră dă simplă ce iera, s-a rupt când Juana i-a zis lu bunghitoru că, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să ucidă, prin imprudență, în continuare, în sfidarea unei judecăți echitabile. Ce sa mai vorbim de adevăr și dreptate?! Pe deasupra, chiar în acest moment, un grup de "artiști" face bani și spectacol din suferința unor dreptcredincioși și moartea unei biete creștine rătăcite. Drama temniței pe nedrept și a morții, a Ortodoxiei române spurcate de vrăjmași a devenit un "spectacol" macabru de "primitivism românesc", dar și o "creație" de bonton, "gustată" pe scenele lumii și comentată în foaierele teatrelor de "lumea bună
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
f. Discursul religios-mistic Am numit discurs religios-mistic discursul media în care reprezentanți ai laicatului sau ai clerului așază în paginile ziarelor, prezintă prin intermediul televiziunii sau al blog-urilor, aspecte ale vieții lăuntrice și ale necesității evoluției acesteia prin prisma misticii 143 creștine. Este remarcabil faptul că, în primii doi ani ai postcomunismului, în pagini ale cotidienelor găsim articole ce vizează aspectul lăuntric al discursului religios. Nu mică mi-a fost uimirea să văd că, în ziarul Adevărul, actualul patriarh Daniel Ciubotea publica
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
credincioșilor noștri și în general ale unui segment foarte important din populația transilvană. Iar răspunsul nostru nu poate avea un alt model decât pe acela al predicii apostolice"48. Fără doar și poate cel mai mare susținător al unei media creștine în România acestui început de mileniu este Patriarhul Daniel, cel care, încă de pe vreme, când se afla la Iași, a înființat cel mai bun post de radio creștin, "Radio Trinitas". Performanțele lui nu au putut fi reeditate, cel puțin până
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
73% Reformată: 701.077 3,23% Pentuicostală: 324.462 1,49% Greco-catolică: 191.556 0,88% Baptistă: 126.639 0,58% Adventistă de ziua a Șaptea: 93.670 0,43% Musulmană: 67.257 0,31% Unitariană: 66.944 0,30% Creștină după Evanghelie: 44.476 0,20% Creștină de rit vechi: 38.147 0,17% Evanghelică lutherană sinodo-presbiteriană: 27.112 0,12% Evanghelică: 18.178 0,08% Evanghelică de confesiune augustană: 8.716 0,04% Mozaică: 6.057 0,02% Altă
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
324.462 1,49% Greco-catolică: 191.556 0,88% Baptistă: 126.639 0,58% Adventistă de ziua a Șaptea: 93.670 0,43% Musulmană: 67.257 0,31% Unitariană: 66.944 0,30% Creștină după Evanghelie: 44.476 0,20% Creștină de rit vechi: 38.147 0,17% Evanghelică lutherană sinodo-presbiteriană: 27.112 0,12% Evanghelică: 18.178 0,08% Evanghelică de confesiune augustană: 8.716 0,04% Mozaică: 6.057 0,02% Altă religie: 89.196 0,41% Fără religie
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
legate de ciclul inițierii și cetele de inițiați (școala subterană, alesul, lupta rituală cu demonii) ; b) dimensiuni epice asociate ciclului folcloric al regelui Solomon (omnisciența, obiectele cu atribute magice, graiul animalelor, puterea asupra furtunii) ; c) interferențe (firave, însă) ale tematicilor creștine (cartea sacră, diavolul dascăl, vindecarea sufletului) ; d) bănuite, dar deloc incerte, contururi ivite din posibila descendență a șolomonarului din zeitățile uraniene (travestiul umil, cerșitul, răsplata, furtuna)” (4, p. 136). în studiul citat se aduc argumente interesante privind asocierea solomonarului cu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
averea și să le apere avutul și mulți credincioși li se alătură. Japonezii nu așteaptă decât foloase lumești de la o religie. De câte ori mă uit la ei, mă întreb dacă în Japonia se va putea dezvolta o dată o religie ca cea creștină care să caute nemurirea și salvarea sufletului. Între devoțiunea lor și ceea ce noi creștinii numim credință se cască o prăpastie fără fund. Dar cui pe cui se scoate și așa trebuie să fac și eu. Dacă e în firea japonezilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
aceiași credință. Au înțeles să facă din biserica lui Christos o biserică dinamică, iar nu una statică. Dacă libertatea acordată creștinismului de către Împăratul Constantin cel Mare i-a folosit în multe privințe, nu tot astfel a fost cu declararea religiei creștine ca religie de stat, care i-a îngrădit pe de-a-ntregul, spiritul de acțiune și universalitatea, așa cum poruncise Mântuitorul. Acesta a fost punctul vulnerabil al bisericii creștine, care a adus imixtiunea împăraților și a puterii civile în cele spirituale, ajungând
