14,398 matches
-
rostite cu sânge De șerpi și hiene, de cancer și cangrene. E sare peste rană, venin peste pelin, E drojdie băută într-un pahar cu vin. E înțepătura șarpelui peste glasul inimii. E urletul vântului peste rana pământului. Este invidia crescută, într-o noapte de iarnă, Pe-o calotă glaciară, purtată de valuri înghețate Peste sufletele adunate să ceară dreptate. Este triumful răului peste glasul Domnului. Este bucurie efemeră pentru cel cu inima de fiere. Este nimicul în agonie într-o
IUBIREA APROAPELUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353551_a_354880]
-
Acasa > Impact > Relatare > CIREȘE Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1642 din 30 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Pe sub sprâncenele stufoase crescute ca niște streșini deasupra ochilor, Bunu privește livada umbroasă. Căldura copleșitoare nu l-a alungat încă de pe băncuța lui îngustă, sprijinită de gardul din lemn înnegrit. Vara sângerase din greu prin cireșul înalt. Trecuseră peste nouăzeci de asemenea veri peste
CIREŞE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352997_a_354326]
-
De la o insulă la alta s-au format specii diferite de broaște țestoase gigantice, purtând denumirea insulelor respective: Fernandina, Floreana și Santa Fe. * Am vizitat și crescătoria de broaște țestoase, sponsorizată de Parcul Național. După ce se înmulțesc în captivitate și crescuți 6-7 ani, puii sunt lăsați în sălbăticie. Șobolanii sunt prădători pentru pui, îi mănâncă. În rezervație sunt câteva broaște țestoase mari, dar fără un picior - fiindcă le-a fost mâncat de către șobolani când erau broaștele mici. * Nu se sperie de
BROAȘTELE ȚESTOASE GIGANTICE DIN GALÁPAGOS de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354456_a_355785]
-
este visul trăit ca ideal de binețe și frumusețe. ”gândurile mele peste un petec de hârtie se despletesc în cuvinte ca umbrele înghesuite pe chipuri brodate de timp” (În dimineața eshatonului) Mama pierdută revine în cântecul lui Amfion pentru ca zidurile crescute să apere în permanență visul său de frumos. Sorin Micuțiu, un Amfion în reverie, la al cărui cântec zidurile despărțitoare de realitate cresc singure, fiind înseși hotare poetice lumii visătoare. Visul ca ziduri de apărare. Visul ca dragoste. Visul ca
VISUL CONTINUĂ... de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354006_a_355335]
-
și o cât de înaltă urcare în zgomot! Întru amintire, respect și gratitudine, maestrul Marin Constantin a înțeles înaintea multora aceasta și numai astfel a reușit să predea „Madrigalul” ca pe un tezaur cultural, continuatorilor săi, ca pe un copil crescut educat, curat, frumos și sănătos, pentru rezistența în forfota curentelor și timpurilor. Acest „copil” este precursor spiritual de cel mai consistent testament cultural al „Madrigalului” de azi. O spicuire a ceea ce a primit ca distincții notabile, premii, medalii etc., „Madrigalul
MARIN CONSTANTIN. MUZICA, ÎNCĂ UN SPIRIT PERFECT ŞI MĂIASTRU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1524 din 04 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353210_a_354539]
-
atunci când privirea mea a devenit deodată severă... Toată povestea a început de fapt foarte modest. Intenționam să traduc câteva poeme pentru copiii mei, nepoții și nepoatele mele și alți câțiva prieteni mai tineri. Fie născuți în afara României sau cel puțin crescuți și educați în străinătate, ei nu puteau aprecia poezia românească sau literatura română. Numitorul comun al acestora era faptul că, deși stăpâneau limba română la nivelul de conversație, nu erau capabili să guste poezia românească. Nu erau capabili, cred eu
DARUL POEZIEI ROMÂNEŞTI CĂTRE UNIVERSALITATE de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 802 din 12 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352618_a_353947]
