1,093 matches
-
parțial, de indivizi cu simpatii naziste, așa cum o dovedește faptul că B.N.D. a colaborat, în trecut, cu criminali de război naziști aflați în exil (precum a fost Alois Brunner - oameni ai serviciului au avut, apoi, grijă să distrugă, sub guvernarea creștin-democrată a lui Helmut Kohl, toate dosarele în legătură cu această afacere incriminantă) și, mai recent (decembrie 2012), un alt serviciu de informații (interne, de această dată), Oficiul (Federal) pentru Protecția Constituției ("das Bundesamt fuer Verfassungsschutz" - BfV) fiind implicat în distrugerea unor dosare
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
și ordonată. Era Adenauer (1949-1963) a fost urmată de o scurtă perioadă de conducere a lui Ludwig Erhard (1963-1966), care a fost înlocuit de Kurt Georg Kiesinger (1966-1969). Toate guvernele, din 1949 până în 1966, au fost formate de alianța Uniunea Creștin-Democrată din Germania (CDU) și Uniunea Creștin Socială din Bavaria (CSU), singuri sau în alianță cu mai micul Partid Liber Democrat (FDP). "Marea Coaliție" a lui Kiesinger din perioada 1966-69 a fost formată de cele mai mari două partide germane: CDU
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
de membri, între care: președintele, purtătorul de cuvânt, miniștri, secretari, parlamentari și membrii aleși. Alegerile, au loc odată la 5 ani prin sistemul de vot transferabil (single transferable vote). Principalele partide politice ale republicii Malta sunt Partididul Naționalist (de factura creștin-democrat) și Partidul Munictoresc Maltez (Malta Labour Party) (de factură social-democrat). În prezent (2008), Partidul Naționalist deține puterea. Capitolul VII se referă la puterea executivă. Aceasta este împarțită între președinte, primul ministru și membrii cabinetului. Președintele numește în funcția de Prim
Constituția Maltei () [Corola-website/Science/312505_a_313834]
-
din România. Între anii 1996-1997, a fost redactor-șef al revistei "Echinox" (Cluj). Între anii 1999 și 2005, a fost co-director al editurii "Echinox". În 2010, în timpul ministrului Teodor Baconschi, a devenit consilier în Ministerul Afacerilor Externe, vicepreședinte al Fundației Creștin-Democrate și director adjunct al Institutului de Studii Populare. În timpul celei de-a doua suspendări a președintelui Traian Băsescu din vara anului 2012, a fost unul din criticii vocali ai USL. A candidat din partea ARD la alegerile parlamentare din 9 decembrie
Adrian Papahagi () [Corola-website/Science/312201_a_313530]
-
atu important (dosarele colaboratorilor fostului KGB au fost transportate înainte de căderea Uniunii Sovietice la Tiraspol) care îi permite să exercite o influență puternică asupra unei bune părți a clasei politice de la Chișinău . Antiufeev este acuzat că a organizat răpirea deputatului creștin-democrat Vlad Cubreacov, care a dispărut în apropierea locuinței sale din Chișinău în seara zilei de 21 martie 2002, în toiul manifestațiilor de protest anticomuniste organizate de PPCD în acea perioadă. Deputatul a afirmat ulterior că a fost răpit și ținut
Vladimir Antiufeev () [Corola-website/Science/311170_a_312499]
-
apărut în Europa sub steagul luptei cu absolutismul, pentru eliberarea și egalitatea drepturilor celei de-a treia paturi sociale, în mersul istoriei mărindu-se diapazonul scopurilor și participanților la aceste mișcări. Mișcările democratice contemporane șunt foarte diferite, acestea fiind social-democrate, creștin-democrate, liberale etc. Democrația înnăscuta - Formele democratice de organizare își au rădăcinile încă în perioada prestatala. Ele iau ființă odată cu apariția omului. Unii savanți etnografi susțin că democrația este unul din factorii principali ai antropogenezei, a apariției omului în general, deoarece
Istoria democrației () [Corola-website/Science/312340_a_313669]
-
de a crea propriile formațiuni politice în perioada de după război este încă o sursă de polemici, în special prin prisma numeroaselor dezamăgiri create de a treia Republică, etichetată de cele mai multe ori drept „regimul partidelor”. Implicarea masivă a comuniștilor, socialiștilor și creștin-democraților au făcut totuși ca partidele respective să joace un rol de primă mărime în Franța eliberată. De obicei, o mișcare a rezistenței nu avea nimic în comun cu un partid politic. O asemenea mișcare recruta pentru cooperare indivizi cu convingeri
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