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
o intenție divină, atotcuprinzătoare, inclusiv trădarea lui Iuda. Ajungem, cu aceasta, la a treia chestiune invocată: de ce a fost necesară trădarea în economia mântuirii? Consider că avem de-a face cu una dintre cele mai teribile și serioase „aporii teologice” creștine, fapt pentru care am lansat o anchetă printre cunoscătorii Noului Testament din mai multe țări și confesiuni. Majoritatea destinatarilor mei s-au recunoscut depășiți, invocând cel mai des formula: „taină indescifrabilă a lui Dumnezeu”. Câțiva mi-au răspuns cu argumentul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ani, dacă ne fixăm primul reper în 1703, anul când Fabricius a publicat un volum impozant, intitulat Codexul apocrif al Noului Testament. De la Fabricius și până astăzi s-au făcut pași enormi în editarea, comentarea, înțelegerea cinstită, nepartizană a apocrifelor creștine 70. Cazul României este, ca de obicei, mai special. Pe de o parte, întâlnim o mefiență cronică față de acest corpus literar din partea teologilor, a așa-zișilor „creștini adevărați”, a zelatorilor „ortodoxiei pure”, a păzitorilor „tradiției nealterate”. Pentru aceștia, nu mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
preocupărilor „de specialitate”: patristică, ecdotică, istoria creștinismului antic și atât. Restul e distracție inutilă pentru dânsul. M-am îngrozit, dar, în fața unei asemenea decizii radicale și ferme, orice argument devenea din capul locului inoperant. Ce pierdem așadar ignorând scrierile apocrife creștine ale Antichității? Pe plan teologic, poate „nu mare lucru”. Cam ce s-ar fi pierdut dacă vremurile ar fi șters 50% dintre icoanele mânăstirilor din Bucovina. Pe plan uman și cultural, foarte mult. Pe plan uman, cum aceste texte există
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Călătorii apocaliptice în jurul insulei Patmos tc "5. Călătorii apocaliptice în jurul insulei Patmos " Apocalipsa lui Ioan suportă cel puțin trei tipuri de lectură: în ea însăși, ca un poem debordând de imagini mitice, inaugurând sau mai degrabă structurând o nouă „mitologie”, creștină; din perspectivă patristică, așadar privind-o à rebours prin grila comentariilor Părinților Bisericii; din perspectivă iudaică și iudeo-creștină, integrând-o așadar curentului apocaliptic ce străbate majoritatea scrierilor așa-zise „intertestamentare” (secolul al III-lea î.Hr. - secolul al II-lea d.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
propriului fond religios. Tronul preexistent al lui Dumnezeu, care conține și ilustrează toate formele creației, este în același timp scopul și tema viziunii mistice 124. Urcarea la cer a lui Isaia Urcarea la cer a lui Isaia este o apocrifă creștină zămislită în sânul unei comunități antiohiene în prima jumătate a secolului al II-lea125. De fapt, versiunea integrală ajunsă până la noi este rezultatul fuziunii a două texte, la origine distincte, dar produse de același grup religios. Prima parte (cap. 1-5) relatează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
esența divină, ce rămâne intangibilă, de nepătruns și transcendentă. Lumina contemplată de isihaști în inimă ar fi tocmai lumina concretă a acestor „energii necreate”. Datorită acestei teorii, Palamas păstrează neatinsă ideea transcendenței lui Dumnezeu și aduce argumente în favoarea unei mistici creștine de natură practică, și nu doar rațională (ca la Origen și Evagrie). În replică, adversarii săi l-au acuzat că primejduiește unitatea lui Dumnezeu, caracterul Său simplu și transcendența Sa absolută. Ei chiar fac aluzie la diteism și chiar politeism
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și șapte de ani sau cam așa ceva, Îngenuchease În hol În fața tuturor și se ruga. Vorbea În latină? În orice caz, cămașa aia de noapte tare era transparentă. Credeam că Încearcă să te calce pe nervi cum o făcea pe creștina. Era ca să te facă să te simți prost, nu, Într-o casă evreiască? Ditai evrei, ce să spun! Tot mai e așa creștină? — De Crăciun și Paște, oarecum. — Și te bate la cap cu H.G. Wells. Dar tații sunt Îngăduitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
