1,554 matches
-
le afișa la început, cu riscul de "a-și pierde sufletul", după cum nota François Mauriac în Bloc-Notes la 28 mai 1954. Marele scriitor catolic a denunțat, nu fără exces, "eșecul spiritual"2. La 7 mai, el scria această frază formidabilă: "Creștin-democrații de la putere au trădat, după părerea mea, vocația lor, care era de a demonstra acest adevăr: politica nu se poate sustrage moralei. Devenind stăpîni, oamenii MRP-ului l-au făcut de ocară". La 15 noiembrie 1954, el mai adăuga: "Democrația
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
demisiona a fost luată în grabă, după o insuficientă analiză a discursului președintelui Republicii, sub impulsul emoțiilor. Această decizie a dăunat foarte mult MRP-ului pe de o parte, și construcției europene pe de altă parte, marginalizînd partidul de inspirație creștin-democrată, închizîndu-l pe de Gaulle în propria sa logică. Incapacitatea MRP-ului și a generalului de Gaulle de a se înțelege a privat țara de o unificare socială pentru refacerea vieții politice și a împins-o spre dreapta. Dar MRP-ul
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Gaulle ne vorbesc numeroase scrieri ale protagoniștilor, care dezvăluie un antigaullism pătimaș 5. Se știe totuși ce datora de Gaulle filosofiei lui Jacques Maritain și doctrinei sociale a Bisericii catolice 6, iar la începuturile celei de-a V-a Republici, creștin-democrați precum Maurice Schumann și Marie-Madeleine Dienesch s-au unit cu cei care i se raliaseră în perioada RPF-ului. Această împărțire în sînul familiei creștin-democrate dezvăluie o a treia contradicție cu care MRP-ul s-a confruntat. Partid de inspirație
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
doctrinei sociale a Bisericii catolice 6, iar la începuturile celei de-a V-a Republici, creștin-democrați precum Maurice Schumann și Marie-Madeleine Dienesch s-au unit cu cei care i se raliaseră în perioada RPF-ului. Această împărțire în sînul familiei creștin-democrate dezvăluie o a treia contradicție cu care MRP-ul s-a confruntat. Partid de inspirație creștină dar aconfesional, el a realizat, la început, unitatea creștin-democraților cu cîteva excepții: vechii creștin-democrați din PDP, cei ai Tinerii Republici, în special Marc Sangnier
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
cu cei care i se raliaseră în perioada RPF-ului. Această împărțire în sînul familiei creștin-democrate dezvăluie o a treia contradicție cu care MRP-ul s-a confruntat. Partid de inspirație creștină dar aconfesional, el a realizat, la început, unitatea creștin-democraților cu cîteva excepții: vechii creștin-democrați din PDP, cei ai Tinerii Republici, în special Marc Sangnier, militanții din cadrul ACJF, ai CFTC7. Totuși, el nu a reușit niciodată să-i adune pe toți catolicii angajați în politică. Nici chiar pe cei care
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
raliaseră în perioada RPF-ului. Această împărțire în sînul familiei creștin-democrate dezvăluie o a treia contradicție cu care MRP-ul s-a confruntat. Partid de inspirație creștină dar aconfesional, el a realizat, la început, unitatea creștin-democraților cu cîteva excepții: vechii creștin-democrați din PDP, cei ai Tinerii Republici, în special Marc Sangnier, militanții din cadrul ACJF, ai CFTC7. Totuși, el nu a reușit niciodată să-i adune pe toți catolicii angajați în politică. Nici chiar pe cei care proveneau din Rezistență. Astfel, René
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
-l fi combătut și de a fi năruit speranțele de reînnoire a politicii pe care el o reprezenta. Atacurile sale amare din Bloc-Notes s-au alăturat sarcasmului lui Emmanuel Mounier și Jean Marie Domenach care contestau însăși ideea unui partid creștin-democrat. Fără să fie un partid al Bisericii, el a beneficiat de sprijinul discret al ierarhiei și chiar, în iunie 1951, de cel al L'Osservatore Romano, al cărui redactor șef, Federico Alessandrini, considerînd RPF-ul drept "vag transformism al dreptei
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Masivului Central sau Loara atlantică. Pierre Letamendia notează că "regionalizarea votului pentru MRP este rezultanta regionalizării forțelor vii ale catolicismului francez", dar la care se adaugă un factor de "cultură politică" în regiunile așa-zis catolice în funcție de preexistența unei culturi creștin-democrate sau a unei culturi moderate, conservatoare, chiar naționaliste, ca în Vendée8. În schimb, MRP-ul s-a putut implanta puternic și durabil în departamentele "indiferente" pe plan religios, cum ar fi Marna, Drôme, l'Ain, în Ardenni, dar unde liderii
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de la Strasbourg în 1980, "O doctrină pentru prezent", sau acela al lui Jacques Barrot și François Bayrou (ales președinte în decembrie 1994) la Congresul din Saint-Malo în 1990. Rezoluția finală a acestui Congres semnala că "CDS afirmă că inspirația sa creștin-democrată constituie axa filosofiei sale și a referinței sale doctrinale", dar "fără a elimina pe toți cei care, chiar dacă nu împărtășesc aceeași credință, împărtășesc aceleași valori ale demnității umane". Un factor important al reactivării filosofiei creștin-democrate l-a constituit, fără îndoială
