1,151 matches
-
și albe de rumeguș. 13. Moartea le era tot atât de străină și Îndepărtată ca Australia sau zâmbetul lui Flavius-Tiberius În fața artezienei din Piața Carolina. Peștele din mijlocul bazinului, Încremenit Într-un avânt neputincios spre Înălțimi, ținea În gura larg deschisă o crenguță de brad. Animalul acesta, crap după unii, somn după alții, era opera de tinerețe a singurului cetățean din oraș suspectat de genialitate. Sculptura, de un metru și ceva, a fost dezvelită cu mare pompă pe când autorul ei nu avea decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din via redobândită În instanță de doamna Ster, Împreună cu casa și cu opt hectare de pământ, plus ceva dintr-o pădure În care câțiva copaci doar aveau vârsta ei. De toarta damigenei era legată cu o panglică subțire, roșie, o crenguță de brad. Domnul Húsvágó Își mai salută o dată gazda care Îl urmărea cu privirea din pragul casei, apoi Își puse cu o mișcare scurtă pălăria pe cap, luă damigeana și Începu să coboare scara, atent la fiecare treaptă, ținându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Altfel s-ar fi Împușcat Între ei, soldați, gradați și ofițeri, deopotrivă, ca la Revoluție. De nervi! Când mănânci sarmale te gândești doar la foile de varză, la amestecul de cărnuri tocate, cu orez, la afumătura de porc și la crenguțele de cimbru. Lumea toată se reduce atunci la aceste câteva lucruri simple care te fac să regreți că ești muritor, În timp ce sarmalele sunt veșnice. Cred că drumul spre rai e pavat cu sarmale, Își zise Gheretă, Într-unul din puținele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
am plecat. Eram Înțeleși. În ajunul Crăciunului mi-a trimis tot ce a spus În două coșuri de nuiele. Nu lipsea nimic și nici nu s-a zgârcit. Ba a mai pus și o dimigeană de vin roșu și o crenguță de brad cu tricolorul unguresc. Mi-au dat lacrimile de atâta atenție. Da' acum că Îs fără porc și dator vândut, ce mă fac? Cum o să fiu și eu nagy ember? Când Înjunghie Húnór bácsi porcul nici nu guiță. Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sfârtecat și mi-ar fi rămas cadavrul să putrezească împreună cu ierburile. Din fericire, vântul bătea înspre mine. Hingherul nu arăta ca dresorii de la circ. Avea un aer fanatic și sumbru. Aranjase la capătul luminișului un manechin de paie, legat cu crenguțe subțiri peste tot, mai puțin la gât unde atârna un fular roșu. — Ucide-l! porunci el brusc. Animalul țâșni ca o săgeată neagră. Din câteva salturi ajunse la manechin și îi sări la gât, doborându-l. Am închis ochii. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ranchiuna pe care mi-o purta. Găsise cu câteva zile în urmă, undeva la marginea bălăriilor, o pasăre frumos colorată care parcă abia aștepta să fie pusă într-o colivie. Fericit, Filip o ținuse în sân până ce îi împletise din crenguțe subțiri o cușcă mică, delicată, în care o așezase cu grijă și dragoste pe un pumn de iarbă. Îi dăduse și un nume. Prințul. „De ce Prințul, domnule Filip?” l-am întrebat ca să nu-l înjur. „Așa. De ce să nu fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fiecare clipă de singurătate cristalină. Pe pat rămăsese cutia de la cadoul de la prietenul ei un glob mare, de sticlă, cu interiorul căruia fuseseră întemnițate petale roșii de trandafiri aproape boboc, mici discuri albe ce se vroia sau nori și o crenguță binecuvântată de brad. Stolurile erau larg deschise, însă lumina ce pătrundea în casă insuficientă. Geamurile, fără perdea, concurau cu orice alt lucru din casă în materie de neglijență. Pe sticlă se uscaseră picăturile de ploaie și vântul, o greșită limită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de Dumnezeu. Fiecare bărbat e steril. Inclusiv tu. în vocea lui Virgil Jones se simți din nou amărăciunea. Vultur-în-Zbor se îndepărtă, luând-o spre colibă. îl lăsă pe Virgil Jones cufundat în gânduri, iar acesta absent rupse în două niște crenguțe. PAISPREZECE în condiții normale Vultur-în-Zbor ar fi simțit o simpatie instinctivă față de doamna O’Toole, așa diformă cum era. El însuși îndurase împunsăturile sociale adresate ciudatului. Ei doi ar fi trebuit să aibă multe în comun. Știa acum și de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