magazine sau meșteșugari. În contradicție cu părearea general acceptată, marea majoritate nu trăiau în clandestinitate, ci duceau o viață dublă, de luptători și de membri ai comunităților lor. Printre luptătorii Rezistenței se întâlneau toate orientările politice, filozofice sau religioase. Evreii, creștin-democrații, socialiștii sau comuniștii erau reprezentați în proporții semnificativ egale în rândurile Rezistenței. Anumite categorii au fost criticate pentru slaba lor participare la lupta împotriva ocupantului, (în special de cercurile de stânga): țăranii, (cel puțin până la crearea mișcării maquis în 1943
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
Madron Richard Seligman (10 noiembrie 1918 Leatherhead, Surrey - 9 iulie 2002) a fost un om politic britanic, conservator, membru al Parlamentului European în grupul creștin-democrat în perioadele 1979-1984, 1984-1989 și 1989-1994 din partea Regatului Unit. Născut într-o familie de oameni de afaceri de origine evreiască din Germania, cu ramuri în SUA și Marea Britanie, și având rădăcini scoțiene din partea mamei, s-a bucurat de multă considerație
Madron Seligman () [Corola-website/Science/309148_a_310477]
-
La alegerile din 2009 pentru Parlamentul European a obținut un nou mandat. La data de 14 iulie 2009 a fost ales în funcția de președinte al Parlamentului European cu 555 de voturi "pentru" din cele 713 exprimate, fiind susținut de creștin-democrați, de social-democrați și de liberali. Creștin-democrații și social-democrații au convenit ca în a doua jumătate a legislaturii să-l aleagă în funcția de președinte al PE pe eurodeputatul german social-democrat Martin Schulz, înțelegere dusă la îndeplinire în data de 17
Jerzy Buzek () [Corola-website/Science/309145_a_310474]
-
European a obținut un nou mandat. La data de 14 iulie 2009 a fost ales în funcția de președinte al Parlamentului European cu 555 de voturi "pentru" din cele 713 exprimate, fiind susținut de creștin-democrați, de social-democrați și de liberali. Creștin-democrații și social-democrații au convenit ca în a doua jumătate a legislaturii să-l aleagă în funcția de președinte al PE pe eurodeputatul german social-democrat Martin Schulz, înțelegere dusă la îndeplinire în data de 17 ianuarie 2012. a fost primul european
Jerzy Buzek () [Corola-website/Science/309145_a_310474]
-
este un partid de centru-dreapta european, unul din cel mai mari partide transnaționale reprezentate în Parlamentul UE. PPE a fost fondat în 1976 de către partide occidentale creștin-democrate, dar mai târziu a primit și partide europene conservatoare sau alte formațiuni politice de centru-dreapta. PPE este cel mai influent partid european. Este cel mai mare partid din Parlamentul European din 1999, din Consiliul European din 2002 și este de
Partidul Popular European () [Corola-website/Science/309144_a_310473]
-
președinte al Partidului. Trebuie remarcat însă faptul că de-a lungul timpului au existat mai multe asociații politice de centru-dreapta, care se pot considera predecesorii PPE, precum „Nouvelles Equipes Internationales” în 1946 sau 1948 și continuând cu Uniunea Europenă a Creștin-Democraților fondată în 1965, cu toate că se consideră că predecesorul PPE ar fi fost Secretariatul Internațional al Partidelor Democratice de Inspirație Creștină fondat în 1925. O mișcare importantă a apărut la sfârșitul anilor 90, când politicianul finlandez Sauli Niinistö a negociat fuziunea
Partidul Popular European () [Corola-website/Science/309144_a_310473]
-
ultimii ani, EUCDW a făcut o mulțime de eforturi în influențarea politicii ocupării forței de muncă și în apărarea Europei nedivizate în privința justiției sociale. Uniunea Întreprinzătorilor Mici și Mijlocii (AMM) a PPE este rețeaua pro-afaceri a politicienilor și organizaților politice creștin-democrate, conservatoare și neoliberale. Obiectivul său principal este modelarea politicii UE într-un mod mult mai prietenos pentru întreprinzătorii mici și mijlocii, în strânsă cooperare cu cercul de membri din Grupul PPE din Parlamentul European, din Direcția Generală Întreprinderi și Industrie
Partidul Popular European () [Corola-website/Science/309144_a_310473]
-
decalajului economic între regiunea cea mai săracă (Regiunea de Nord-Est) și celelalte regiuni din țară. În calitate de eurodeputată Popa a fost membră a Comisiei pentru cultură și educație, membră supleantă a Comisiei pentru dezvoltare și membră a Grupului Partidului Popular European (Creștin-Democrat) și al Democraților Europeni. Popa vorbește limba engleză. Este căsătorită din anul 1983 și are un copil.