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
CDS afirmă că inspirația sa creștin-democrată constituie axa filosofiei sale și a referinței sale doctrinale", dar "fără a elimina pe toți cei care, chiar dacă nu împărtășesc aceeași credință, împărtășesc aceleași valori ale demnității umane". Un factor important al reactivării filosofiei creștin-democrate l-a constituit, fără îndoială, ascensiunea Frontului Național și reînnoirea din interiorul său, dar și libertățile pe care le aveau UDF și RPR și tezele integraliste și naționaliste, al căror reprezentant de valoare a fost Philippe de Villiers. Pentru CDS
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Dar este stînjenit de numărul restrîns de militanți (maximum 30000 de membri), de aria geografică restrînsă, de apartenența sa la o coaliție puțin eterogenă și pe care nu o poate controla. CDS este o mărturie a dificultăților de a fi creștin-democrat în Franța, cu o moștenire bogată și actuală, dar care depășește cu mult granițele sale strîmte. Zonele slabe Înființări recente în Europa scandinavă. Existența partidelor creștin-democrate în Europa de Nord prezintă tripla originalitate de a fi tardivă, simbolică și bazată pe credința
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
care nu o poate controla. CDS este o mărturie a dificultăților de a fi creștin-democrat în Franța, cu o moștenire bogată și actuală, dar care depășește cu mult granițele sale strîmte. Zonele slabe Înființări recente în Europa scandinavă. Existența partidelor creștin-democrate în Europa de Nord prezintă tripla originalitate de a fi tardivă, simbolică și bazată pe credința luterană în țările unde Bisericile sînt legate de Stat. Cel mai vechi partid a fost fondat în Norvegia în 1933. Este vorba de Kristelig Folkeparti, partid
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
britanic nu a cuprins partide care să apere religia. Democrația creștină nu este reprezentată în Regatul Unit, ceea ce nu înseamnă că preocupările religioase ale partidelor au fost excluse, ci din contra. În mod paradoxal, tezele cele mai apropiate de filosofia creștin-democrată nu se regăsesc în foarte liberalul Partid Conservator, ai cărui deputați în Parlamentul de la Strasbourg se află în grupul Partidului Popular European, ci în Partidul Laburist. John Smith, liderul său decedat de curînd, și succesorul său, Tony Blair, își găsesc
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
introducerea interzicerii avortului în Constituție iar, în 1986, legalizarea divorțului propusă de primul ministru, Garret FitzGerald, membru al Fine Gael, a fost respinsă. Deci, un partid care să apere religia nu se justifica și de aceea nu găsim aici partide creștin-democrate. Sistemul politic este bazat pe alternarea celor două formațiuni moderate, Fine Gael și Fianna Fail care, doar ele, au 60% din electorat. Pentru a forma guvernele, ele se aliază cu partide mici, cum ar fi Partidul Laburist sau Partidul Democraților
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
zadar în 1951 programul "Mama și Copilul", sub guvernarea lui John Costello și legalizarea divorțului în 1986 sub cea a lui Garret FitzGerald. Scoțînd în față etica creștină și situîndu-se pe o linie pro-europeană, a aderat, în 1976, la Internaționala Creștin-Democrată. Dar el rămîne puternic marcat de istoria Irlandei, iar legăturile sale cu patrimoniul istoric și cultural creștin-democrat sînt destul de subțiri. Importanța istoriei în Peninsula Iberică. Aici, destinul democrației creștine a depins de lungile perioade de dictatură, înlăturată doar în 1974
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
sub cea a lui Garret FitzGerald. Scoțînd în față etica creștină și situîndu-se pe o linie pro-europeană, a aderat, în 1976, la Internaționala Creștin-Democrată. Dar el rămîne puternic marcat de istoria Irlandei, iar legăturile sale cu patrimoniul istoric și cultural creștin-democrat sînt destul de subțiri. Importanța istoriei în Peninsula Iberică. Aici, destinul democrației creștine a depins de lungile perioade de dictatură, înlăturată doar în 1974 și 1975, și de compromisurile Bisericii cu regimurile lui Salazar și al generalului Franco. În Spania, acesta
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