-
cu pui! zice Mihai Mă uit mai bine și ceva mă face să mă cutremur. - Ăsta nu-i mistreț! Asta-i ursoaică! Are și pui! strig eu. Hai să urcăm în copac! Ursoaica cu cei doi pui ai ei, bine crescuți, de culoare brună, năvăleau la vale, dinspre creasta muntelui, chiar pe-aproape de noi. Grohăia-mormăia sinistru toată ceata aceea de sălbăticiuni. De spaimă, de abia am pribidit să ne cățărăm într-un molid, cam vreo trei metri, unul după celălalt. Ursoaica
URSOAICA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353628_a_354957]
-
că tot trebuie să mergem după cheie în spate. Și fără să mai aștepte încuviințarea fetei, cu ea de mână, porni pe trotuarul din jurul vilei prin curte. Trandafirii despre care apucase să-i amintească Cris erau mari și frumoși, gladiolele crescute, iar daliile completau spectrul divers al grădiniței bine îngrijite de o mână pricepută. Lămâiul de lângă chioșc era plin de fructe și de flori albe și mărunte ca niște fulgi de zăpadă. Era un adevărat paradis plin și cu alte flori
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353609_a_354938]
-
martie 2012 Toate Articolele Autorului În balcon, mi-e locul preferat; ades număr minute, persoane care trec, mașini și câini și-a lor mișcare urmăresc în plină zi și, mai ales, pe înserat. Atunci, mișcarea-i mai intensă și zgomotul crescut, iar ochii-mi obosiți privesc copaci cum se despoaie sub rece vânt și picuri mici de ploaie... Ascult cântat de greieri nevăzuți prin iarba deasă, sub balcon. Arar, privesc câte-o pereche sau singuratici vorbind la telefon... Difuz răzbate către
SE SCURGE TIMPUL... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 450 din 25 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354704_a_356033]
-
rupt pedalele în două/Cu chintalele vreo nouă./ Anul Nou când o veni/Să bei șampanie cum o fi?/Să te-mbăt cu vin și țuică/ Să-ți treacă dorul de ducă,/În bârlog să stai cuminte,/Să mănânci ramuri crescute/ În pădurea de pe munte./ O veni vremea vreodată/Să uiți năravurile toate,/Să ne primești cu frăție/ În a ta împărăție,/Să mâncăm mure curate,/Ci nu mâncăruri spurcate/Sau să fii o jucărie/ Pe la circ și în vitrine./ Copiii
NATURĂ ŞI CIVILIZAŢIE ÎN JUDEŢUL BRAŞOV de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/347117_a_348446]
-
veghe și somn... ... Tudorel își bălăcea picioarele în apa limpede ce curgea alene pe sub podul de lemne pe care se așezase și încerca să numere peștișorii care se hârjoneau în grupuri micuțe aproape de malul acoperit de vegetație bogată. Din trestiile crescute mai alături, la vreo cincizeci de pași de pod, printre păpurișul des, alesese una mai mare, pe care o tăiase cu briceagul cu două limbi primit în dar de la bunicul său în ziua în care împlinise șapte ani. Legase o
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
să o vând cu deamănuntul nu le-au pătruns și au considerat că este o invenție epocală din perioada multilateral dezvoltată a agriculturii socialiste din Republica Separatistă Oltenia! Le-am explicat că antena a fost mai întâi însămânțată, plantată, udată, crescută bine și apoi recoltată, adică extrasă cu cheia franceză, după ce a ajuns la maturitate deplină. Adică exact la momentul în care toate proprietățile tehnice erau la parametri maximi. A trebuit să le explic, tot în amănunt, că am folosit precizia
MODERNIZĂRI LA CENTRALE TELEFONICE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357266_a_358595]
-