Mihaela Popa () [Corola-website/Science/310486_a_311815]
-
Bobuțac deține titlul științific de doctor în istorie. După căderea Guvernului reformator condus de Ion Sturza la data de 9 noiembrie 1999, coaliția majoritară care domina Parlamentul Republicii Moldova este formată din Partidul Comuniștilor (care deținea 39 de mandate), Frontul Popular Creștin-Democrat (9 mandate) și din opt deputați independenți. Parlamentul de la Chișinău este alcătuit din 100 deputați. Coaliția majoritară menționată și-a dat acordul ca Executivul să fie format din miniștri tehnocrați. În aceste condiții, la data de 12 noiembrie 1999, președintele
Valeriu Bobuțac () [Corola-website/Science/305052_a_306381]
-
Republicii Moldova nu se va schimba și "nimeni nu-și poate imagina că țara poate exista într-un spațiu izolat". Valeriu Bobuțac, a elaborat un program de guvernare pro-occidental și reformist, însă nu a reușit să împace blocul comunist cu cel creștin-democrat, care nu s-au înțeles cu privire la atribuirea ministerelor. Înțelegând că nu va acumula numărul necesar de voturi, Valeriu Bobuțac și-a anunțat retragerea din funcția de candidat la postul de prim-ministru, după ce a avut o întâlnire cu președintele Parlamentului
Valeriu Bobuțac () [Corola-website/Science/305052_a_306381]
-
cu privire la atribuirea ministerelor. Înțelegând că nu va acumula numărul necesar de voturi, Valeriu Bobuțac și-a anunțat retragerea din funcția de candidat la postul de prim-ministru, după ce a avut o întâlnire cu președintele Parlamentului, Dumitru Diacov și cu liderul creștin-democrat Mircea Snegur. La insistența președintelui Lucinschi, la 22 noiembrie 1999, Bobuțac a venit totuși în fața Parlamentului pentru a-și prezenta echipa și programul de guvernare. Cu două ore înainte, lista de miniștri nu era încă definitivată, funcția de ministru de
Valeriu Bobuțac () [Corola-website/Science/305052_a_306381]
-
a venit totuși în fața Parlamentului pentru a-și prezenta echipa și programul de guvernare. Cu două ore înainte, lista de miniștri nu era încă definitivată, funcția de ministru de Interne fiind intens disputată de către partidele din coaliția majoritară. Grupul parlamentar creștin-democrat a declarat că nu va vota guvernul Bobuțac, întrucât au "rezerve destul de mari" față de mai multe persoane din cabinet. Pentru susținerea guvernului Bobuțac s-au pronunțat doar 48 de deputați comuniști și independenți. În lista de candidați propusă de Valeriu
Valeriu Bobuțac () [Corola-website/Science/305052_a_306381]
-
candideze la alegerile directe din decembrie 1991 pentru funcția de președinte al Republicii Moldova, pentru că nu îndeplinea termenul minim de locuire în ultimii 10 ani în Republica Moldova, condiție prevăzută în Legea electorală. La cel de-al treilea Congres al Frontului Popular Creștin-Democrat din Moldova, desfășurat în perioada 15-16 februarie 1992 la Chișinău, Mircea Druc este ales în funcția de președinte al acestui partid. La data de 24 ianuarie 1992, cu ocazia desfășurării la Iași a primei Convenții a Consiliului Național al Reîntregirii
Mircea Druc () [Corola-website/Science/305055_a_306384]
-