întâlni pe munte. Trosc. Și totuși exista vreo alternativă? Odată cu intensificarea efectului și cu creșterea frecvenței cutremurelor - ce-i drept, minore, insula se deteriora, și nicidecum lent. Trosc. Exact în acel moment se văzu ajutat de fântână. Aruncă în ea crenguța ruptă și cugetă la asemănarea dintre fântână și insulă. Idee care nu mergea. A abandonat-o cineva, s-a rupt cineva de ea, așa cum se rupsese el de viața de pe insulă? A încercat cineva s-o salveze? Sau a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Dolores existase ca să fie mărturisită și la fel cum fântâna era acolo ca să fie umplută. Fiecare face într-un final, ceea ce trebuie să facă, își spuse Virgil și se ridică în picioare, îndreptându-și pălăria și clipind. Rupse o ultimă crenguță, după care Vultur-în-Zbor apăru lângă el, gonind într-un suflet. Virgil își luă inima în dinți și spuse: Domnule Vultur, încă mai ești hotărât să urci muntele? Vultur-în-Zbor se opri, cu răsuflarea tăiată. — Da, spuse el și era gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în care gura ei se deschidea într-un zâmbet de bun venit și se deschidea tot mai mult și mai mult, se tot deschidea, iar el cădea înspre ea și apa năvălea pe deasupra capului său și se frângea ca o crenguță. Vultur-în-Zbor s-a trezit de mai multe ori în timpul nopții, pentru că pământul era și tare, și grunjos. Simțea o mâncărime pe piept. Se scărpină somnoros și se gândia, în timp ce se cufunda din nou în somn: Cicatrice nenorocită. Acea cicatrice nenorocită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
desprins ultima de lângă strania făptură. Băieții susțineau că l-ar fi sărutat pe furiș. Nu putem arunca pământul așa peste el. Trebuie să-l acoperim cu ceva, propuse din nou Libelula. Am Început să culegem și să aruncăm frunze și crenguțe. Numai ea strângea margarete sălbatice și nemțișori - florile care Împânzeau, În pâlcuri, Întreg cimitirul. Își umplea poala rochiței, alerga până la buza gropii și le presăra lăcrimând peste trupul Îngerului. Pământul l-am Împins cu mâinile și l-am bătătorit. Ne-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
decât are Robin. Mă Întorc pe călcâie, mă duc la biroul meu, Îmi dau jos sacoul pătat, Îl bag În fundul sertarului. Zgomot incredibil de la fereastră. Pe marginea ferestrei, porumbeii s-au hotărât să se mute Împreună. Masculul stă cu o crenguță În cioc Într-o ipostază ușor tâmpă. Recunosc expresia. E privirea pe care mi-o aruncă Rich când vin acasă cu un ambalaj plat cu rafturi pe care le poți asambla În casă. Femela, Între timp, e ocupată să construiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
lucruri nenăscute în natură: trandafiri îmbăiați în cașmir și ghirlande de mure, scuturate pe lotuși albi. Faguri cu nectar închegat și struguri de gheață, printre care tremurau pâcle. Bondari cât o nucă, prinși în goarnele unor crini de cleștar și crenguțe de mirt, de pe care se zbicea ploaia. Limbi de foc, în rotiri de mandală și cârcei cu sclipiri de rouă. Chenare și romburi, urzeală de catran și de aur fărâmițat. Doar femeile și destinul pot să-ți joace sufletul astfel
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Îmi erau cunoscuți din lecturi sau, de ce să nu recunosc, din auzite. Erau și unii ale căror nume nu-mi spuneau nimic. Majoritatea o alcătuiau Însă personalități de pantheon, de top mondial, dacă preferi, marii clasici ai fiecărei ramuri și crenguțe ale spiritului uman, ca să comit eu o palidă metaforă arboricolă. Neavând foarte mult timp la dispoziție și neintuind nici un criteriu după care textele erau așezate Într-un loc sau altul, a trebuit să mă mulțumesc cu o foiletare superficială a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
erau insecte familiare, dar În orice clipă altele mai atrăgătoare mă făceau să mă opresc cu răsuflarea tăiată. Îmi amintesc cum Într-o zi mi-am apropiat cu precauție plasa de un Hairstreak neobișnuit care se așezase curajos pe o crenguță. Vedeam clar W-ul alb de pe partea de dedesubt a trunchiului. Aripile erau Închise, iar cele inferioare se frecau una de cealaltă cu o ciudată mișcare circulară - producând probabil un vag țârâit jucăuș, prea acut pentru auzul omului. Îmi doream
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
absurdă neatenție, În fața unui amator local, medicul pediatru Dr. Schach, care În cele din urmă a câștigat partida. Dar În ziua aceea nimeni (În afară de mine Însumi) nu m-a văzut scuturând din plasa, de altminteri goală, o bucată dintr-o crenguță și privind fix gaura din țesătura ei. 5 În apropierea intersecției a două drumuri de trăsură (unul bine Întreținut, Întinzându-se de la nord spre sud Între parcul nostru „vechi“ și cel „nou“ și celălalt, plin de noroi, desfundat, ducând, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
