1,219 matches
-
și înspăimântându-i ca să nu fugă în alte țări, «căci eu, a spus, mă duc la marele împărat și iarăși curând mă voi întoarce». Și s-a jurat cu mâinile pe cinstita cruce înaintea întregului popor că crede în legea creștinească și nu are gând de turcire. Și în noaptea următoare a sfărâmat acea cruce, pe care jurase și a aruncat-o și în privată”. Să ne amintim că evenimentele, reluate și de Nicolae Iorga, se desfășurau în plin Ev Mediu
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
fiind starostele de față împreună cu breasla cu câți bani se vor afla să cumpere făclii, untdelemn, tămâie, să se ducă la biserica hramului lor; iar ceea ce va rămâne să împartă la săraci și la alte faceri de bine, la lucruri creștinești”. Lăutarii din Huși foloseau o metodă specifică de luptă împotriva concurenței neloiale. Catastihul lor preciza următoarele: „Meșterul de la țară de va veni, să cînte numai la ziua târgului, să aibă a da 2 pot., după obiceiu și a doua zi
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
învârteau așa în jurul meu, îmi făceau fel de fel de schime 189 și semne, ca să mă prind și eu în hora lor. Apoi, aruncându-mi ochii spre ceri, văzui luna în forma unui iartagan însângerat, trecut parcă proaspăt prin gâturi creștinești, cum se legăna și ea când în dreapta, când în stânga, dimpreună cu luceferii și stelele, îngânând hora munților de pe pământ; și doar nu s-auzeau alți lăutari decât tot grierii cei care țârâiau mocnit în iarbă. "Ce mare sărbătoare, ce bucurie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
noastre, de afecțiunea noastră, la fel ca pe cei care ne-au ajutat mereu și au fost întotdeauna alături de noi în clipele grele. Nu spune nimeni să-i tratăm cu ură și cu ranchiună, dimpotrivă, trebuie să le acordăm iertare creștinească, dar trebuie doar să-i trecem din rândul prietenilor, în rândul cunoscuților, cu drept de „bună ziua” dar fără a ne mai implica în viața acestora și fără a le mai permite lor să se mai implice în viață noastră. Și
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
învins împreună, ani cu împliniri în familie și în societate. Există și cazuri când iubirea este stimulată de respect, de dorința de a proteja și de a ajuta pe cineva aflat la greu, de recunoștință sau de simțiri și porniri creștinești. Tot ce ne dorim este să iubim și să fim iubiți sincer, necondiționat și poate pentru totdeauna. Și chiar dacă uneori suferim, chiar dacă am iubit și sufletul ne este sfâșiat de durerea pierderii unei iubiri, nu trebuie sa ne pierdem speranța
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Încât lumea se Întreba, pe la re cepții și premiere, de unde nu lipseau: „Cum? Asta este doamna Bucuța?“); iar copiii Bucuțenilor, crescuți În frica nu a lui Dum nezeu (nici pe departe n am văzut În casa asta cultivându-se legea creștinească!), cât a biciului cu șapte cozi, cnutul căzăcesc pe care-l vedeam atârnat În perete, completau, cu feroci ta tea și ostilitatea lor fățișe, panorama acestei căsnicii de tristă figură (cuvântul „căsnicie“, pretindea Bucuța, vine de la „caznă“). Însă misiunea ei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
existând totuși, În umbra tăcută a dimineților lor târzii și fără altă Întrebuințare decât somnul (somnul cel rău, abrutizant și nereparator, din plină zi), un gând furișat peste perna lor mult căznită și care va fi semănând uneori cu cel creștinesc, cu ceva, adică, amintind de lupta grea și fără succes Împotriva păcatelor acestei lumi, grămădite și ispășite de o singură ființă răstignită pe o cruce, dar fără nici un tâlhar, bun și consolator, lângă dânsele. Curvarul de azi și de totdeauna
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
te bate Sfântul dacă ți-oi pui. Dar pe care n-ai cum s-o eviți. Oare ce s-ar fi întâmplat dacă tânăra cu destin de călău al culturii ar fi avut zile? Primul răspuns, și nu cel mai creștinesc cu putință, ar fi: mai bine c-a murit. La câtă ură pe mai-marii artei noastre clasice strânsese în ea, nu exista iertare. Unul dintre inchizitorii acelei epoci trăiește încă. Prin opera de maturitate și-a plătit o parte dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
isonul retorilor spunând cu Papa Paul al VI-lea: „Morții nu sunt morți!” Încredințați de Sfânta Evanghelie, creștinii totdeauna și pretutindeni au crezut în nemurirea sufletelor, în învierea morților; cultul morților ocupă loc de seamă în practica lor de pietate creștinească, îi pomenesc pe cei morți la Sfânta Liturghie, săvârșesc acte de jertfă meritorie pentru ca în felul acesta să implore îndurarea lui Dumnezeu în favoarea celor ce au trecut dincolo; împart pomeni generoase pentru ca și-n felul acesta să contribuie la alinarea