să facă parte din statul român, oficialii transnistrieni admițând unirea Moldovei cu România, numai atâta timp cât Transnistria nu e inclusă. În perioada de dinainte de 2005, doar " Mișcarea Unionistă din Republica Moldova" și Partidul Popular Creștin Democrat au sprijinit activ unificarea. Însă, poziția Creștin-Democraților a devenit nesigură după colaborarea acestora, începând din 2005, cu Partidul Comuniștilor din Republica Moldova. Datorită acestei schimbări în politica Republicii Moldova, a fost creat "Partidul Național Liberal" (similar partidului cu același nume din România), care susține cauza uniunii dintre România și
Unirea Republicii Moldova cu România () [Corola-website/Science/305063_a_306392]
-
2007) a Organizației Județene PLD Iași. La alegerile europarlamentare din 25 noiembrie 2007, a fost ales ca deputat în Parlamentul European pentru mandatul 2007-2009, candidând pe listele Partidului Liberal Democrat pe poziția 2. Este membru al Grupului Partidului Popular European (Creștin-Democrat) și al Democraților Europeni, membru al Comisiei pentru cultură și educație și membru supleant în Comisia pentru control bugetar. După fuziunea dintre Partidul Democrat și Partidul Liberal Democrat, profesorul Dumitru Oprea a fost desemnat președintele organizației municipale PD-L Iași
Dumitru Oprea () [Corola-website/Science/305848_a_307177]
-
în perioada 21 decembrie 1999 - 19 aprilie 2001. După căderea Guvernului reformator condus de Ion Sturza la data de 9 noiembrie 1999, coaliția majoritară care domina Parlamentul Republicii Moldova este formată din Partidul Comuniștilor (care deținea 39 de mandate), Frontul Popular Creștin-Democrat (9 mandate) și din opt deputați independenți. Parlamentul de la Chișinău este alcătuit din 100 deputați. Coaliția majoritară menționată și-a dat acordul ca Executivul să fie format din miniștri tehnocrați. În aceste condiții, la data de 12 noiembrie 1999, președintele
Guvernul Dumitru Braghiș () [Corola-website/Science/305307_a_306636]
-
Republicii Moldova nu se va schimba și "nimeni nu-și poate imagina că țara poate exista într-un spațiu izolat". Valeriu Bobuțac, a elaborat un program de guvernare pro-occidental și reformist, însă nu a reușit să împace blocul comunist cu cel creștin-democrat, care nu s-au înțeles cu privire la atribuirea ministerelor. Înțelegând că nu va acumula numărul necesar de voturi, Valeriu Bobuțac și-a anunțat retragerea din funcția de candidat la postul de prim-ministru, după ce a avut o întâlnire cu președintele Parlamentului
Guvernul Dumitru Braghiș () [Corola-website/Science/305307_a_306636]
-
cu privire la atribuirea ministerelor. Înțelegând că nu va acumula numărul necesar de voturi, Valeriu Bobuțac și-a anunțat retragerea din funcția de candidat la postul de prim-ministru, după ce a avut o întâlnire cu președintele Parlamentului, Dumitru Diacov și cu liderul creștin-democrat Mircea Snegur. [1] La insistența președintelui Lucinschi, la 22 noiembrie 1999, Bobuțac a venit totuși în fața Parlamentului pentru a-și prezenta echipa și programul de guvernare. Cu două ore înainte, lista de miniștri nu era încă definitivată, funcția de ministru
Guvernul Dumitru Braghiș () [Corola-website/Science/305307_a_306636]