iar el va realiza lucruri mărețe În domeniul culturii. Pentru că ea era kulturnaya. Shula era așa de kulturnaya. Nimic nu era mai potrivit decât acest cuvânt rusesc filistin. Kulturny. Poate că se lăsa În genunchi și se ruga ca o creștină; poate Îi făcea figura asta tatălui ei; poate se târa În confesionale Întunecoase; poate alerga la părintele Robles și invoca protecția creștinului Împotriva furiei lui evreiești; dar În devotamentul ei țicnit era cum nu se poate mai evreică. — Foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Alex. Refugiați ca după război în patul de doi pe doi al strămătușii pe care nimeni nu mai știe cum o cheamă, unde nimeni înseamnă eu. Stare de enclavă. Cadrul 2 Omalissan bolândă, undeva, nu se știe unde. Terori de creștină muribundă. Cadrul 3 David + Ada. Ada + David. Ada + David + Alex. - Alex. - (- Alex). Mda. Închidem paranteza. Cadrul 4 Ema. Ema plictisită. Degete în păr. Gene în zbatere socială. Să nu adormim între spaimele copiilor traumatizați de părinții beligeranți și prințesa vizigotă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
porțile cetății, ci lui Musa, maurul cu ochi verzi... Verzi? Asta nu mi-ai spus până acum. Pentru că nu era cazul. Numai că acum, la pagina x și minutul y al înregistrării, ei devin verzi, ca ai mamei lui, o creștină, se pare, a nu știu câta achiziție din haremul unui tată gras, cu dinți stricați și respirație mirositoare, pe care Musa nu l-a cunoscut niciodată. Lui, unui bastard, până la urmă, cu sânge corcit, i-l vinde Julián, tatăl copilei
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
botez. Isabel... Pe ea o iubește, în trupul grecoaicei, așa cum nu a iubit-o niciodată când era, încă, Omalissan. De la Damasc îi vin vești tulburi. Tariq i-a împuiat capul califului despre cum i a ucis Musa fiii de dragul unei creștine. Ceea ce încă nu ar fi îngrijorător. Mai rău e că Al Walid știe despre odoarele din sipetele lui, care-au înghițit, de-acum, și aurul lui Tariq. Mai mult ca de mâna care împarte dreptate, Musa se teme de ochiul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ăla nesfârșit, enorm, în care auzi gândurile celuilalt, pulsând ca un cer deasupra lumii tale... 23. și mai departe Așteptau. În căldura grea, ca o pâclă, așteptau să se întâmple ceva. O vreme, oamenii lui crezuseră că hachița stăpânului pentru creștina bolândă va pieri odată cu prima încruntătură de sprâncene a lui Al-Walid. Sau că, într-o noapte, cu sau fără stele, ea va pieri și, în dimineața următoare, Musa, scuturat de vraja ei, va porni spre Damasc. Numai că nu se
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Musa nu părea să observe. Slăbise mult și se întunecase la față. Își pierduse gustul pentru plăceri. Plictisită, grecoaica lâncezea și ea, așteptând nașterea fiului ei și al stăpânului, al lui Musa ibn Nusayr, spaima Ifriqiyei, care iubea umbra unei creștine. 24. cu tine Eram mici. Pierduți într-o cameră cu pereți făcuți parcă din pagini și titluri. Din volume groase, anevoios extrase din pântecele bibliotecii, ne făceam cazemate, ca-n revistele franțu zești de benzi desenate. David mă urma peste
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
să înceapă povestea. Nu am fost rivali. Nu am jinduit la aceeași femeie. Nu ne am încrucișat hangerele pentru aur. Nu mi-a trimis sclave în dar. Nu i-a ucis pe fiii mei noaptea, atunci, când i-au potopit creștina cu pietre, ci mult, mult înainte. El, Musa ibn Nusayr, nu a legat-o de el pe Omalissan, nu a îngenuncheat-o ca pe o sclavă, nu a făcut din ea batjocura și gloria lui, nu i-a smuls crucea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
dornic să se retragă în bârlogul lui, de unde ieșea din ce în ce mai rar și mai somnoros. 40. Schismă Știu cum se termină povestea. E oribil. Nu vreau să-mi spui mai departe. Nu? Nu! Leovigildo o să moară. Se va îndrăgosti de o creștină, va fi chemat la Damasc și, ca urmare a uneltirilor lui Tariq, va fi decapitat. Lui Musa i se va trimite capul lui pe jumătate putrezit. Dinte pentru dinte. Un copil ucis pentru altul. E o poveste infectă, crudă, previzibilă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
este. Acest din urmă lucru aduce în față, mai mult ca oricare altul, clipa însăși. Or, filozoful danez înțelege că de fapt tocmai în jurul clipei se duce toată discuția. Semnificația clipei este decisivă acum, ea desparte învățătura socratică de cea creștină. Devine un alt nume al paradoxului („în forma sa cea mai abreviată, putem să numim paradoxul - clipă“). Doar că, în ofensa sa, intelectul „este o înțelegere greșită a clipei“<ref id="176">Ibidem, p. 68.</ref>. PARADOX ȘI NONSENS 171
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]