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
parte un mare număr de preoți și de credincioși veniți din multe sate, așa cum merita acest curajos mărturisitor al credinței și fost Superior al Provinciei franciscane din Moldova, care a slujit la altarul Domnului peste 30 de ani, propovăduind învățătura creștinească atât prin predicile sale pătrunzătoare, cât și prin articolele publicate cu regularitate în revista „Viața” al cărui redactor principal era chiar el. Cât privește soarta celor doi delatori ai săi, trebuie să recunoaștem că au avut un sfârșit pe măsura
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
noastră, ființe mărginite, păcătoase, neputincioase! Cum nu vom alerga la această Mamă, când o știm cine este? Când o știm că e așa de bogată, atât de bună? Un tânăr evlavios, care, în puțini ani, ajunsese la o mare desăvârșire creștinească, lăuda într-o zi, ca niciodată, pe Preasfânta Fecioară Maria. Fiind întrebat, că de ce laudă și-o iubește așa de mult pe Maria ridicându-și ochii spre cer, într-un avânt de iubire, răspunse: “Maica lui Dumnezeu este Maica mea
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
lui erau scăldați de lacrimi... Simțea că acela pe care îl iubea așa de mult episcopul era tocmai el. Cuprins de indignare pentru viața sa destrăbălată se spovădui. Apoi repară scandalul dat printr-o Sfântă Împărtășanie și printr-o viață creștinească. Ceru iertare de la bunul episcop și-i mulțumi mișcat pntru rugăciunile pe care le-a făcut pentru întoarcerea sa, apoi se făcu călugăr. .................................................................................................................. Iată cum prin puterea rugăciunii acest păcătos a putut să se mântuiască tocmai în acel moment în
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
situația acelora care vor să-l urmeze; ei aleg cu bucurie drumul spiritual parcurs de Sf. Francisc. Pentru a fi un adevărat franciscan sunt necesare mai multe condiții, vocație, chemare din partea lui Dumnezeu, voința și efortul de trăire a vieții creștinești conform cerințelor Bisericii Catolice, toate dovedite prin fapte concrete înainte de solicitarea intrării în comunitate, un echilibru psihic verificat și o sănătate fizică normală. Elementul esențial este vocația; ea se manifestă printr-o oarecare atracție interioară, un fel de impuls tainic
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
căi nevăzute, l-am îmbrățișat spontan pe fratele nostru cu toată forța de care dispuneam, formând un grup statuar viu, dar nemișcat, simbol al iubirii frățești eterne, plângând de bucurie și de fericire ca urmare a unui gest uman și creștinesc impresionant. Mircea, cel mai mare și mai puternic frate al nostru, coordonatorul tuturor acțiunilor noastre avea fața udată de lacrimi. Extraordinar! Măi băieți, măi băieți, nu mai plângeți, nu mai plângeți că-mi rupeți inima și sufletul; las' c-o să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
monstruos cu evrei, oameni absolut nevinovați mergând pe un drum chinuitor de lung și de greu la capătul căruia îi aștepta o moarte înspăimântătoare: Auschwitz! Diferența era totuși semnificativă: în acest tren al flămânzilor se urca benevol și nu cu ajutorul "creștinesc" al S.S.-iștilor și sub protecția permanentă a "bunului" Samaritean. Mai mult chiar: urcarea în acest mijloc de transport constituia o reală performanță sportivă, neputând urca decât cei care dispuneau de resursele fizice necesare: forța de împingere și dislocare a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cerințe. Te lepezi de Satan? Trecând noi prin dreptul unui stufăriș, iar patrupeda simțind o mâncărime insuportabilă între coarne, tocmai se scărpina de zor, ceea ce însemna că frumoasa-i podoabă capilară nu-i permitea să dea curs unei atât de creștinești și tentante perspective purificatoare, fiind evident pentru orice om de bună credință că este o încornorată sadea, neputând ieși din cadrul subspeciei rumegătoarelor căreia îi aparținea de drept. Și, deși aveam serioase îndoieli privind șansele unui răspuns pozitiv la cea de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ce se întâmplă, populația trebuia dresată să rabde în speranța unui ,,viitor luminos”. Iar bolșevicul de onoare al țării s-a achitat cu brio de această sarcină pentru a-și păstra scaunul; țara a fost jefuită în liniște, cu ,,iubire creștinească” și pace socială. Când am văzut în ce direcție se îndreaptă lucrurile, în primii ani când presa era mai liberă, am început să scriu pe la diverse publicații. Au apărut mai multe articole în presa locală, în special în ,,Monitorul” din