orei de religie este intens dezbătută acum în societatea românească. - Despre importanța ei nici nu ar trebui să mai discutăm, pentru că este evidentă. Părinții sunt de multe ori nepregătiți să transmită copiilor cele legate de Dumnezeu, de Biserică. Ei înșiși crescuți, formați în perioada regimului comunist nu cunosc foarte multe lucruri. De aceea pentru copii sunt vitale aceste ore de religie. Cu privire la cum să li se comunice copiilor cunoștințe, învățătura despre Dumnezeu, aici nu știu dacă sunt eu nimerit sau pot
MATERIAL CU ŞI DESPRE PĂRINTELE ARSENIE MUSCALU DE LA MĂNĂSTIREA CORNU, JUDEŢUL PRAHOVA... PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357703_a_359032]
-
fără nici-un rost... - Da’ ce, ai văzut matale că le-am rupt eu? A exclamat Gabriel, mai mult nemulțumit decât surprins. - Nu le rupea Gabriel și nici taică’tu, că ei știu bine ce rost au turtele astea verzi, abia crescute puțin. Să nu mă contrazici pe mine! Eu știu când minți și știu când spui adevărul... Să-mi spui dacă mai au mult de lucru, ca să știu și eu când să fiu cu masa gata, a încheiat femeia discuția, forțându
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
și de hedonismul afirmat, era profund măcinată de prezența durerii în lume, prezență pe care filosofii căutau s-o explice, s-o accepte sau s-o evite. Erosul grec era înfrățit cu moartea, hedonismul era, de fapt, "expresiunea unei dorinți crescute și împuternicite de golul rece al durerii". Împotriva acestui estetism festiv și fals, cinismul grec era o sfidare a suferinței, fără să fie o rezolvare a ei. Cinicul nu aducea o soluție umanității îndurerate, ci se însingura, se impunea printr-
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ [Corola-blog/BlogPost/358178_a_359507]
-
doi morcovi și un kil de cartofi. Adeseori se supăra când produsele pe care le vindea nu erau de proveniență românească. Nu suporta să vândă produse importate, tocmai el, obișnuit din copilărie, la țară, în belșug de legume și fructe crescute natural, fără îngrășăminte chimice și toată gama de stimulatori ce se foloseau acum pe scară largă. Era convins că aceștia conțineau multe chimicale care dăunează sănătății omului. Îmbătrânit înainte de vreme, devenit posac și urâcios, se împăca destul de greu cu situația
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (1.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358215_a_359544]
-
lemn, se săpuni bine cu pămătuful și începu să-și dea jos barba crescută peste săptămână. Lampa cu petrol nu făcea lumină suficientă, așa că ieșise în bătătură și agățase ciobul de oglindă de un cui bătut direct în trunchiul salcâmului crescut falnic în fața casei. De el se sprijinea și plita oarbă, zidită din bucăți de olană, lipite cu pământ galben amestecat cu balegă de cal. Acolo găteau de cum se topea ultima zăpadă la începutul primăverii și până cădea alta la sfârșit
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358050_a_359379]
-
viața politică, culturală, sportivă. Astfel, niciun spectacol nu seamănă cu cel din seara anterioară. Tânărul plagiator (!) Ponta va demisiona. PSD-ul pregătește, deja, un nou premier. Se propune o replică a celui aflat la Cotro srl. Incult, bădăran, cinic, prost crescut, răzbunător, plin de ifose, șmecher, bișnițar, colonel... Suntem în Anul Caragiale. Orice e posibil. Ultima oră! Au început săpăturile la Ulpia Traiana Sarmisegetuza. Se caută de zor lucrarea de diplomă a lui Traian... Băsescu. Despre cea de doctorat nu se
TABLETA DE WEEKEND (6): ŞOCANT ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358150_a_359479]
-
aruncat din sacul de oase eterne! râde și plânge pe buza stâncilor, pe pumnii de fier ai gardurilor împărățiilor căutând însetat frumusețea... mereu frumusețea glasurilor sufletelor... lovit de patimi profunde, își așterne culcuș în brațele nebuniei cuvintelor, a sensurilor rădăcini crescute spini, printre coloanele uneori prea prost sculptate, din templele cu altare din versuri. uneori, adoarme într-o iubire. se trezește râzând-plângând, cu buzele uscate de săruturile depărtării... clădește în nisipuri albastre timpul îmbrățișărilor apoi, cuminte, așteaptă ninsorile, prelungind agonia albastrului