care aveau s-o slăbească în perioada post-franchistă: fragmentarea regională și clivajele personale. În Țara Bascilor, supraviețuia o rețea clandestină a Partidului Naționalist (PNV), care rămînea influent în rîndul populației, iar în Catalonia s-a format o opoziție de inspirație creștin-democrată chiar din 1945 datorită călugărilor de la mănăstirea Montserrat 15. Pe plan național, Francisco De Luis a fondat în 1954 o structură creștin-democrată, Associación española de Cooperación europea (AECE), care se sprijinea pe partidele europene de aceeași inspirație. În 1956, a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Naționalist (PNV), care rămînea influent în rîndul populației, iar în Catalonia s-a format o opoziție de inspirație creștin-democrată chiar din 1945 datorită călugărilor de la mănăstirea Montserrat 15. Pe plan național, Francisco De Luis a fondat în 1954 o structură creștin-democrată, Associación española de Cooperación europea (AECE), care se sprijinea pe partidele europene de aceeași inspirație. În 1956, a fost creată o altă mișcare de către un fost deputat al CEDA, care dorea să refacă CEDA, Manuel Giménez Fernández. Acest fost ministru
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Dichos, Razôn y Fe, dar cea mai influentă revistă era Cuadernos. Foarte curînd Ruiz Giménez a strîns în jurul său un grup care a luat numele de Izquierda demócratica (Stînga democratică). În 1965 a existat o încercare de grupare prin "Echipa creștin-democrată a Statului spaniol", creată la Taormina, în Sicilia, în urma celui de-al XVII-lea Congres al partidelor creștin-democrate. La acest Congres, în care Noile Echipe Internaționale au devenit Uniunea Europeană a Creștin- Democraților, se punea problema regrupării diferitelor formațiuni spaniole, inclusiv
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
său un grup care a luat numele de Izquierda demócratica (Stînga democratică). În 1965 a existat o încercare de grupare prin "Echipa creștin-democrată a Statului spaniol", creată la Taormina, în Sicilia, în urma celui de-al XVII-lea Congres al partidelor creștin-democrate. La acest Congres, în care Noile Echipe Internaționale au devenit Uniunea Europeană a Creștin- Democraților, se punea problema regrupării diferitelor formațiuni spaniole, inclusiv a partidelor regionaliste la care a trebuit să se adauge Unió demócratica del Pais Valencia și Uniao demócratica
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
și Uniao demócratica galega (Galiția). Dar în realitate "Echipa" nu exista. Sfîrșitul regimului franchist nu avea să permită unificarea, ci din contra. În ianuarie 1976, puțin timp după moartea lui Franco, a avut loc la Madrid o adunare a partidelor creștin-democrate: aici au participat nu mai puțin de nouă grupuri. S-a ajuns la punerea de acord asupra unui text comun, care prevedea revenirea la o democrație totală, dar sciziunile fundamentale persistau încă. Gil Robles, cu un an în urmă, rebotezase
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
care prevedea revenirea la o democrație totală, dar sciziunile fundamentale persistau încă. Gil Robles, cu un an în urmă, rebotezase partidul său în Federación popular demócratica. Această situație de împărțire a fost complicată de crearea, în 1977, a Partidului Popular Creștin-Democrat de către Fernando Àlvarez de Miranda, rezultatul unei sciziuni în Izquierda demócratica. În momentul restabilirii democrației, existau cel puțin trei formațiuni naționale, la care se adăugau partidele regionale. Acest aspect nu asigura curentului creștin-democrat o influență importantă, cu atît mai mult
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de crearea, în 1977, a Partidului Popular Creștin-Democrat de către Fernando Àlvarez de Miranda, rezultatul unei sciziuni în Izquierda demócratica. În momentul restabilirii democrației, existau cel puțin trei formațiuni naționale, la care se adăugau partidele regionale. Acest aspect nu asigura curentului creștin-democrat o influență importantă, cu atît mai mult cu cît șeful guvernului, Adolfo Suarez, a știut să facă o coaliție de centru, atrăgînd aici și partidul lui Àlvarez de Miranda. Uniunea Centrului Democratic, la care participau și liberalii și social-democrații, a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
s-a înțeles cu Alianța. Aceasta dorea să ocupe locul lăsat de Uniune. Ea a reușit să o facă în 1989, după ce a fost preluată de José Maria Aznar și s-a transformat în Partid Popular. Eforturile Uniunii Europene a Creștin-Democraților de a face ordine în labirintul democrației-creștine au fost zadarnice. UEDC nu putea acoperi lipsa unei adevărate tradiții creștin-democrate în Spania. Absența unei mișcări asociative și sindicale creștine puternice, clivajele datorate atitudinii față de dictatură care au alimentat rivalitățile personale, neîncrederea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
în 1989, după ce a fost preluată de José Maria Aznar și s-a transformat în Partid Popular. Eforturile Uniunii Europene a Creștin-Democraților de a face ordine în labirintul democrației-creștine au fost zadarnice. UEDC nu putea acoperi lipsa unei adevărate tradiții creștin-democrate în Spania. Absența unei mișcări asociative și sindicale creștine puternice, clivajele datorate atitudinii față de dictatură care au alimentat rivalitățile personale, neîncrederea afișată față de o formațiune confesională, fac ca regruparea moderaților cu o componentă creștin-democrată să se impună. De fapt, tradiția
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]