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
de mulțumită adusă lui Dumnezeu pentru binefacerile primite dela El, loc de apropiere, iertare și frățietate între toți enoriașii în dragoste creștină. loc de hotărâre pe care fiecare dintre noi trebuie s-o luăm pentru a trăi o viață curată, creștinească, întemeiată pe pocăință adevărată, plăcută lui Dumnezeu... Greșesc amarnic în fața lui Dumnezeu și în defavoarea sufletelor lor, cei care se înstrăinează de acest loc sfânt, de sfânta biserică, fie că o neglijează, fie că-și fac loc de adunare în case
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
împreună cu directorul de atunci al școlii, domnul Nicu Budac, precum și cu primarul satului, domnul Ieronim Budac au reținut după spectacol întregul ansamblu pentru felicitări și pentru întocmirea unui plan de viitor în vederea organizării și a altor serbări la marile sărbători creștinești de peste vară, fie de Rusalii, fie de Sfânta Mărie Mare, care musai să se lase apoi cu mare bal mare, la care să cânte bandele de suflători ai satului până la ziuă. Cu această ocazie una dintre nevestele mai tinerele a
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Patris Ignatii (Faptele Părintelui Ignațiu) pe care le facem acum cunoscute. Părintele Luis a fost elector la Prima Congregație Generală și tot atunci a fost ales asistent al Părintelui General Laínez2. Mai târziu l-a îndrumat în litere și virtuți creștinești pe regele Sebastian al Portugaliei. Acest Părinte era de o mare evlavie și virtute. Părintele Gonçalves a scris o parte în spaniolă și o parte în italiană, după secretarii pe care i-a avut. Părintele Annibal du Coudret, un preot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
70)"/>. Evident, astfel de practici nu erau agreate de oamenii Bisericii Ortodoxe. În 1813, de pildă, un protopop din Soroca (Moldova) se plângea de aceste „obiceiuri ci au jâdovii la sărbăto rile lor” : „[Jâdovii] au obicei de găsesc din neamul creștinesc oameni din cei bețâvi di le slujesc În zioa Paștilor și la toate eresurile [= sărbătorile] ci au Împotriva legii creștinești” <endnote id="(814, p. 31)"/>. Alteori, când nu puteau rezolva problema prin angajarea unui șabăs-goi, unii birjari mai puțin habotnici
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Moldova) se plângea de aceste „obiceiuri ci au jâdovii la sărbăto rile lor” : „[Jâdovii] au obicei de găsesc din neamul creștinesc oameni din cei bețâvi di le slujesc În zioa Paștilor și la toate eresurile [= sărbătorile] ci au Împotriva legii creștinești” <endnote id="(814, p. 31)"/>. Alteori, când nu puteau rezolva problema prin angajarea unui șabăs-goi, unii birjari mai puțin habotnici cedau pentru un preț bun și Încălcau interdicția : „Opt ruble, prețul cu care ne-am Învoit până la Hotin - comentează Nicolae
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și prădarea de către tâlhari a evreilor negustori și meseriași care circulau pe drumurile dintre târguri <endnote id="(5, 43, 124)"/>. Aceste crime erau considerate „convenabile”, pentru că - evreii nefiind nici creștini, nici români - tâlharii nu intrau În conflict nici cu legile creștinești, nici cu cele laice. Pe la Începutul secolului al XVIII-lea, de pildă, Dimitrie Cantemir scria : „Să omoare sau să prade un turc, un tătar sau un evreu, [moldovenii] socotesc că nu este un păcat și, cu atât mai puțin, fărădelege
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
creștinism și Își recapătă vederea. La fel se Întâmplă În numeroasele legende manuscrise care vorbesc despre „mântuirea păcătoșilor” și despre „cele preste fire minuni ale Preasfintei Stăpânii Născătoarei de Dumnezeu [...], tălmăcite de Agapie, spre folosul cel de obște al neamului creștinesc”. În toate legendele manuscrise, scenariul amintit apare În „prima minune”, ca - de exemplu - În manuscrisul BAR nr. 1361, din anul 1786 : „Pentru jidovii carii au orbit [...] și, după ce au crezut În Hristos și În preacurata lui Maică, s-au tămăduit
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În Vinerea Mare” <endnote id="(3, p. 66)"/>. Un caz interesant, deși izolat, s-a petrecut În Moldova la Începutul perioadei regulamentare. Este vorba de imitarea În derâdere de către evrei a Patimilor lui Isus. Faptul s-a produs În noaptea Paștelui creștinesc, la 28 martie 1836, În Târgu Ocna (ținutul Bacău), localitate În care erau Înregistrați 5.000 de creștini și 109 evrei. În noaptea Învierii, câțiva evrei, amețiți de băutură, s-au mascat sumar și au batjocorit răstignirea, purtându-l pe
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]