șeii ghidonul bicicletei mele Enfield, transformând-o Într-o versiune proprie a unui model de curse. Rulam pe cărările parcului, pe urmele lăsate În ziua precedentă de modelul cauciucurilor Dunlop; ocolind cu grijă cocoașele din rădăcinile copacilor; alegând câte o crenguță căzută ca s-o retez cu sensibila roată din față; șerpuind Între două frunze plate și apoi Între o pietricică și gaura din care fusese dislocată În seara precedentă; bucurându-mă de scurta suprafață netedă a unui podeț peste un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
biometrică și În branșa vânătorilor de șobolani cred că o pot explica. Mă gândesc că singura imagine care ar putea sugera cel mai bine nașterea minții este acel fior de uimire ce Însoțește momentul precis când, privind o Încâlceală de crenguțe și frunze, Îți dai seama brusc că o componentă aparent firească a acelei Încâlceli este de fapt o insectă sau o pasăre superb travestită. Mai este, de asemenea, extraordinara plăcere (și la urma urmelor, nu acesta este scopul studierii științei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Aș vrea să amintesc fiecare părculeț pe care l-am vizitat; aș vrea să dețin abilitatea pe care profesorul Jack, de la Harvard și de la pepiniera Arnold, le spunea studenților lui că o deține, și anume aceea de a identifica diverse crenguțe cu ochii Închiși, numai după sfichiuitul pe care-l produceau. („Carpen, caprifoi, plop piramidal. Ah, ba nu! O foaie Împăturită!“). Desigur, de multe ori sunt În stare să determin poziția geografică a cutărui sau cutărui parc după o caracteristică anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
fost coleg de studenție, J.J., am rătăcit drumul spre casă și m-am pomenit, în zori, undeva în afara orașului, la capătul unei linii de autobuz. Dormeam pe o bancă, lângă un tufiș de măceșe. Era începutul lui aprilie, înmuguriseră niște crenguțe galbene, ieșea din pământ aburul acela lăptos al dimineților. Am găsit, cu greu, drumul spre casă. Abia în fața ușii garsonierei mele am constatat că nu mai puteam să intru. Pierdusem servieta în care erau cheile, actele, hârtii felurite. Buimac, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cheltuială tot anul împrejur. Ei, cine avea răbdare să se spele ultimul, acela mânca ouăle și lua bănuții. De Duminica Mare, era obiceiul împodobirii în ajun a stâlpilor casei cu ramuri de tei. Tații noștri ne făceau niște fluiere din crenguțe de tei și auzeai numai fluiere prin ulițe. Aduceam iarbă și plante care se puneau pe jos prin odăi după ce făceam curat. Mirosul acela de iarbă era foarte plăcut. Erau frumoase acele tradiții, fiecare sărbătoare avea ceva al ei, deosebit de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
zice: - Iaca aciea ca de un stînjin de departe este o baltă, vîră-te acolo că-i eși cu picioare și ăstlalt cu mâni. Da CĂLIN - NEBUNUL mehenghiu: - Vîrî-te tu întîi. - Ei... ba vîrîți-vă D-voastră! Da CĂLIN - NEBUNUL rupe o crenguță verde ș-o moaie-n apa ceea ș-o scoate uscată, ș-o-ncepe a pumni, ca ce-o vrut să-i usuce. - Mă rog nu mă bate, căci este la dreapta altă baltă. CĂLIN - NEBUNUL vâră o crenguță uscată
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
o crenguță verde ș-o moaie-n apa ceea ș-o scoate uscată, ș-o-ncepe a pumni, ca ce-o vrut să-i usuce. - Mă rog nu mă bate, căci este la dreapta altă baltă. CĂLIN - NEBUNUL vâră o crenguță uscată ș-o scoate verde și se vâră el acolo și se scoate cu picioare și celălalt cu mâni. Și ia ș-o omoară pe smeoaică că știa că-n orce vreme are să-i facă rău. De acolo ei se
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
eu... eu nu am nici măcar unde să dorm? La mine nu a venit Moșul niciodată, deși am fost copil cuminte. Cum putea el să mă găsească, dacă nu am un locușor al meu? Aș putea să împodobesc și eu o crenguță de brad, ca Moșul să știe unde să mă găsească. Mai bine pleacă și lasămă să-mi astâmpăr singur amarul. Prin mintea femeii trecură mii de gânduri. Îl luă de mână, îi zâmbi și îi șopti cu vocea caldă:Dragul
Poveste de Crăciun by Violeta Sabina Lazar () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91531_a_92903]