FUG ÎN ADÂNCUL POVEŞTILOR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357606_a_358935]
-
regretul trecerii în neființă a unor personalități care i-au marcat momentele cele mai plăcute din viață, dar acestea „vor dăinui în spirit”, deoarece sunt „născătoare de vii aduceri-aminte, de respectuoasă pomenire, semn că unii oameni trăiesc și în nemurire”. Crescută și educată în spiritul valorilor morale fundamentale ale poporului român - Binele, Adevărul, Frumosul, Dreptatea -, Elena Buică realizează un autentic act de cultură prin acest volum dedicat scriitorilor care i-au fost „mai aproape de inimă”, precum și acelor „persoane cu existentă exemplară
REFLECŢII ÎN OGLINDA DE ARGINT A MEMORIEI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/357712_a_359041]
-
vreo opt km. Victor s-a întors acasă luând câțiva pepeni mai mari, la întâmplare, adăpă caii cu apă proaspătă la ulucul de lângă fântână, îi băgă în grajd și le aruncă un braț de fân verde adunat din flora spontană crescută rară pe marginea drumurilor. Își aruncă pălăria din păi pe patul din polatră, lângă cămașa scorojită de transpirația din timpul zilei și se duse să se răcorească la uluc. Îi era foame și simțea nevoia să golească o strachină cu
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
de tabără, cu o vegetație sălbatică, plin de liane încolăcite în jurul copacilor, sau întinse prin crengile sălciilor plângătoare și măceșilor cu țepi, gata să-ți lase amintiri neplăcute pe corp. Aruncam astfel, crezând că peștele stă ascuns printre rădăcinile pomilor crescuți direct din apă. Din când în când, trebuia să ne recuperăm toate sculele, deoarece mici șalupe sau vaporașe cu pasageri, veneau sau plecau spre deltă și ne deranjau de fiecare dată. Seara, am aprins focul, să pregătim pește prăjit și
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
mult rău unor populații sau etnii în decursul timpului istoric. În acest sens, este demn de remarcat un anume moment consumat la Tel Aviv și trecut în „jurnalul șefei” ca fiind întâmplător, moment în care recunosc atitudinea unei românce născută, crescută și educată pe pământ românesc, de bunicii și părinții ei, români. Pentru a nu-l deforma, vi-l prezint așa cum apare în romanul aflat în discuție: „Aflu mirată că are aproape șaptezeci de ani (îi dădeam undeva acolo, vreo cinzeci
IMPRESII DESPRE JURNALUL ŞEFEI MELE SCRIS DE HELENE PFLITSCH de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350678_a_352007]
-
de bani. Mai câștiga și Ingrid ceva ... Se mutaseră din blocul pentru imigranți într-un apartament ca lumea și în urmă cu câteva luni își cumpărase Rover-ul. Dăduse de capătul tunelului viu, după ce de câteva ori se încurcase în rămurișul crescut anapoda, și a treia poiană a Negrelor i se înfățișase în bătaia lunii, așa cum o știa din copilărie. Pădurea o înconjura ca un zid negru, crenelat, din care, asemenea unor turnuri de pază, se ridicau impunătoare coroanele câtorva stejari vârstnici
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > DRAGA MEA Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 327 din 23 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Cu un neg cât o alună Crescut pe obrazul stâng, O visez noaptea și plâng -------------------------------- Draga mea când iese pe balcon Și gonește muștele cu pliciul Dacă trece-atunci vreun camion Pe șofer l-apucă tremuriciul, Scuipă-n sân și-o taie peste câmp Poa' să bată vântul
DRAGA MEA de ION UNTARU în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358973_a_360302]